I. Teoria conspirației: terminologie, interpretări, conotații

Dicționarele românești nu lămuresc termenul ”teoria conspirației”, astfel că, pentru a-l defini, trebuie să apelăm separat la termenii ce compun această sintagmă (”teorie”, respectiv ”conspirație”) – ceea ce nu va acoperi, însă, accepțiunea actuală a termenului. Dar în spațiul anglo-saxon termenul  a intrat în dicționare ca atare (”conspiracy theory”), în primul rând datorită acoperirii mediatice de amploare a acestui fenomen contemporan, dar vechi de când e lumea, la propriu [1], și în plină ascensiune în prezent.

Pe scurt, ”o teorie a conspirației este o ipoteză neverificată avansată de un individ sau un grup de indivizi, cu scopul de a comunica o informație drept veridică, demascând o conspirație care ar ascunde acest presupus adevăr. Teoriile conspirației s-au născut pentru a suplini lipsa informațiilor și explicațiilor publice” (sublinierea mea). [2]

Conotațiile termenului sunt, în general, negative: teoriile conspirației sunt false, nejustificate și dăunătoare. Conform Enciclopediei Britannica, acesta este, de pildă, cazul teoriilor conspirative privind atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 sau asasinarea președintelui Kenedy.

Însă această accepțiune are, desigur, criticii ei. Dr. David Coady, cercetător în domeniul filosofiei sociale și politice, afirmă că ”există multe teorii conspiraționiste adevărate, justificate și/sau benefice” și, mai ales, critică unele metode de ”vindecare” de teorii conspirative, catalogând aceste metode drept incompatibile cu democrația liberală. [3]

SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE GUVERNUL ROMÂNIEI, DOMNULUI PRIM-MINISTRU FLORIN CÎȚU

Sursa: site-ul OAR

1 iulie 2021

PREAMBUL

Situl Minier Istoric de la Roșia Montană urmează să intre în dezbaterile Comitetului Patrimoniului Mondial în luna iulie 2021, ca urmare a reluării procedurii de înscriere în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO la începutul anului 2020. Cu toate acestea, în spațiul public au apărut semnale îngrijorătoare care confirmă faptul că această revenire în fața Comitetului este din nou în pericol.

În consecință, Ordinul Arhitecților din România, care a propus Ministrului Culturii încă din anul 2007 înscrierea sitului în Lista Patrimoniului Mondial și susține progresul responsabil și valorificarea patrimoniului cultural și natural excepțional de la Roșia Montană, solicită Guvernului să nu repete greșelile Statului Român din 2018 când procedura de înscriere în Lista Patrimoniului Mondial și în Lista Patrimoniului Mondial în Pericol a fost oprită în mod nedemn și nejustificat.

Distribuie:

Proiectul Roşia Montană Gold Corporation (RMGC) de exploatare a aurului de Roşia Montană nu mai are puţin şi face 20 de ani, cum se vehiculează adesea, ci  a cam depăşit sfertul de secol: în 2025 va împlini matura vârstă de 30 de ani. Acest proiect a debutat la 4 septembrie 1995, sub guvernul Văcăroiu, prin semnarea unui contract între Regia Autonomă a Cuprului (RAC) Deva (ulterior Minvest) şi Gabriel Resources N.L. (firmă proaspăt înfiinţată de Frank Timiş în Australia, în ianuarie 1995).

Distribuie:

La 8 ianuarie 1918 președintele american Thomas Woodrow Wilson rostește în fața Congresului SUA un discurs care cuprinde celebrele 14 puncte care afirmă dreptul popoarelor la autodeterminare națională, de care se vor prevala statele naționale (re-)născute în urma Primului Război Mondial (printre care și România).

În rezumat, cele 14 puncte ale lui W. Wilson sunt următoarele:

---

Distribuie:

Astăzi, 20 mai 2021, se împlinesc 107 de la nașterea lui Corneliu Coposu. Cu acest prilej, vă prezint mai jos ultimul interviu televizat al Seniorului, , în care acesta face un rezumat al istoriei, principiilor și valorilor PNȚCD, precum și o trecere în revistă a situației politice a momentului și a planurilor de viitor ale țărăniștilor.

Interviul a avut loc pe 18 octombrie 1995, în casa Seniorului de pe Strada Mămulari și a fost realizat pentru NOVEL, o televiziune locală din Slatina, de către domnul Marin Beșcucă, jurnalist, scriitor, fondator al cenaclului literar ”Corneliu Coposu” din Saldabagiu de Munte al Bihorului. Domnul Marin Beșcucă a redat publicului român înregistrarea în anul 2015, la 20 de ani de la trecerea Dincolo a Seniorului, pe canalul YouTube, de unde l-am preluat pe canalul Rezistența PNȚCD, cu permisiunea domniei sale.

Materialul video cuprinde trei părți, pe care le puteți viziona mai jos. Am efectuat și o transcriere brută a interviului, pentru aceia dintre dumneavoastră care preferă cuvântul scris. De menționat că din montaj lipsește o bună bucată din interviu (lucru datorat, probabil, spațiului de emisie al postului), pe care am recuperat-o din Revista Curtea de la Argeș, care a publicat interviul (adaptat cerințelor editoriale, deci nu în transcriere brută) în 2019. În textul de mai jos acest fragment de interviu apare evidențiat cu litere cursive.

Distribuie:

Circulă de ceva vreme o informaţie în mediul online despre candidatura preşedintelui ”oficial și juridic” al PNŢCD, Aurelian Pavelescu, pe lista de candidaţi ai Partidului Ecologist Român pentru Camera Deputaţilor.

Cum Pavelescu nu scapă absolut nici o ocazie de a se exprima public când persoana sa devine subiect de ştiri, dar de data asta a tăcut mâlc (cu alte cuvinte, se simţea cu musca pe căciulă), și cum individul are antecedente similare, cum se va vedea mai jos, am început să am o bănuială crescândă că această ştire ce venea „pe surse” era adevărată. Prin urmare, am început să caut pe site-uri oficiale adevărul despre candidaţii PER – deci, şi despre candidatul Pavelescu. Nu mi-a fost uşor, pentru că pe site-ul Autorităţii Electorale Permanente nu există listele de candidaţi, iar pe site-ul Biroului Electoral Central sunt afişate doar listele de candidaţi ai organizaţiilor minorităţilor naţionale. Din fericire, am primit un binevenit ajutor de la fostul meu coleg de partid, Şerban Anghel, de a cărui colaborare m-am bucurat de multe ori de-a lungul anilor. El m-a îndreptat către sursa oficială a informaţiilor pe care le căutam, şi anume site-ul prefecturii (unde recunosc că nu mi-ar fi trecut prin cap să caut în veci; de când mă ştiu îmi iau informaţiile despre alegeri de pe site-urile BEC şi AEP).

Aşadar, m-am dus la sursa oficială şi am descoperit adevărul oficial:

Revoluţia Română la 30 de ani

Vezi Partea I a cronologiei aici.

Pentru o cronologie a anului 1989 în Europa, vezi articolul Revoluţia română la un sfert de veac. Toamna Naţiunilor, aici.

NOTĂ: Am oprit această cronologie la data de 22 decembrie, ora 14:35, când intră în scenă Ion Iliescu, cu un discurs la Televiziunea Română „Liberă”, pentru că eu consider că de la acel moment nu mai vorbim de Revoluţie, care a fost reală, precum se vede din desfăşurarea evenimentelor, şi care se încheiase deja în toată ţara, ci despre o lovitură de stat, în legătură cu care avem multe lucruri de lămurit. În acest sens aştept – sper că nu degeaba – verdictul cât mai curând în Dosarul Revoluţiei.

Moto: Jos comunismul!

 

18 decembrie 1989

ÎN TOATĂ ŢARA

Comandanţii marilor unităţi ale MApN ordonă folosirea forţei în situaţii similare celei de la Timişoara.

BUCUREŞTI

Orele 8:00-8:30

Şedinţă a lui Ceauşescu cu Vasile Milea, Tudor Postelnicu, Emil Bobu şi Iulian Vlad, înainte de plecarea în Iran. Bobu îl asigură pe Ceauşescu că situaţia este sub control la Timişoara. La 8:30 Ceauşescu pleacă, cu convingerea că a pacificat Timişoara, lăsând conducerea ţării pe mâna Elenei Ceauşescu şi a lui Manea Mănescu.

Revoluţia Română la 30 de ani

Chemare către Armata ţării

Arad, 21 decembrie 1989, ora 13:00

Sunteţi fraţii, taţii, copii şi iubiţii noştri ! Sunteţi din sângele nostru şi din carnea noastră!

Sunteţi cu noi ! Sunteţi singurii în stare să opriţi vărsarea de sânge frăţesc!

Odiosul dictator vă foloseşte ca scut, ca pe o simplă unealtă! NU are încredere în voi, de aceea în timpul Congresului, majoritatea ofiţerilor superiori ai Marelui Stat Major nu au avut voie să părăsească domiciliul! Din acest motiv, trupele de grăniceri au fost trecute sub comanda M.I.!

Întoarceţi armele, sub ameninţarea lor va păli şi va cădea laşul criminal, care vrea să vă murdărească mâinile cu sângele poporului, cu propriul vostru sânge!

Revoluţia Română la 30 de ani

Proclamaţia Frontului Democratic Român

 

Citită la 21 decembrie 1989, ora 9:00, în Piaţa Operei din Timişoara

 

I. Frontul Democratic Român este o organizaţie politică, constituită la Timişoara, pentru a realiza un dialog cu Guvernul Român, în scopul democratizării ţării. Frontul Democratic Român condiţionează începerea acestui dialog de demisionarea preşedintelui Nicolae Ceauşescu.

II. Propunem Guvernului Român ca bază de discuţie următoarele revendicări:

1. Organizarea de alegeri libere.

2. Libertatea cuvântului, a presei, a radioului şi a televiziunii.

3. Deschiderea imediată a graniţelor de stat.

4. Integrarea României în rândul statelor care garantează şi respectă drepturile fundamentale ale omului.

Revoluţia Română la 30 de ani

În data de 16 decembrie 2019 a avut loc o şedinţă plenară a Parlamentului European, care a inclus, printre altele, dezbateri pe tema Revoluţiei Române din 1989. În urma acestei plenare, s-a adoptat, la 19 decembrie, o Rezoluţie a Parlamentului European, care, considerând că „autorităţile naţionale nu au dat dovadă de diligenţa necesară impusă de normele internaţionale privind drepturile omului”, […] „invită statul român să îşi intensifice eforturile de aflare a adevărului în legătură cu evenimentele din timpul revoluţiei, o necesitate absolută pentru ţară, poporul român, Europa şi Uniunea Europeană, având în vedere dreptul poporului român de a cunoaşte adevărul, la 30 de ani de la revoluţia din decembrie 1989„. Vă prezint mai jos textul acestei Rezoluţii.

Rezoluţia Parlamentului European din 19 decembrie 2019 referitoare la comemorarea celei de a 30-a aniversări a revoluţiei din România din decembrie 1989 (2019/2989(RSP))

Parlamentul European,

–        având în vedere principiile universale ale drepturilor omului şi principiile fundamentale ale Uniunii Europene, care este o comunitate bazată pe valori comune,

–        având în vedere Declaraţia universală a drepturilor omului, adoptată de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite la 10 decembrie 1948,

–        având în vedere rezoluţia sa din 19 septembrie 2019 referitoare la importanţa memoriei istorice europene pentru viitorul Europei,