Cum să scapi de teoriile conspirației. Mic ghid pentru politicienii din România și de aiurea.   1 comment

I.                 Teoria conspirației: terminologie, interpretări, conotații

Dicționarele românești nu lămuresc termenul ”teoria conspirației”, astfel că, pentru a-l defini, trebuie să apelăm separat la termenii ce compun această sintagmă (”teorie”, respectiv ”conspirație”) – ceea ce nu va acoperi, însă, accepțiunea actuală a termenului. Dar în spațiul anglo-saxon termenul  a intrat în dicționare ca atare (”conspiracy theory”), în primul rând datorită acoperirii mediatice de amploare a acestui fenomen contemporan, dar vechi de când e lumea, la propriu [1], și în plină ascensiune în prezent.

Pe scurt, ”teorie a conspirației este o ipoteză neverificată avansată de un individ sau un grup de indivizi, cu scopul de a comunica o informație drept veridică, demascând o conspirație care ar ascunde acest presupus adevăr. Teoriile conspirației s-au născut pentru a suplini lipsa informațiilor și explicațiilor publice” (sublinierea mea). [2]

Conotațiile termenului sunt, în general, negative: teoriile conspirației sunt false, nejustificate și dăunătoare. Conform Enciclopediei Britannica, acesta este, de pildă, cazul teoriilor conspirative privind atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 sau asasinarea președintelui Kenedy.

Însă această accepțiune are, desigur, criticii ei. Dr. David Coady, cercetător în domeniul filosofiei sociale și politice, afirmă că ”există multe teorii conspiraționiste adevărate, justificate și/sau benefice” și, mai ales, critică unele metode de ”vindecare” de teorii conspirative, catalogând aceste metode drept incompatibile cu democrația liberală. [3]

Odată ce o ipoteză propusă de un grup de ”conspiraționiști” se verifică, nu mai vorbim, evident, de o teorie, ci de fapte, de conspirații în sine. Adică de acțiuni înfăptuite în secret de un grup de conspiratori (puternici, în genere) cu scopul de a ascunde un adevăr (istoric, științific etc.) și/sau de a obține foloase de pe urma respectivei conspirații. Exemple de conspirații (avansate în spațiul public de teorii ale conspirației) dovedite sunt programul SUA de contrainformații COINTELPRO, Proiectul MKUltra sau Afacerea Watergate.

II.               Cum să scapi de teoriile conspirației

Fără a intra în detalii și analize în profunzime și plecând de la premisa clasică (teoriile conspirației sunt false, nejustificate și dăunătoare), oamenii politici, decidenții de la noi și de aiurea ar trebui, nu-i așa, să fie preocupați de acest fenomen ce a luat o uriașă amploare în ultima vreme și să încerce să-l oprească sau măcar să-l diminueze cumva. Modalitățile de acțiune în acest sens pot fi găsite în literatura de specialitate.

Teoria conspirației a fost tema unei ediții speciale a publicației European Journal of Social Psychology, în 2018. În articolul introductiv al revistei (Belief in conspiracy theories: Basic principles of an emerging research domain) sunt explorate principalele caracteristici ale teoriilor conspirației și se sugerează măsuri pentru împiedicarea apariției / răspândirii acestor teorii.

Pe scurt, reducerea numărului și/sau a impactului teoriilor conspirației se bazează pe doi piloni:

Gândirea analitică – pentru simplul motiv că teoriile conspirației se alimentează din gândirea intuitivă și emoțională și

Societatea deschisă, bazată pe drepturile fundamentale ale omului – pentru că într-o astfel de societate este încurajată gândirea analitică și se produce liberul schimb de idei (studiile au arătat că teoriile conspirației se dezvoltă mai puternic în societăți totalitare, unde opinia individuală este reprimată).

Lucrarea menționată sugerează 10 măsuri pe care decidenții ar trebui să le ia, pentru ca teoriile conspirației să piardă din impact/amploare (sau chiar – de ce nu? – să dispară):

  1. Colaborarea strânsă dintre decidenți și oamenii de știință. Decidenții trebuie să fie la curent cu evoluțiile științifice,  să-și însușească și să înțeleagă noțiuni, concepte, teorii din diverse domenii de actualitate, să țină pasul cu ultimele descoperiri, mai ales pe subiecte de interes public.
  1. Informarea publicului – bazată pe studii și opinii ale experților. Politicienii (autoritățile) au datoria să informeze publicul, corect și complet, în privința măsurilor ce urmează a fi luate pentru binele societății pe bază științifică (studii, analize etc.).

    NOTĂ: Pentru conformitate: un expert este ”o persoană care posedă cunoștințe temeinice și experiență într-un anumit domeniu; specialist de mare clasă”.
  1. Contactul direct al politicienilor cu publicul. Fuga de alegători, lipsa de dialog, de contact cu oamenii (și cu realitatea de pe teren) a aleșilor și autorităților sunt de natură să creeze în rândul populației neîncredere, circumspecție, scepticism, frustrare, furie. Adică o mulțime de elemente care de cele mai multe ori stau la baza teoriilor conspirației.
  1. Furnizarea de argumente raționale contra teoriilor conspiraționiste. Pe scurt, după ce politicienii (autoritățile)  s-au informat și au informat, la rândul lor, publicul, să aibă răbdarea de a-și argumenta rațional vederile anti-conspiraționiste, nu să-i trateze pe cetățeni ca pe niște ignoranți cărora nu le datorează explicații (un procedeu drag dictatorilor, între noi fie vorba).
  1. Încurajarea gândirii analitice, adică a capacității de a interpreta informația nouă, pe baza informațiilor deținute anterior, fără a avea cunoștințe de specialitate. Cum? Prin educație și campanii inteligente, la obiect și raționale (nu emoționale; recursul la emoții/instincte este specific statelor totalitare).
  1. Măsuri pentru reducerea emoțiilor negative în rândul publicului. Alimentarea emoțiilor/instinctelor negative (tristețe, furie, vină, frică, teroare) poate duce la anxietate și paranoia – adică principalele ingredientele ce hrănesc isteria/psihoza în masă și teoriile conspirației. (În paranteză fie spus, dictaturile cele mai cumplite s-au folosit cu succes în ascensiunea lor de tactica fricii).
  1. Măsuri pentru creșterea sentimentului de siguranță și de control al individului asupra propriei persoane și propriei vieți. Potrivit studiilor de specialitate, bazele psihologice ale credinței în teorii conspiraționiste sunt nesiguranța, sentimentul lipsei de control și, ca rezultat al acestora, anxietatea. Toate acestea au fost exploatate la maximum de regimurile totalitare. De unde și reacția (firească și mai puternică) a oamenilor ce au trecut prin astfel de regimuri de a se ”autoapăra” în fața noilor regimuri cu față (mai) ”umană”, prin teorii conspiraționiste.
  1. Descurajarea prejudecăților și discriminărilor. Teoriile conspirației tind să ia naștere și/sau să se dezvolte în rândurile grupurilor marginalizate, stigmatizate, dezavantajate într-un fel sau altul, față de care majoritatea dezvoltă adeseori prejudecăți, ce dau naștere discriminărilor. Discriminările pot genera atitudini/comportamente ce ar putea pune în pericol existența acestor grupuri – de unde apariția teoriilor conspiraționiste ca mod de ”autoapărare” în fața acestui potențial pericol [1].  
  1. Măsuri pentru reducerea conflictelor dintre grupuri. Prejudecățile unor grupuri discriminatoare față de grupurile discriminate pot genera conflicte, ce le pot pune pe cele din urmă în pericol efectiv – dar reciproca nu e nicidecum exclusă: minoritățile discriminate pot reprezenta, la rândul lor, un pericol pentru ”ceilalți”. Așadar, politicile și strategiile guvernamentale de combatere a discriminării, educația și comunicarea pe această temă pot acționa ca supape de detensionare a relațiilor societale, reducând conflictele, deci și numărul/impactul teoriilor conspirative ale ”celorlalți” împotriva ”noastră”.
  1.  Promovarea cooperării și relaționării între grupurile sociale. Desigur, acest punct vine în continuarea celui precedent și autoritățile statului trebuie să acționeze în acest spirit. Toleranța reciprocă, cooperarea, relaționarea stau la baza coeziunii sociale, a funcționării unitare și armonioase a societății. A-l asculta și înțelege pe celălalt, a accepta ceea ce ne separă și promova ceea ce ne apropie, a nu rămâne în ”bula” noastră confortabilă sunt semnele unei societăți sănătoase. Iar toate acestea ne stau tuturor la îndemână – și statul ar trebui să le încurajeze.

III.             În loc de concluzii

Firește, nu întâmplător am făcut referire în câteva rânduri la state totalitare/dictaturi. De multe ori am atras atenția pe acest blog că România este în plină dictatură. Până nu demult, ne-am aflat într-o dictatură parlamentară. Astăzi suntem, în mod paradoxal (?), într-o dictatură a executivului (președinte+premier). Decretul de anul trecut al lui Iohannis, privind instaurarea stării de urgență, deși imperios la acea vreme, merită o analiză amănunțită pe încălcarea drepturilor omului, despre necesitatea (reală sau imaginară) a unor prevederi ce vizau dreptul la liberă exprimare sau la sănătate. Iar de un an și jumătate guvernul ne conduce, practic, destinele prin ordonanțe de urgență și hotărâri guvernamentale.

Sub amenințarea (reală) a unei teribile pandemii ce ne-a luat pe nepregătite, statul român, ca și multe alte state, a acționat în interesul ”binelui comun” (un concept foarte îndrăgit de regimurile dictatoriale), impunând, printre altele,  (prea multe) măsuri restrângătoare de drepturi și libertăți și căpătând treptat caracteristici de stat totalitar, prin:

– apelul la emoții și instincte (frică, paranoia, anxietate, vină)

– condamnarea și reprimarea diversității și a pluralității de opinie și de atitudine, prin cenzură și alte mijloace, mai mult sau mai puțin ortodoxe;

– suprimarea drepturilor și libertăților individuale (libertatea gândirii și a cuvântului, libertatea de întrunire, dreptul la muncă, dreptul la sănătate, dreptul de a nu fi discriminat, dreptul la liberă circulație, dreptul la învățătură, la cultură, dreptul la viață privată, la intimitate și, mai nou, dreptul de a dispune de propriul corp).

Evident, toate acestea s-au petrecut cu încălcarea fiecărui punct din cele enumerate mai sus: decidenții au acționat ”urechistic” și pompieristic, fără real interes de a afla și de a transmite mai departe publicului necesare informații științifice, corecte și complete, au reprimat dezbaterea științifică reală, au refuzat dialogul și comunicarea pe baze raționale, analitice, au promovat, cum am tot spus, sentimente, emoții și instincte negative în rândul populației, lipsind-o de sentimentul de siguranță și, mai ales, de acela al controlului asupra propriei persoane și vieți, prin suprimarea unor drepturi individuale fundamentale, au încurajat discriminarea și, prin aceasta, au contribuit la inflamarea atitudinilor conflictuale și anularea coeziunii sociale – toate acestea având drept rezultat, printre altele, nașterea și răspândirea a tot soiul de teorii ale conspirației (ce probabil cu greu se vor mai stinge de acum înainte).

Ba încă mai mult decât atât: dincolo de toate acestea, guvernanții noștri au cheltuit (pe alocuri netransparent) sume colosale în numele unei ”sănătăți publice” care încă ni se refuză – din când în când mor oameni arși prin spitale, încă mor oameni de infecții nosocomiale, încă lipsesc medicamente vitale (nu doar pentru COVID-19, ci și pentru numeroase alte boli, unele chiar grave), încă e lipsă de locuri și paturi în spitale, nu mai e timp și loc pentru bolile  noastre cele de toate zilele – iar pentru toate astea nu e nimeni vinovat. Și nu plătește nimeni (ba încă, se pare, unii chiar se îmbogățesc – un exemplu găsiți aici, dar probabil nu e singurul). Nu răspunde pentru toate astea nimeni dintre ei, firește, căci tot ei au mare grijă și preocupare să inoculeze vinovății unor părți din populație, să propage ura și discursul urii, să ne asmută unul împotriva altuia. Iar noi, sub imperiul acestei manipulări, ajungem să ne căutăm reciproc vinovății, să sărim unul la gâtul altuia, să ne arătăm cu degetul unul pe altul pentru deplorabila, dezastruoasa situație în care ne aflăm astăzi…  

Cu alte cuvinte, politicienii din România (dar și de aiurea) au aplicat, conștient sau inconștient, dar sistematic, vreme (prea) îndelungată, două celebre dictoane specifice dictaturilor dintotdeauna:

Dezbină și stăpânește

Cine nu e cu noi e împotriva noastră

 #Atât.

_____________

[1] Încă de pe vremurile când oamenii erau vânători-culegători, vezi Jan-Willem van Prooijen și Karen M. Douglas, Belief in conspiracy theories: Basic principles of an emerging research domain, European Journal of Social Psychology nr. 48/2018, p. 899

[2] Vezi Wikipedia, articolul ”Teoria Conspirației”

[3] David Coady, Cass Sunstein and Adrian Vermeule on Conspiracy Theories, 2017, Augmenta.org, © University of Sassari; DOI 10.23811/56.arg2017.coa, p.1

[4] Jan-Willem van Prooijen și Karen M. Douglas, Belief in conspiracy theories: Basic principles of an emerging research domain, European Journal of Social Psychology nr. 48/2018

One response to “Cum să scapi de teoriile conspirației. Mic ghid pentru politicienii din România și de aiurea.

Subscribe to comments with RSS.

  1. Adevărul științific este important, dar nu toată lumea poate să înțeleagă adevărurile care depășesc nivelul personal de cunoștințe acumulate. Pentru această situație este extrem de importantă încrederea. Cei ce transmit mesaje trebuie să fie credibili. Atunci când ai în fața ochilor persoane care mint în mod evident, persoane care au interese contrare interesului general, nu mai pui preț pe spusele acestor persoane nici atunci când spusele lor sunt corecte și ar trebui urmate. În astfel de situații se dă mai multă crezare unui popă care spune că ne vor crește solzi, sau că unui oftalmolog care garantează sterilitatea vaccinaților.

    Apreciază

Lasă un mesaj

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

În Dodii

Vorbind de economie cam în dodii

Ţărănista.

”Negociem orice, dar nu negociem principii!” (Corneliu Coposu)

Drumurile lui Spetcu

Blog de om umblat

Bucatari Romania

IMPREUNA PESTE TOT

geaba, uhitto... blogdaproste...

un alt blog al lui Dan Iancu

Microgreens România

Ferma Fresh Microgreens - microplante pentru gastronomie și alimentație sănătoasă

Arheologie Radio📻Tv📺

Istoria programelor radio-tv din România.🇷🇴 Şi alte delicatese culturale. Dacă doriți să revedeți...

România Străveche - Ancient Romania

"În tot ceea ce sunt, în faptă sau în cuvânt, trăiesc, aşa cum pot, moştenirea străbunilor. Cei care au construit o cultură, o istorie şi o lume astăzi aproape uitată: România Străveche." "In all that I am, through my deeds and my words, I live, the best I can, the heritage of our forefathers - those who built a culture, a history, and a world that is nearly forgotten today: Ancient Romania." Mihai-Andrei Aldea

Lupul Dacic

Blog nationalist GETO-DAC !

Doru Nicolae Grădinaru

profesor de istorie - Colegiul Național Iulia Hasdeu

JURNAℓ SCOȚIAN

Ioan-Florin Florescu, preot misionar

Dreptul la gândire, blog by Victor Potra

Fără idoli! Oricât ar fi de frumoşi...

Maieutică provincială.

Cineva trebuie să rămînă pînă la sfîrșit.

valeriu dg barbu

©valeriu barbu

SAMEWHITEBLUE

Ne-a mai rămas să schimbăm într-o zi o vorbă cu Pământ...

Ligia Rizea

gânduri care vin și pleacă :)

Istoria Banatului

Blogul lui Mircea Rusnac

Tipărituri vechi

românești sau despre români

Alex Imreh

Virtual Identity

tudorvisanmiu

”Primeşte deci darul meu, care ţi-a fost adus, fiindcă Dumnezeu m-a umplut de bunătăţi şi am de toate” (Geneza, 33:11)

România fără Justiție

Fiat justitia, ruat caelum!

Programul National DMS

managementul documentelor, arhivare electronica, solutii IT de business.

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

ALIANTA DREPTEI

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

Blogul lui Paul Tița

Blog cu braşoave de Cluj

Despre demnitate

Povestea unor oameni (aproape) necunoscuți

Coffeebooksong Studios(TM)

Inspiring ideas to create amazing things

Cabal in Kabul

Cabal in Kabul

Aurica A. Badea

Aventuri prin România cancerului și a demenței

Alexandru Herlea

Seule la vérité vous rendra libre

Cutia cu vechituri a lu' Potra

Istorie, imagini vechi, povești despre timpuri trecute, oameni care au fost.

DementiAwareness

A medical journalist/daughter writes about Frontotemporal Dementia, Alzheimer's and other memory diseases

http://madalinagramatoma.blogspot.com

CARTEA CU POZE ȘI POVEȘTI

Radu

http://www.raduc.eu/

sick*tired

give me a beer, a laptop and a nice chick and you can keep the beer and the laptop

Izbucniri

“Cu câte iluzii trebuie să mă fi născut ca să pot pierde câte una în fiecare zi!…” – Emil Cioran

WordPress.com News

The latest news on WordPress.com and the WordPress community.

%d blogeri au apreciat: