Spiru Haret despre Partidul Ţărănesc sau cum, când şi de ce să faci un partid politic?   Leave a comment

NOTĂ: Orice asemănare cu situaţii actuale nu este deloc întâmplătoare

La sfârşitul secolului al XIX-lea, prin eforturile intelectualilor de la sate, ţărănimea română începea să se emancipeze politic. Începea să prindă contur ideea înfiinţării unui partid care să reprezinte această clasă ce reprezenta circa 80% din populaţia României.

În 1918 avea să prindă viaţă Partidul Ţărănesc al lui Ion Mihalache, care a constituit încununarea acestor eforturi, întinse pe ani de zile; înfiinţarea PŢ nu a fost rodul unor revelaţii de peste noapte, nici al unor negocieri pe genunchi, în scopuri politicianiste, ci s-a petrecut firesc, după ani de zile de pregătire şi de militantism – în special din partea învăţătorilor şi preoţilor din mediul rural.

Spiru Haret

Spiru Haret (Foto: Wikipedia)

Spiru C. Haret – liberal convins, dar şi om de ştiinţă, cu spirit logic şi analitic – a analizat, la începutul secolului XX, oportunitatea înfiinţării unui partid ţărănesc. El considera iminentă apariţia unui astfel de partid, însă doar după îndeplinirea unor condiţii absolut necesare, pentru a avea oarecare sorţi de izbândă – şi de reprezentare politică reală.

Astfel, în 1911, el publică articolul Învăţătorii şi politica [1], în care face o amplă analiză a situaţiei din România din această perspectivă.

Articolul se deschide cu explicarea originii cuvântului politică – provenit din grecescul polis („oraş”, „stat”) – care în sensul său iniţial însemna „treburi de interes public”. Haret subliniază: „După accepţiunea aceasta, care este cea bună şi cea adevărată, a face cineva politică va să zică a se ocupa de afacerile statului, a lucra în interesul binelui general. Politica aşa înţeleasă este cea mai înaltă şi cea mai nobilă îndeletnicire. Ea cere nu numai pricepere şi sârguinţă, dar şi cel mai desăvârşit spirit de abnegaţie şi sacrificiu, căci acel pe care l-a apucat vârtejul treburilor publice nu mai poate deloc să se gândească la sine”.

În continuare, Spiru Haret arată condiţiile pentru ca „o grupare de oameni să merite numele de partid politic”. Astfel, gruparea respectivă trebuie:

  1. să aibă cunoştinţă exactă de toate principalele nevoi ale ţării, precum şi idei hotărâte în privinţa modului cum ele pot fi satisfăcute”;
  2. să dispună de priceperea necesară pentru a-şi îndeplini principiile, „precum şi o mare doză de abnegaţie şi devotament pentru binele public”;
  3. să posede toate elementele necesare pentru ca, la orice moment, să fie în stare a primi şi a purta cu vrednicie povara guvernului”.
  4. să aibă un program politic care „să îmbrăţişeze cu o egală solicitudine şi dreptate interesele întregii naţiuni, iar nu să se preocupe numai de interesele anumitor părţi ale societăţii, în paguba şi cu nesocotirea celorlalte”.

Articolul continuă cu analiza oportunităţii apariţiei unui „partid învăţătoresc” – idee care se vehicula în vreme şi pe care o consideră „o absurditate”. Nu acelaşi lucru se întâmplă în cazul unui partid ţărănesc, a cărui înfiinţare, crede Spiru Haret, „va veni în mod fatal”, fiind „foarte posibilă”, pentru că „Orice grupă de interese mari naţionale are dreptul să fie reprezentată prin un partid şi care altă masă de interese este mai considerabilă decât aceea a clasei celei mai numeroase din societatea noastră?” Însă apariţia acestui partid va trebui să treacă prin „faze de evoluţiune la care este supus orice organism social”.

Aşadar, Spiru Haret consideră, la 1911, că „e inutil ca învăţătorii şi preoţii săteşti să se gândească acum la formarea unui partid ţărănesc”, pentru că ar fi lipsit „toate elementele necesare”.

Pe de altă parte, marele cărturar român subliniază activitatea meritorie a învăţătorilor şi preoţilor în rândul ţăranilor, menită inevitabil a trezi conştiinţa politică a acestora:

Dar de altă parte, învăţătorii şi preoţii lucrează de fapt şi poate fără să se gândească la formarea viitorului partid. Când scapă pe ţărani de camătă, când îi învaţă şi-i ajută să cumpere şi să arendeze pământ, când le fac posibilă dezrobirea economică în toate felurile, când încet, cu cumpăneală şi cu chibzuinţă, fac să pătrundă în masele profunde şi întunecate noţiunile de igienă, de morală, de drepturi şi de datorii, să fie siguri că ei fac mult mai mult pentru emanciparea politică a ţăranilor decât ar putea face un declamator zvăpăiat care nu le-ar aduce decât un potop de vorbe goale”.

Cu alte cuvinte, Spiru Haret subliniază importanţa activismului civic, a implicării sociale înainte de toate. Organizarea politică urmează, în mod firesc, după toate acestea – iar Partidul Ţărănesc al învăţătorului Mihalache, ce avea să apară câţiva ani mai târziu, este un exemplu în acest sens: partidul politic este o formă de reunire a unor forţe implicate în viaţa societăţii, forţe unite de aceleaşi principii, de aceleaşi direcţii de acţiune, de aceleaşi idealuri, care, într-un final, intersectându-se în mod repetat în diversele lor activităţi pentru binele cetăţii, decid să urce următoarea treaptă pe scara „treburilor de interes public”, organizându-se într-o formaţiune politică, cu scopul final de a schimba în bine soarta celor pe care îi reprezintă, pentru care şi lângă care au luptat iniţial de pe poziţii civic-sociale.

_____________

[1] Spiru C. Haret, Învăţătorii şi politica, în Operele lui Spiru C. Haret, vol. IX, Polemici şi politice, 1911-1912, Editura Cartea Românească (f.a.), pp. 1-35.

Lasă un mesaj

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

NOI SCRIEM. TU VINZI!

Servicii Scriere Continut

Filozoful anarhist din colțul străzii.

Cineva trebuie să rămînă pînă la sfîrșit.

valeriu dg barbu

© valeriu barbu

SAMEWHITEBLUE

Ne-a mai rămas să schimbăm într-o zi o vorbă cu Pământ...

Ligia Rizea

gânduri, poezie, fotografii,patrimoniu cultural

Blogul lui Laivindur

Filme româneşti, melodii româneşti, istorie românească

Istoria Banatului

Blogul lui Mircea Rusnac

Insula Indoielii

Un loc pentru raţiune, argumente şi dovezi.

Tipărituri vechi

românești sau despre români

Alex Imreh

Virtual Identity

tudorvisanmiu

”Primeşte deci darul meu, care ţi-a fost adus, fiindcă Dumnezeu m-a umplut de bunătăţi şi am de toate” (Geneza, 33:11)

No Justice

Fiat justitia, ruat caelum!

Programul National DMS

managementul documentelor, arhivare electronica, solutii IT de business.

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

D&D: "Enjoy the silence!"

D&D: "Să trăim cât suntem în viaţă!”

ALIANTA DREPTEI

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

Tița Blog

Blog cu braşoave de Cluj

Despre demnitate

Povestea unor oameni (aproape) necunoscuți

Coffeebooksong Studios(TM)

Inspiring ideas to create amazing things

Aurica A. Badea

Aventuri prin România cancerului și a demenței

Cutia cu vechituri a lu' Potra

Istorie, imagini vechi, povești despre timpuri trecute, oameni care au fost.

DementiAwareness

A medical journalist/daughter writes about Frontotemporal Dementia, Alzheimer's and other memory diseases

Living With Dementia

reflections and prayers about how dementia affects my life and relationships

http://madalinagramatoma.blogspot.com

CARTEA CU POZE ȘI POVEȘTI

Radu

http://www.raduc.eu/

sick*tired

give me a beer, a laptop and a nice chick and you can keep the beer and the laptop

Izbucniri

“Cu câte iluzii trebuie să mă fi născut ca să pot pierde câte una în fiecare zi!…” – Emil Cioran

The WordPress.com Blog

The latest news on WordPress.com and the WordPress community.

%d blogeri au apreciat asta: