Casa lui Mihalache – vândută discret, casa lui Maniu se dărâmă încet…   1 comment

De veţi întreba un elev de liceu dacă a auzit de Iuliu Maniu, Ion Mihalache sau Corneliu Coposu, probabilitatea cea mai mare este să răspundă: „Da, e un bulevard!”. Vorbesc dintr-o tristă experienţă şi sunt sigură că un sondaj pe stradă, pe această temă, ar vorbi şi mai crunt despre acest adevăr: copiii noştri sunt în mod sistematic îndepărtaţi de valorile neamului lor, de personalităţile ce au făcut Istoria Ţării.

Mă tot întreb de ceva vreme dacă e vorba de neglijenţă, prostie, rea-voinţă, dezinteres sau manipulare voită, întru îndobitocirea acestei generaţii, întru spolierea ei de o identitate cu adevărat demnă de o istorie mare. Ca de obicei, răspunsul este: „câte puţin din fiecare” – dar înclin să cred că manipularea este, totuşi, prevalentă.

O înţelegere tacită – sau, poate, dictată de undeva, de „cineva” – în presa mainstream şi printre politicienii români, face ca uitarea să se aştearnă, încet-încet, peste numele acestor făuritori de istorie. Nu vă faceţi iluzii: aceste nume nu sunt cunoscute şi celebrate decât printre urmaşii lor direcţi, printre cei – din ce în ce mai puţini – care s-au implicat mai mult sau mai puţin activ în politica acestor Oameni, printre (destul de puţini) istorici sau oameni simpli pasionaţi de istorie. Iar din când în când – nu prea des, ca să nu bată la ochi – mai aflăm de la TV despre vreo comemorare, în ştiri scurte sau pe burtieră. Ştiri în care nu vor încăpea niciodată adevărul despre aceşti Oameni şi întreaga lor contribuţie la istoria ţării. De manuale nu mai zic. Cei care aveţi copii ştiţi despre ce vorbesc.

Ei bine, în aceste condiţii nu este nicidecum de mirare că nişte Neica Nimeni de prin ministere sau alte instituţii ale statului habar nu au de importanţa primordială, crucială a unor personalităţi precum Iuliu Maniu sau Ion Mihalache în istoria noastră şi ezită (evită?) să aloce fonduri unor proiecte menite să ţină în viaţă memoria lor. Aşa că, pe alocuri, români simpli, dar patrioţi, s-au apucat să pună mână de la mână pentru a salva ce se mai poate salva din patrimoniul naţional legat de numele acestor oameni, de viaţa şi activitatea lor întreţesută în istoria României.

Despre campania Salvaţi Casa Memorială Iuliu Maniu  sigur aţi auzit, dacă vă număraţi printre cititorii acestui blog. Am publicat aici câteva materiale despre ea. Dar mai multe amănunte puteţi afla de pe site-ul Sălajul pur şi simplu (salajulpursisimplu.ro), care prezintă pas cu pas evoluţia campaniei, sau de pe site-ul lui Marius Andrei, primul donator în campania de strângere de fonduri (o listă completă a donatorilor găsiţi aici), care a adresat autorităţilor române – inclusiv preşedintelui Iohannis şi premierului Cioloş – peste 100 de scrisori deschise pe această temă (le găsiţi aici).

Vestea bună este că proiectul reabilitării Casei Memoriale Iuliu Maniu de la Bădăcin continuă – încet, dar sigur –  prin bunăvoinţa şi strădania oamenilor simpli ce s-au implicat în felurite moduri, dar şi prin eforturile unor personalităţi, ONG-uri sau instituţii religioase şi chiar ale unor firme, ce şi-au redirecţionat parte din impozitul pe profit către acest proiect restaurator de istorie.

Vestea proastă este că în privinţa Casei Memoriale Ion Mihalache nici măcar nu a existat un proiect de integrare a conacului în circuitul de punere în valoare a patrimoniului naţional. Adică, mai pe româneşte,  statul român nu a avut nici o clipă de gând să cumpere casa şi să o transforme în muzeu, aşa cum ar fi fost firesc.

 Casa a fost vândută, discret, printr-o faimoasă casă de licitaţii, contra sumei de cca. 135.000 euro, după ce Ministerul Culturii a refuzat să-şi exercite dreptul de preempţiune asupra acestui monument istoric de grupă B, oferit statului la modesta sumă de 50.000 euro.  De asemenea, s-au „degrevat” de acest drept atât primăria comunei Dobreşti (care a refuzat retrocedarea imobilului către urmaşi vreme de 11 ani, în care nu s-a sinchisit să aibă o minimă grijă de acest monument, acesta ajungând  într-o stare deplorabilă) cât şi Consiliul Judeţean Argeş.

casa-memoriala-ion-mihalache

Casa Memorială Ion Mihalache

Gurile rele de pe Facebook zic că mai degrabă se găsesc fonduri pentru conservarea, restaurarea şi muzeificarea conacelor şi palatelor ungureşti din Transilvania (sau, mai politically correct, „pentru vechile reşedinţe din mediul rural ale nobililor fostului Imperiu Austro-Ungar” – zic eu, citând o platformă de promovare a monumentelor; vezi mai jos), decât pentru casele memoriale ale unor eroi români. Căci da, eroi români au fost şi vor rămâne Iuliu Maniu şi Ion Mihalache – deşi statului român îi vine greu să le recunoască acest statut.

Nu e intenţia mea să mă alătur gurilor rele, dar nu pot să nu constat unele fapte. Am analizat (pe fugă, recunosc, pentru că baza de date este destul de mare) circa 150 de monumente de pe platforma Monumente Uitate  şi am constatat că imensa majoritate a clădirilor restaurate şi puse în valoare au aparţinut / aparţin unor familii nobiliare maghiare. Excepţiile sunt puţine; reţin dintre acestea câteva clădiri care au aparţinut familiei Brâncoveanu  şi Palatul Familiei Regale de la Săvârşin .

Mi-a atras atenţia în mod deosebit un monument din Cristur-Şieu (Bistriţa Năsăud), neclasat, care arată astfel:

monument-cristur-sieu

Aş putea pune pariu că această clădire a aparţinut / aparţine sau este în administrarea unor români…

Doresc să-mi exprim, pe această cale, toată stima pentru comunităţile maghiare care s-au mobilizat pentru a-şi salva valorile patrimoniale ce le definesc identitatea (şi în cea mai mare parte au şi reuşit), precum şi nemărginitul regret că românii nu au fost capabili de acelaşi lucru.  Despre Ministerul (In)Culturii deocamdată nu mai zic nimic. Am zis cu alte ocazii şi cu siguranţă voi mai găsi alte prilejuri.

Nu am să închei înainte de a-mi exprima o nedumerire. Nu mi-este foarte clar  cum a reuşit, de pildă, Conacul Teleky, din Ţelina, jud. Alba să îndeplinească criteriile pentru a fi clasat ca monument istoric de grupă A (adică de importanţă naţională), în vreme ce nici casa lui Maniu, nici cea a lui Mihalache nu au reuşit această performanţă – adică să obţină măcar un calificativ „excepţional”, cel puţin la criteriul valorii memorial-simbolice, pentru a-şi face loc, conform legii,  pe lista monumentelor de importanţă naţională (ambele imobile figurează în grupa B a monumentelor istorice, adică au doar o importanţă locală).

Evident, nu mă aştept ca statul să se auto-seziseze în această privinţă (aşa cum legea îi permite) şi să iniţieze reclasarea acestor monumente – de importanţă excepţională pentru istoria noastră – nici, cu atât mai puţin, să finanţeze cumva restaurarea Casei Memoriale Iuliu Maniu, pentru a întâmpina cum se cuvine centenarul Marii Uniri, la care marele Om de stat a avut o contribuţie majoră.

Dacă pentru comunitatea locală şi pentru naţiunea toată Casa Memorială Ion Mihalache rămâne pierdută, din vina unui stat ce n-a găsit 50.000 euro pentru a o achiziţiona şi a iniţia un proiect muzeal, încă există o şansă pentru salvarea Casei Memoriale Iuliu Maniu. O şansă care stă în mâinile noastre, ale tuturor. Orice contribuţie, cât de mică, va fi o cărămidă la temelia unui viitor mai bun pentru memoria eroilor neamului românesc, pentru identitatea noastră naţională.

banner_salvati_casa_iuliu_maniu

 

Anunțuri

One response to “Casa lui Mihalache – vândută discret, casa lui Maniu se dărâmă încet…

Subscribe to comments with RSS.

  1. Pingback: Astăzi Iuliu Maniu renaşte | Ţărănista. Blog de naţional-ţărănistă în spiritul lui Maniu şi Mihalache

Lasă un mesaj

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Dreptul la gândire, blog by Victor Potra

Fără idoli! Oricât ar fi de frumoşi...

Filozoful anarhist din colțul străzii.

De ce să lași lucrurile simple cînd pot fi complicate?

valeriu dg barbu

© valeriu barbu

SAMEWHITEBLUE

Ne-a mai rămas să schimbăm într-o zi o vorbă cu Pământ...

Ligia Rizea

gânduri, poezie, fotografii,patrimoniu cultural

Blogul lui Laivindur

Filme româneşti, melodii româneşti, istorie românească

Istoria Banatului

Blogul lui Mircea Rusnac

Insula Indoielii

Un loc pentru raţiune, argumente şi dovezi.

Tipărituri vechi

românești sau despre români

Alex Imreh

Virtual Identity

tudorvisanmiu

”Primeşte deci darul meu, care ţi-a fost adus, fiindcă Dumnezeu m-a umplut de bunătăţi şi am de toate” (Geneza, 33:11)

No Justice

Fiat justitia, ruat caelum!

Programul National DMS

managementul documentelor, arhivare electronica, solutii IT de business.

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

D&D: "Enjoy the silence!"

D&D: "Să trăim cât suntem în viaţă!”

ALIANTA DREPTEI

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

Tița Blog

Blog cu braşoave de Cluj

Despre demnitate

Povestea unor oameni (aproape) necunoscuți

Coffeebooksong Studios(TM)

Inspiring ideas to create amazing things

Aurica A. Badea

Aventuri prin România cancerului și a demenței

Cutia cu vechituri a lu' Potra

Istorie, imagini vechi, povești despre timpuri trecute, oameni care au fost.

DementiAwareness

A medical journalist/daughter writes about Frontotemporal Dementia, Alzheimer's and other memory diseases

Living With Dementia

reflections and prayers about how dementia affects my life and relationships

http://madalinagramatoma.blogspot.com

CARTEA CU POZE ȘI POVEȘTI

Radu

http://www.raduc.eu/

sick*tired

give me a beer, a laptop and a nice chick and you can keep the beer and the laptop

Izbucniri

“Cu câte iluzii trebuie să mă fi născut ca să pot pierde câte una în fiecare zi!…” – Emil Cioran

The WordPress.com Blog

The latest news on WordPress.com and the WordPress community.

%d blogeri au apreciat asta: