MNLR: Conspiraţia tăcerii. Muzeele României dispar, statul – incapabil să le salveze   4 comments

La 4 aprilie 2013, Asociaţia de Ştiinţe Etnologice din România (ASER) anunţa succesul unei petiţii  care atenţiona autorităţile statului asupra „pericolului în care se află muzeele din România în urma pierderii sediilor în care funcţionează” şi propunea ca „prin adoptarea unor iniţiative legislative să contracareze această stare de fapt„.

Petiţia a beneficiat şi de sprijinul ICOM (International Council of Museums) şi al ICOMOS (International Council of Monuments and Sites), prin Comitetele lor naţionale din România – organizaţii care şi-au arătat „îngrijorarea faţă de pierderea continuă a spaţiilor muzeale„, arătând că statul român „este dator să găsească soluţii pentru ca cetăţenii săi să se poată bucura de ansamblul drepturilor fundamentale ale omului, aşa cum sunt ele înscrise în convenţiile internaţionale şi în Constituţia României„.

Succesul semnalat a fost, de fapt, un semi-succes: iniţial, legea  prevedea un termen de menţinere a afectaţiunii de interes public de maximum 5 ani. Petiţionarii au solicitat 25 de ani, legiuitorul s-a hotărât la 10 ani. Iar cât priveşte situaţia muzeelor… nu s-a rezolvat mai nimic.

Cum au ales instituţiile statului să reacţioneze în această privinţă? Au ales să tacă şi să … nu facă, mergând înainte ca şi când nu s-ar fi întâmplat nimic…

Petiţia menţionată cuprindea două anexe, conţinând: 1. Lista muzeelor cu spaţii retrocedate37 muzee, printre care Muzeul Brukenthal, Muzeul Civilizaţiei Gumelniţa, Muzeul Vasile Alecsandri (aparţinând de Muzeul Literaturii Române) şi 2. Lista muzeelor cu spaţii în curs de retrocedare  – 13 muzee, printre care Muzeul de Istorie Galaţi, Muzeul de Artă Braşov,  precum şi, desigur, Muzeul Literaturii Române (MNLR) – sediul central. Între timp, acesta din urmă a fost retrocedat, ceea ce a dus la iminenţa evacuării patrimoniului mobil pe care îl găzduieşte  (cărţi, manuscrise de importanţă naţională)  pentru care, desigur, în buna tradiţie românească, s-a găsit o jalnică soluţie de moment. De un imobil care să adăpostească de acum încolo muzeul – nici vorbă. Şi nici o vorbă despre importanţa naţională şi universală a monumentului istoric de grupă A în care muzeul funcţionează actualmente, nici o vorbă despre faptul că şi clădirea în sine constituie parte a patrimoniului naţional protejat prin lege, nici o vorbă despre principiul menţinerii justului echilibru între interesele particulare ale foştilor proprietari şi interesul general al societăţii în procesul retrocedării. Statul român se spală pe mâini, încălcând legea, constituţia, acordurile internaţionale la care este parte. Şi toată lumea tace.

MNLR

În privinţa dispariţiei muzeelor României (vezi câteva cazuri analizate aici), regula de aur este tăcerea, deşi diverse demersuri pe această temă au mai fost făcute – din partea societăţii civile.

De pildă, tot anul trecut, tot în aprilie, a fost publicată online o petiţie  prilejuită de închiderea Muzeului Brukenthal – pentru care s-au găsit soluţii de salvare în ultima clipă (desigur!). Petiţia nu este însă doar despre acest muzeu, ci evidenţiază grava problemă de ansamblu a culturii noastre, generată de evacuarea unor muzee localizate în imobile retrocedate, încheindu-se astfel:

Rușinoasa situație recentă de la Brukenthal, si evacuarile muzeelor din alte parti din tara, in curs sau iminente, sunt legate de soarta în declin rapid a culturii române, care va continua în absența unei restructurări totale a sistemului învechit care persistă și acum. Facem apel la o dezbatere publică despre soarta culturii române in secolul XXI, la care să participe Ministerul Culturii, muzeele, instituțiile culturale, ONG-urile, pentru:

a) a discuta despre adoptarea și aplicarea legilor care să protejeze patrimoniul cultural

b) a defini cursul reformelor atât de disperat necesare în acest domeniu vital pentru viitorul României.

Trebuie să spargem zidul de tăcere și indiferență. Trebuie să arătăm că ne pasă de cultură.”

Nu am cunoştinţă despre vreo astfel de dezbatere publică, vreodată, înainte sau după aceste petiţii. Ocazional, când se mai sparge câte o „bubă”, e anesteziată rapid fie prin vorbe mari şi promisiuni măreţe, fie cu soluţii de moment, după vechea metodă românească a cârpelii. Dar zidul de tăcere şi indiferenţă nu a fost spart.

Evident, „cazul MNLR” a fost doar o astfel de „bubă”, peste care s-a pus în grabă un bandaj nesteril. Probabil că situaţia muzeului va rămâne aşa cum s-a stabilit: patrimoniul mobil va fi mutat într-un depozit sau două, în vreme ce muzeul se va plimba prin ţară cu diverse expoziţii itinerante, în aşteptarea vană a unui sediu. Iar tăcerea şi indiferenţa se vor aşterne din nou peste cultura în moarte clinică a ţării. Probabil până la următoarea „bubă”.

Dar pe harta ţării sunt 50 de astfel de „bube”! Cincizeci de muzee aflate în aceeaşi situaţie ca şi Muzeul Literaturii Române. Numărul instituţiilor (cvasi-inutile) care căpuşează bugetul statului, inclusiv din punctul de vedere al chiriilor uriaşe, este, probabil, mult mai mare.

Personal, mă îndoiesc că cei responsabili de cultura noastră sunt capabili să rezolve echitabil grava problemă a muzeelor – de fapt, a patrimoniului cultural naţional, mobil şi imobil. Mă îndoiesc că sunt capabili să  echilibreze interesul proprietarilor cu interesul public, în virtutea prevederilor legale şi constituţionale – de care am eu impresia că ei nu au habar. În plus, este dubitabil că, dacă unii sau alţii ar fi, să zicem, înlocuiţi mâine, ar veni în locul lor oameni într-adevăr competenţi, care să rezolve această uriaşă problemă a culturii româneşti.

Cred sincer că această problemă de importanţă  naţională NU îşi poate găsi rezolvarea în rândurile „factorilor de decizie”, ale „autorităţilor competente” sau ale „instituţiilor abilitate ale statului”. Ca atare, poate că un prim pas rezonabil către găsirea de soluţii ar fi supunerea „cazului” muzeelor României în atenţia Comisiei Parlamentului European pentru Educaţie şi Cultură. După care, eventual, s-ar putea constitui o comisie internaţională de experţi care să evalueze obiectiv situaţia şi să propună soluţiile optime.

Pentru că statul român este inapt să găsească soluţii pentru salvarea a cincizeci de lăcaşuri de cultură, de importanţă naţională.

4 responses to “MNLR: Conspiraţia tăcerii. Muzeele României dispar, statul – incapabil să le salveze

Subscribe to comments with RSS.

  1. Pingback: 31 august 2014: Ziua Limbii Române sub semnul marilor domnitori Cantemir şi Brâncoveanu - ENGLEZĂ-ROMÂNĂ

  2. Pingback: Moştenirea noastră culturală faţă cu statul român handicapat | Ţărănista

  3. Reblogged this on Cutia cu vechituri a lu' Potra and commented:
    Încă 50 de muzee sunt în situația Muzeului Literaturii Române. Această guvernare, indiferent de coloratura politică, duce România către non-identitate culturală!

    Victor Potra
  4. Traim zile dramatice pentru tara. Patrimoniul cultural este sabotat pentru a nu-si face menirea educativa in special a generatiilor tinere. Institutiile abilitate se vede ca nu considera aceasta ca o datorie de onoare; reprezentantii acestora au … probleme mai importante pe agenda. Numai ca …vine o vreme cand vor da socoteala pentru felul in care au gestionat aceste comori spirtuale.

    Abaluta Emanuel

Lasă un mesaj

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

NOI SCRIEM. TU VINZI!

Servicii Scriere Continut

Filozoful anarhist din colțul străzii.

Cineva trebuie să rămînă pînă la sfîrșit.

valeriu dg barbu

© valeriu barbu

SAMEWHITEBLUE

Ne-a mai rămas să schimbăm într-o zi o vorbă cu Pământ...

Ligia Rizea

gânduri, poezie, fotografii,patrimoniu cultural

Blogul lui Laivindur

Filme româneşti, melodii româneşti, istorie românească

Istoria Banatului

Blogul lui Mircea Rusnac

Insula Indoielii

Un loc pentru raţiune, argumente şi dovezi.

Tipărituri vechi

românești sau despre români

Alex Imreh

Virtual Identity

tudorvisanmiu

”Primeşte deci darul meu, care ţi-a fost adus, fiindcă Dumnezeu m-a umplut de bunătăţi şi am de toate” (Geneza, 33:11)

No Justice

Fiat justitia, ruat caelum!

Programul National DMS

managementul documentelor, arhivare electronica, solutii IT de business.

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

D&D: "Enjoy the silence!"

D&D: "Să trăim cât suntem în viaţă!”

ALIANTA DREPTEI

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

Tița Blog

Blog cu braşoave de Cluj

Despre demnitate

Povestea unor oameni (aproape) necunoscuți

Coffeebooksong Studios(TM)

Inspiring ideas to create amazing things

Aurica A. Badea

Aventuri prin România cancerului și a demenței

Cutia cu vechituri a lu' Potra

Istorie, imagini vechi, povești despre timpuri trecute, oameni care au fost.

DementiAwareness

A medical journalist/daughter writes about Frontotemporal Dementia, Alzheimer's and other memory diseases

Living With Dementia

reflections and prayers about how dementia affects my life and relationships

http://madalinagramatoma.blogspot.com

CARTEA CU POZE ȘI POVEȘTI

Radu

http://www.raduc.eu/

sick*tired

give me a beer, a laptop and a nice chick and you can keep the beer and the laptop

Izbucniri

“Cu câte iluzii trebuie să mă fi născut ca să pot pierde câte una în fiecare zi!…” – Emil Cioran

The WordPress.com Blog

The latest news on WordPress.com and the WordPress community.

%d blogeri au apreciat asta: