Scrisoare deschisă către membrii și simpatizanții PNȚCD   3 comments


Motto: „Poţi să prosteşti toţi oamenii o parte din timp sau să prosteşti o parte din oameni tot timpul, dar nu poţi prosti toţi oamenii tot timpul…!” (Abraham Lincoln)
Am primit de la domnul Ciprian Briceag – membru al PNȚCD din 1990 ‒ o Scrisoare deschisă către membrii şi simpatizanţii PNŢCD şi ai centru-dreptei româneşti:
Aurelian PavelescuFoloseşte aceleaşi metode deja rodate, utilizând metodic dezinformarea, manipularea, calomnia şi dictatul personal.”
Membrii şi liderii de bună-credinţă ai PNŢCD au la îndemână oricând puterea de a acţiona, atât înaintea Congresului din 20 aprilie 2013, cât şi după acesta, putere dată de forţa Statutului şi de forţa principiilor şi valorilor cuprinse în el, care le permit să convoace şi BNC şi CNC şi alt Congres, în dauna intereselor personale ale unui preşedinte nociv. Este nevoie doar de curaj şi unitate pentru a acţiona cât mai repede, pentru că timpul pierdut înseamnă pierderea unei rare oportunităţi politice şi personale pentru fiecare membru.”

Vă prezint scrisoarea din care am citat mai sus:

 

SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE MEMBRII ŞI SIMPATIZANŢII PNŢCD ŞI AI CENTRU-DREPTEI ROMÂNEŞTI
Stimaţi membri şi simpatizanţi ai PNŢCD,
Stimaţi membri şi simpatizanţi ai Centru-Dreptei româneşti,

Vă scriu această scrisoare în dublă calitate, de vicepreşedinte al PNŢCD Timiş şi de susţinător al orientării politice de Centru-Dreapta. Fiind, însă, membru al PNŢCD, ideile şi, în special, faptele ce le voi descrie în continuare se referă, în primul rând, la situaţia din interiorul acestui mare partid, prin istoria sa. Cum, însă, consecinţele modului în care este condus PNŢCD la ora actuală se răsfrâng, în mod inevitabil şi asupra oricărei încercări de construire a unei Centru-Drepte solide şi durabile care cuprinde PNŢCD, situaţia din interiorul acestuia este de interes şi pentru orice simpatizant al unei mişcări de centru-dreapta unite. Mai mult decât atât, unele dintre stările de fapt şi comportamentele nefericite care urmează să le dezvălui, ar putea să fie întâlnite şi în alte partide apropiate ca şi crez politic, ceea ce poate reprezenta o cauză majoră a mediocrităţii în care se zbate Centru-Dreapta românească. Iată de ce apelul la acţiune a unora dintre conducătorii, de la toate nivelurile, ai partidelor de Centru-Dreapta nu par a prinde în faţa membrilor de partid şi a electoratului, chiar dacă se recurge la o mediatizare intensă. La fel, apelul criticilor de bună-credinţă la principii şi la bun-simţ, adresat acestor conducători, par să nu aibă nici un efect. De ce se întâmplă acestea? Ca un participant direct la culisele vieţii politice ale PNŢCD şi interesat de destinul PNŢCD, voi da un răspuns care va privi PNŢCD, iar dumneavoastră, cititorii, veţi extrage şi implicaţiile mai largi.
Răspunsul meu se bazează pe ideea lipsei de responsabilitate a unora dintre conducătorii PNŢCD, de aceea orice abuz sau greşeală pe care o fac aceştia nu este urmată de o asumare a consecinţelor de către Domniile Lor. Dar de ce membrii de partid nu reuşesc să-şi impună drepturile statutare pentru a face schimbările necesare? Pentru că aceşti conducători acţionează prin patru metode aplicate sistematic şi care le permit să conducă în continuare chiar cu preţul distrugerii propriului partid:
minciună, manipulare, calomnie şi dictat.
Ca urmare a acestei situaţii, consider că singura posibilitate de a contracara aceste metode este o abordare directă a problemei, prin prezentarea clară a unor fapte şi a persoanelor care aplică astfel de metode în interiorul PNŢCD. Sunt convins că numai prin informarea completă a tuturor membrilor şi simpatizanţilor de bună-credinţă, cu privire la modul reprobabil în care se manifestă unii lideri ai PNŢCD, este posibilă o acţiune curajoasă care să determine o schimbare fundamentală şi benefică pentru PNŢCD.

În sensul celor scrise mai sus, voi prezenta fapte din viaţa Partidului, la care eu şi alţi colegi am participat personal. Voi începe, însă, cu modul în care am intrat în PNŢCD Timiş acum 23 de ani. Pasul l-am făcut pe 4 iulie 1990, cu ceva mai mult de o lună înainte de a împlini 20 de ani. Mai înainte de această dată, participasem la multele manifestaţii de stradă anticomuniste, ce avuseseră loc începând cu Revoluţia, chiar şi în timpul permisiilor din Armată, unde servisem până în aprilie 1990 ca soldat în termen redus, în urma admiterii la facultate. Am intuit încă dinainte de zilele Revoluţiei că singura cale prin care România putea să se dezvolte durabil era îndepărtarea comunismului, care a creat o societate bazată pe minciună, generatoare de ineficienţă şi nedreptate. Decizia de a mă alătura PNŢCD am luat-o după ce am analizat câteva luni de zile partidele anticomuniste existente, chiar dacă bunicul meu fusese ţărănist, dar şi subofiţer al Armatei Române angajat în războiul început în 1941 împotriva sovieticilor, luptând şi fiind rănit pe frontul de est, la Odessa. În fapt, am ales partidul condus de acei conducători care păreau cei mai prigoniţi de puterea neocomunistă proaspăt instalată sub conducerea lui Ion Iliescu. Iar liderul anticomunist şi pro-european cel mai vertical era Corneliu Coposu, lucru dovedit clar, mie, cu ocazia mineriadei din 13-15 iunie 1990, care m-a convins definitiv ce trebuie să aleg. În continuare, pentru următorii nouă ani, m-am implicat ca membru activ în activitatea de sprijinire a PNŢCD, ca orice tânăr entuazist al acelor vremuri, nefiind interesat de posturi sau funcţii de conducere, pentru că nu consideram că am acumulat suficientă pregătire. Însă, ataşamentul şi implicarea în PNŢCD le pot dovedi, în faţa orişicui interesat, prin legitimaţia originală de membru de partid, cu cotizaţia neîntreruptă achitată de la momentul aderării, adică 04 iulie 1990, până în anul 1999. După absolvirea Facultăţii de Ştiinţe Economice a Universităţii de Vest din Timişoara, ca urmare a activităţii profesionale, începusem să lipsesc destul de des din Timişoara, astfel că odată cu anul 1999 îmi petreceam aproape tot timpul plecat din oraş. Totuşi, nu am demisionat niciodată din PNŢCD şi nu am devenit nici membru al altui partid politic.
Revenirea mea ca membru activ în PNŢCD s-a produs în primul trimestru al anului 2010, din dorinţa sinceră de a ajuta la revigorarea partidului, frământat de tulburări interne şi în scădere continuă de popularitate. Mă consideram suficient de pregătit profesional şi ca experienţă de viaţă pentru a-mi asuma responsabilităţi sporite. A coincis şi cu apelul unor colegi de partid, mai vechi şi de care auzisem. Mai mult, exista şi încredinţarea primită de la aceştia că se vizează, cu adevărat, reunificarea PNŢCD, căreia i-am acordat întreaga mea încredere. În acel moment, partidul, mai exact fracţiunea din care făceam parte, era condus de dl. Marian Miluţ, ultimul preşedinte ales într-un Congres al partidului unit. Însă dl. Miluţ era contestat şi în proces cu o altă fracţiune condusă de dl. Radu Sârbu, un alt lider al partidului. Cum ambele părţi susţineau că doresc reconcilierea, nu-mi rămânea decât să sper în sinceritatea acestora şi să merg mai departe. Nu după mult timp, dl. Miluţ şi-a dat demisia din funcţia de preşedinte al PNŢCD. S-a organizat un Congres al acestei fracţiuni, în data de 17 iulie 2010, la care a candidat şi a fost ales preşedinte dl. Aurelian Pavelescu. Domnia sa a preluat şi şi-a însuşit promisiunea de a reunifica partidul. În ce mod dl. Pavelescu îşi respectă promisiunea şi obligaţia morală asumată se va vedea după prezentarea evenimentelor ce au urmat.
În continuare, la nivelul judeţului Timiş, a avut loc, la data de 29 septembrie 2010, organizarea unei Conferinţe judeţene de alegeri, alegându-se o conducere judeţeană recunoscută de dl. preşedinte Pavelescu. Singura moţiune participantă a avut-o în fruntea ei pe d-na Rodica Vlad, de asemenea membră mai veche a partidului. Am fost propus în cadrul acestei moţiuni şi ales vicepreşedinte al PNŢCD Timiş.
Pe plan naţional, a urmat convocarea, la propunerea dl. Pavelescu, a unui alt Congres extraordinar de alegeri al PNŢCD, pentru data de 29 ianuarie 2011. Raţiunea organizării acestui Congres ar fi trebuit să fie promisiunea dl. Pavelescu de reunificare a partidului şi nu întărirea puterii personale a acestuia. Doar că tot dl. Pavelescu decide să revoce personal Congresul, declarând că îl amână, în momentul în care află, se pare, de intenţia depunerii unei alte moţiuni, a d-lui Eugen Moiescu, care era chiar prim-vicepreşedintele ales de dl. Pavelescu pe propria sa moţiune din iulie 2010. Dovada o constituie un Comunicat către organizaţiile judeţene ale PNŢCD, trimis prin email, purtând semnătura d-lui Pavelescu şi data de 21 ianuarie 2011 şi din care se vede că dl. Pavelescu nu are o hotărâre a BNC-ului pentru amânarea Congresului. În lipsa unei hotărâri a Biroului Naţional de Conducere (BNC), nu avea dreptul să revoce un Congres cum nu are dreptul nici să convoace un Congres, singurul for abilitat să facă asta fiind BNC-ul, conform art. 46 al.(1), lit. k) din Statutul partidului. Chiar dacă dl. Pavelescu reuşeşte, prin manipulare, dezinformare, calomniere şi prin încălcarea statutului să supravieţuiască în fruntea partidului, începe, însă, un nou proces la adresa partidului, slăbindu-l şi mai tare, prin care contestă Congresul convocat iniţial chiar de Domnia sa şi care a avut loc la data planificată, ducând la apariţia unei noi fracţiuni în partid.
Însă dl. Pavelescu continuă să-i amăgească pe membrii de bună-credinţă că doreşte unificarea partidului, promiţând din nou acest lucru, peste numai câteva zile, la Întâlnirea comemorativă datorată morţii lui Iuliu Maniu, de la Sighetul Marmaţiei, din data de 05 februarie 2011, la care şi eu am participat, laolaltă cu liderii celorlalte două fracţiuni existente, Radu Sârbu şi Eugen Moiescu. Apoi, nu mai organizează, însă, nici un Congres de reunificare.

 
În următoarele luni de zile, dl. Pavelescu are de făcut faţă procesului cu fracţiunea d-lui Radu Sârbu, preluată de la un moment dat de dl. Victor Ciorbea. Pentru a supravieţui politic, în cazul în care va pierde procesul cu fracţiunea Ciorbea, îl convinge pe dl. Vasile Lupu, alt lider de seamă al partidului, să organizeze, în 17 septembrie 2011, încă un Congres extraordinar de alegeri şi să se pună în fruntea unei moţiuni în care dl. Pavelescu să ocupe funcţia de prim-vicepreşedinte, pentru a păstra controlul, ştiind că dl. Lupu nu se va muta de la Iaşi la Bucureşti pentru a conduce partidul. La acel Congres, a fost singura dată când eu am fost propus pentru o funcţie la nivel naţional, fiind ales de către Adunarea Generală ca membru în Juriul de Onoare, Disciplină şi Arbitraj al Partidului. Se trece la înregistrarea documentelor acestui Congres la instanţa Tribunalului Bucureşti, pentru parcurgerea etapelor necesare înscrierii în Registrul Partidelor Politice.

 
Atâta doar că, în data de 21 decembrie 2011, devine irevocabilă, prin decizia civilă nr. 1850 a Curţii de Apel Bucureşti, sentinţa civilă de înregistrare definitivă a Congresului din 17 iulie 2010 unde dl. Pavelescu era ales preşedinte al PNŢCD. Hotărârea irevocabilă se înscrie în Registrul Partidelor Politice de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi este comunicată oficial prin adresa nr. 2115/25 decembrie 2011. Din acel moment, Congresul d-lui Pavelescu din 17 iulie 2010 fiind înregistrat, în sfârşit, în Registrul Partidelor Politice, nu mai exista nici un motiv imediat de teamă pentru ambiţiile de putere ale d-lui Pavelescu, astfel că Domnia sa începe demersurile pentru a se debarasa de dl. Vasile Lupu şi a bloca înregistrarea definitivă a Congresului d-lui Vasile Lupu din 17 septembrie 2011. Foloseşte aceleaşi metode deja rodate, utilizând metodic dezinformarea, manipularea, calomnia şi dictatul personal. Reuşeşte să convingă preşedinţi de organizaţii judeţene şi membri ai Comitetului Naţional de Conducere „să îşi retragă toate documentele depuse pentru acest eveniment”, cum apare, spre exemplu, chiar într-o hotărâre oficială datată 23 februarie 2012, emisă, ştampilată şi semnată de preşedintele PNŢCD Timiş, fracţiunea Pavelescu, d-na Rodica Vlad. Toată această situaţie conflictuală, datorată d-lui Pavelescu, procură PNŢCD un nou proces în instanţă, de data aceasta avându-l în prim-plan pe dl. Vasile Lupu, chiar liderul care era preşedintele Comitetului Naţional de Conducere (CNC) pe moţiunea Pavelescu din iulie 2010 şi căruia dl. Pavelescu îi ceruse ajutorul.

 
În paralel cu aceste manevre distructive datorate controlului puterii, lucrurile avansau din punct de vedere al calendarului electoral, apropiindu-se alegerile locale ale anului 2012. Dilema d-lui Pavelescu era cum să-şi justifice propria performanţă politică în fruntea unui partid care nu dădea semne de revigorare nici în plan organizatoric şi cu atât mai puţin în sondajele de opinie unde nu era măcar menţionat. Singura şansă era încheierea unor alianţe conjuncturale în care PNŢCD să obţină câte ceva pe liste comune sau sprijinirea acelor organizaţii, chiar din fracţiuni rivale, care mai aveau vreo însemnătate pe plan local şi care mai puteau strânge nişte voturi. Dar aceasta era dilema d-lui Pavelescu!

Pe mine, personal, mă interesa situaţia PNŢCD Timiş, de care aparţineam. Îmi era clar, încă de la sfârşitul anului 2011, că organizaţia păstorită de d-na Rodica Vlad, în care activam, nu va putea obţine, de una singură, rezultatele aşteptate şi că voturile, câte se vor putea obţine, vor veni în marea majoritate cu ajutorul organizaţiei conduse de dl. Gheorghe Ciuhandu, încă primar al municipiului Timişoara, organizaţie care sprijinea fracţiunea Victor Ciorbea. Soluţia, singura care părea raţională şi care ar fi oferit electoratului şi un semnal de unitate, cel puţin pe plan local, era participarea comună la alegeri într-o organizaţie aflată sub auspiciile d-lui Ciuhandu. Am susţinut această poziţie, de mai multe ori, în faţa d-lui Pavelescu şi inclusiv la nivel naţional, în mod public, la şedinţa membrilor BNC din data de 24 martie 2012.

În cele din urmă, în faţa evidenţei, s-a luat decizia de a se numi o Comisie Interimară de Conducere la PNŢCD Timiş care, începând cu data de 11 aprilie 2012, ar fi trebuit să cuprindă membri ai birourilor unificate ale celor două fracţiuni. Datorită contestărilor şi unor motivaţii personale ale unor colegi din organizaţia d-nei Vlad, care nu au mai dorit să facă parte din acest Birou unificat, am rămas, împreună cu dl. Marius Popovici, care ocupa şi funcţia de vicepreşedinte la nivel naţional pe moţiunea Pavelescu, singurii care am fost incluşi în el. Cu observaţia că eu îmi păstram funcţia de vicepreşedinte ales în Conferinţa judeţeană din 29 septembrie 2010, pe când dl. Marius Popovici era numit prim-vicepreşedinte interimar fără să fi deţinut mai înainte vreo funcţie aleasă la nivel judeţean în organizaţia d-nei Rodica Vlad. Restul membrilor din Biroul de Conducere nou numit, care îl păstra pe dl. Ciuhandu ca preşedinte, proveneau din Biroul de Conducere ales al organizaţiei d-lui Ciuhandu. Prevederea statutară în baza căreia s-a făcut numirea Biroului interimar este art. 46, alin. (1), lit. f) din Statutul PNŢCD, conform Hotărârii BNC.

 
La alegerile locale din 10 iunie 2012, organizaţia Timiş a candidat în alianţa Uniunea pentru Timiş (UPT), împreună cu Forumul Democrat al Germanilor din România (FDGR). Eu am candidat pe locul 5 al listei de consilieri judeţeni, însă UPT nu a reuşit să treacă pragul electoral de 7%, iar PNŢCD Timiş nu a mai reuşit să păstreze prezenţa în Consiliul Judeţean. Rezultatele organizaţiei erau mai slabe pe toate planurile decât la precedentele alegeri, lucru oarecum de aşteptat, având în vedere situaţia generală a PNŢCD. S-a pierdut şi primăria Timişoara, unde dl. Ciuhandu nu a mai candidat, iar noul candidat al PNŢCD, dl. Adrian Orza a ieşit pe locul doi. Cu toate acestea, s-au obţinut 3 consilieri municipali în Timişoara şi un număr de voturi care, din acest punct de vedere, încă situau organizaţia pe primul loc pe ţară.
După alegerile locale, a intervenit Referendumul iniţiat de USL pentru demiterea preşedintelui României, dl. Traian Băsescu, care a avut loc în 29 iulie 2012. Deşi părerile erau împărţite şi în PNŢCD, după părerea mea, tema era fals pusă tocmai de către iniţiatori, pentru că oricine citeşte Constituţia României cu atenţie, realizează că motivele invocate pentru demiterea şefului statului nu aveau cum să fie luate în considerare de o Curte Constituţională responsabilă faţă de stabilitatea instituţională şi separaţia puterilor în Stat. Şi aceasta deoarece Constituţia prevede posibilitatea demiterii preşedintelui ţării doar în cazul unor încălcări grave ale Constituţiei sau al săvârşirii unor acte de trădare naţională, iar motivele respective nu erau suficient de temeinice pentru a fi socotite de nici unele. Motivele reale au ţinut de câştigul electoral sau de satisfacerea intereselor personale ale unor lideri ai USL, însă au produs şi produc încă prejudicii majore României. Că aşa stau lucrurile, o dovedeşte şi declaraţia de acum câteva zile a actualului premier, dl. Victor Ponta, în acelaşi timp preşedintele PSD, cel mai mare partid al USL, care a recunoscut că a greşit sprijinind Referendumul de demitere a Preşedintelui, din iulie 2012. Aceasta nu scuză însă imaturitatea politică a acestui lider sau a partidelor componente ale USL.
Cu atât mai mult cu cât, pentru a profita de emoţiile negative şi de antipatia unei părţi a populaţiei afectată de măsurile dure de austeritate sprijinite de preşedintele Traian Băsescu, USL a marjat şi la Referendum, dar şi mai departe, în campania electorală pentru parlamentare şi pe o propagandă populistă anti-europeană şi chiar anti-americană, lăsând să se înţeleagă că ar exista alternativa unor soluţii mai bune de parteneriat, undeva spre est. Ori, o astfel de idee poate fi uşor contrazisă numai şi luând în considerare nevoia României de a-şi asigura un partener strategic având forţa militară şi economică a Statelor Unite ale Americii. Un simplu criteriu de luat în calcul: flota militară a Statelor Unite este mai mare decât toate flotele militare luate la un loc ale ţărilor de pe glob, fie ele neutre, aliate sau inamice ale SUA. Iar cine deţine cheia stăpânirii oceanelor, deţine şi controlul rutelor comerciale maritime şi reprezintă centrul gravitaţional al relaţiilor internaţionale, conform unei teorii recunoscute a geopoliticii. Mai mult decât atât, SUA au şi o economie şi un avans tehnologic de invidiat, mulţumită cărora sunt capabile să finanţeze o politică externă şi militară care o menţin liderul lumii. Aceasta în ciuda dezvoltării unor ţări situate la est de noi, care sunt, totuşi, încă departe de a putea contesta cu adevărat puterea Americii şi a statelor Europei Occidentale, care împreună împărtăşesc aceleaşi valori ale unor democraţii consolidate. Este de reţinut că Produsul Intern Brut (PIB) al SUA, apropiat de cel al Uniunii Europene (care, însă, nu are încă o identitate proprie reală) este de circa 10 ori mai mare decât cel al Rusiei, puterea regională din vecinătatea României şi de circa 2,5 ori mai mare decât cel al Chinei, ajunsă a doua putere economică mondială, având Japonia foarte aproape în urma ei. Pentru a putea accede la statutul de putere mondială dominantă, Rusia şi China vor trebui să facă schimbări fundamentale în propriul lor sistem politic şi social, ceea ce este greu de imaginat că se va întâmpla, ştiind că sunt conduse, prima dintre ele, prin intermediul unei democraţii „dirijate”, iar a doua, printr-un regim totalitar relaxat. De aceea, creşterea economiilor acestor state va depinde de factori conjuncturali şi va fi îngreunată sau chiar stăvilită la un moment dat de corupţia şi ineficienţa unui sistem dirijist de alocare a resurselor. Spre deosebire, democraţiile consolidate din SUA şi vestul Europei stimulează, prin importanţa pe care o acordă separaţiei puterilor în stat, dezvoltarea unui sistem economic în care predomină respectarea regulilor şi nu arbitrariul intervenţionismului politic. Aşa se explică existenţa unor economii extrem de competitive şi inovative, care se menţin constant înaintea altora, deoarece încurajează libertatea responsabilă a cetăţeanului şi, în consecinţă, afirmarea nestingherită şi productivă a creativităţii.

 
Revenind la perioada Referendumului, trebuie spus că aceasta a coincis, pentru PNŢCD, cu sentinţa pentru rejudecare a unui proces al fracţiunii Pavelescu cu fracţiunea Ciorbea, dată cu ocazia termenului din data de 27 iunie 2012, care-l menţinea pe dl. Pavelescu în fruntea partidului. Având, ca urmare, câştig de cauză şi garanţia temporară a menţinerii controlului asupra partidului, profitând în acelaşi timp de poziţiile personale legate de referendum şi de proces ale d-lui Ciuhandu, opuse Domniei sale, dl. Pavelescu a găsit pretextul să se debaraseze şi de dl. Ciuhandu. Persoana aleasă să-i servească noul interes a fost dl. Valentin Moldovan, fost consilier municipal cu patru mandate în Timişoara, membru al Biroului de Conducere Municipal Timişoara al PNŢCD şi şeful de campanie electorală a d-lui Adrian Orza, cel care a candidat şi a pierdut primăria Timişoarei la alegerile din 10 iunie 2012. Dl. Valentin Moldovan îşi manifestase dorinţa de a fi numit preşedintele organizaţiei Timiş a PNŢCD şi faţă de mine, încă din data de 14 iunie 2012, când mi-a propus să-i fac „lobby” în faţa d-lui Pavelescu, crezându-mă „omul lui Pavelescu” şi propunându-mi în schimb funcţia de prim-vicepreşedinte al organizaţiei Timiş a PNŢCD, deşi ştia cine ocupă această funcţie. Răspunsul meu a fost că nu eu sunt în măsură să decid schimbări ale Biroului de Conducere Judeţean, ci doar BNC-ul. Este răspunderea acestuia şi a d-lui Pavelescu să ia o astfel de decizie. Apoi, l-am informat că propunerea mie a funcţiei de prim-vicepreşedinte judeţean ar fi trebuit să ducă la înlocuirea d-lui Marius Popovici, numit în această funcţie chiar de dl. Pavelescu şi BNC în data de 11 aprilie 2012 şi care părea cu adevărat omul acestuia, de vreme ce vota în BNC, unde era vicepreşedinte naţional, invariabil, chiar şi în absenţă, prin reprezentanţi, doar conform propunerilor d-lui Pavelescu. Proba o constituie tocmai multele drumuri, din anii 2011 şi 2012, consemnate şi pe care le ştiu colegii din BNC, pe care le-am făcut la Bucureşti, la şedinţele BNC şi CNC, la cererea d-lui Marius Popovici, pentru a-i asigura prezenţa la şedinţele acestor foruri de conducere şi în care votul d-lui Marius Popovici era întotdeauna favorabil dorinţelor d-lui Pavelescu. Menţionez că toate aceste drumuri le-am făcut pe propria cheltuială. În tot acest timp, dl. Marius Popovici, care se plângea constant de probleme de sănătate şi de lipsa banilor, mă anunţa telefonic, în mod frecvent, atât pe mine cât şi pe alţi colegi, că este plecat în Germania, unde Domnia sa susţinea soarta Partidului!!! Dealtfel, stilul de acţiune politică al d-lui Marius Popovici se vădeşte şi în ce priveşte participarea la activitatea şi la şedinţele Biroului interimar de Conducere Judeţean, de la data numirii sale, 11 aprilie 2012, până în prezent, timp în care nu a luat parte la nici o şedinţă şi nici nu a călcat în sediul partidului. Singura excepţie o constituie, până săptămâna trecută, vizita la Partid, în data de 11 februarie 2013, a unui deputat german, însoţit de dl. Marius Popovici, bun prilej, probabil, pentru a-şi afişa pe panoul de perete, la propriu, poza făcută împreună cu dl. deputat.
Printre toate declaraţiile de bune intenţii cu care a venit dl. Moldovan la mine, a figurat şi cea privind munca de refacere a organizaţiilor locale şi sprijinirea obţinerii pentru Partid, în cadrul unei viitoare alianţe, a numărului de colegii parlamentare la care PNŢCD Timiş era îndreptăţit conform ponderii voturilor obţinute la alegerile locale. Legat de aceasta, i-am spus deschis că eu, personal, îmi voi depune candidatura pentru a reprezenta partidul la alegerile parlamentare.
Dl. Valentin Moldovan şi-a urmat ambiţiile de mărire, fiind prezent la Bucureşti, în ziua de 27 iunie 2012 la procesul Pavelescu – Ciorbea, menţionat mai sus. La acel proces fiind prezent şi eu, am asistat apoi, împreună cu alţi colegi, la întâlnirea informală a d-lui Moldovan cu dl. Pavelescu şi exprimarea dorinţelor primului de a fi numit preşedintele PNŢCD Timiş. Chestiunea a fost tranşată de dl. Pavelescu prin propunerea Domniei sale, votată de BNC în data de 22 iulie 2012, prin care s-a decis numirea unei noi Comisii Interimare de Conducere a PNŢCD Timiş şi din care au fost excluşi patru membri aleşi ai vechii Comisii interimare, inclusiv dl. Ciuhandu, numindu-se în locul acestora alţi membri, în frunte cu dl. Moldovan, căruia i s-a dat funcţia de preşedinte al organizaţiei judeţene. Anunţarea efectivă a modificărilor s-a făcut în data de 30 iulie 2012, cu ocazia şedinţei din acea zi a Biroului (Comisiei) de Conducere Judeţean. Schimbarea biroului interimar, numit în 11 aprilie 2012, cu alt birou interimar s-a făcut în baza aceluiaşi art. 46 alin. (1) lit. f) din Statutul Partidului, care permite BNC-ului să numească o comisie interimară de conducere. Dacă a fost moral şi benefic pentru imaginea Partidului să se înlocuiască o Comisie interimară şi nişte membri aleşi cu altă Comisie interimară, aceasta numai dl. Pavelescu o poate spune.
La o întâlnire ulterioară, comună cu membri ai noului Birou interimar de Conducere Judeţean şi membri ai Biroului de Conducere Municipal Timişoara, prelungită intr-un cadru informal în afara sediului PNŢCD, a început a mi se desluşi maniera în care dl. Moldovan dorea să conducă organizaţia. Considerându-mă, în continuare, „omul lui Pavelescu”, dl. Moldovan i-a făcut, în prezenţa mea, la o discuţie în trei, propunerea de a se pregăti, unui coleg membru în Biroul de Conducere Municipal Timişoara, dl. Corado Toader, pentru că îl va ajuta să preia preşedinţia organizaţiei municipale Timişoara, în dauna d-lui Adrian Orza, care era persoana aleasă în această funcţie şi care candidase la Primăria Timişoarei. Sigur că m-a dus gândul la acelaşi tip de propunere pe care mi-o făcuse şi mie, de a prelua funcţia de prim-vicepreşedinte al organizaţiei judeţene în dauna d-lui Marius Popovici, atunci când căuta susţinere pentru a fi numit şeful organizaţiei judeţene. În următoarele luni de zile, nu s-a mai întâmplat nimic legat de acest subiect, dl. Corado Toader retrăgându-se treptat din activitatea de partid. Însă, este probabil ca acest gen de propuneri şi acest tip de manipulare dragă şi d-lui Pavelescu, adresate altor colegi care participă activ la viaţa de partid, să continue şi în prezent.
Privitor la promisiunea d-lui preşedinte interimar Moldovan de a vizita organizaţiile din judeţ şi a începe o muncă de reclădire a lor, la care eu şi alţi colegi ne oferisem sprijinul, am constatat eschivarea Domniei sale de la promisiunea făcută, până la ignorarea totală, în cele din urmă, a subiectului.
Celeilalte promisiuni a d-lui Moldovan, de sprijinire a obţinerii pentru Partid a numărului de colegii parlamentare la care PNŢCD Timiş era îndreptăţit conform ponderii voturilor obţinute la alegerile locale, tocmai îi sosise timpul. Cum în cursul lunii septembrie 2012, părea, deja, clar că PNŢCD va candida la alegerile parlamentare ale anului 2012 în cadrul unei viitoare alianţe cu PDL (Partidul Democrat-Liberal) şi FC (Forţa Civică), mi-am depus intenţia, aşa cum anunţasem de mai demult, printr-o adresă datată 17 septembrie 2012, de a candida din partea PNŢCD Timiş pentru un mandat de parlamentar. Candidatura mea a fost înaintată de către Biroul interimar Judeţean de Conducere Timiş, împreună cu cele ale d-lor Adrian Orza şi Valentin Moldovan, pentru a fi votate în Comitetul de Conducere Judeţean (CCJ) Timiş, conform Statutului.

 
În cursul lunii septembrie 2012 s-a definitivat forma şi denumirea noii alianţe electorale, denumită Alianţa România Dreaptă (ARD) şi având în componenţă PDL, FC şi PNŢCD. S-a stabilit pentru data de 28 septembrie 2012 lansarea oficială a ARD, la Palatul Parlamentului din Bucureşti, la care m-am pregătit şi eu să particip, împreună cu alţi colegi de partid. Cu o zi înainte de această dată, pe 27 septembrie 2012, am dat curs unei invitaţii de a participa la un seminar pe teme economice şi sociale care s-a desfăşurat la sediul Grupului de Dialog Social (GDS) din Bucureşti. Acolo l-am întâlnit şi pe dl. Pavelescu, căruia i-am transmis că mi-am depus candidatura pentru a concura pentru un mandat de parlamentar în cadrul organizaţiei judeţene, aşa cum permite Statutul Partidului. Dl. Pavelescu găseşte potrivit să mă întrebe cine mi-a indicat să depun candidatura, într-un mod care sugerează încălcarea dreptului de a candida, înscris în Statut la art. 17 alin. (1) lit. f), dându-mi de înţeles că nu avea rost să fac acest lucru, dacă Domnia sa nu decisese să sprijine acest demers. M-a mai informat că în cadrul negocierilor cu noii parteneri de alianţă din PDL, oricum, se pare că vom primi pentru PNŢCD Timiş doar un colegiu pentru a candida. Am răspuns prezentându-i situaţia de la Timiş, pe care o cunoştea, şi în care PNŢCD, conform ponderii voturilor obţinute la alegerile locale în municipiul Timişoara, se afla aproape pe picior de egalitate cu PDL-ul şi, în consecinţă, era îndreptăţit să pretindă în Timişoara jumătate din candidaturile din cadrul ARD, respectiv trei colegii (două de deputat şi unul de senator) din totalul de şase. Nu a părut să ia în seamă nici observaţia mea că se face o eroare tactică, contrară obiectivului asumat chiar de Domnia sa de a obţine cât mai multe mandate de parlamentar, din moment ce nu susţine interesul, justificat prin voturi, al PNŢCD, eroare de care, teoretic, poate profita PDL datorită particularităţilor legii electorale, dar datorită căreia, până la urmă, va avea de pierdut tocmai alianţa ARD, prin demobilizarea la vot a simpatizanţilor ţărănişti, care se vor simţi păcăliţi. Pentru a-mi demonstra cât de greu şi care este efortul pe care ar trebui să-l fac pentru a candida, dl. Pavelescu mi-a mai amintit, ca şi cu alt prilej, că sumele de bani cu care ar trebui să vin în campania electorală sunt de ordinul zecilor, chiar sutelor de mii de euro, dar că toate aceste lucruri le pot discuta cu colegul nostru de partid, dl. Nicolae Mardari, pe care mi l-a recomandat ca o persoană de încredere.
Dl. Nicolae Mardari era membru în BNC, fiind una din persoanele propuse de dl. Pavelescu şi care au înlocuit în BNC cei patru membri revocaţi la cererea d-lui Pavelescu. Dl. Mardari i-a condus d-lui Pavelescu, puţin mai târziu, campania electorală parlamentară necâştigătoare din colegiul de deputat obţinut la Râmnicu-Vâlcea. M-am întâlnit cu dl. Mardari, pentru a continua discuţia, în după-amiaza aceleiaşi zile de 27 aprilie 2012, la terasa unui restaurant bucureştean. În ciuda argumentelor mele legate de modul în care PNŢCD, inclusiv dl. Pavelescu, poate să se folosească la negocieri de influenţa voturilor aduse de PNŢCD Timiş, dl. Mardari mi-a servit propria opinie, apropiată de a d-lui Pavelescu, despre dificultatea negocierilor din ARD, încercând apoi să mă convingă că este nevoie de mulţi bani pentru a putea candida cu succes, chiar 100.000 , poate 150.000 de euro, dându-mi exemple de situaţii din sudul ţării, unde colegiile se cumpără şi cu milionul de euro. Văzând insistenţa cu care dorea să mă facă să înţeleg anumite lucruri, mi-am adus aminte şi de altă discuţie pe care am avut-o cu Domnia sa, la sediul Partidului, la o venire precedentă în Bucureşti, în care, aflând de intenţia mea de a-mi depune candidatura la parlamentare, m-a chestionat amical despre sursele mele de venit şi afaceri. Revenind la discuţia prezentă, dl. Mardari, profesor universitar, a încercat, totuşi, să mă consoleze, sugerându-mi că după aceste alegeri, va fi nevoie de persoane competente care să fie propuse în funcţii publice, odată cu intrarea în Parlament a d-lui Pavelescu şi cu formarea unui nou guvern tot de către PDL şi alţi aliaţi. Mi-a spus că eu pot fi una din aceste persoane, pentru că, oricum, este greu să găseşti astfel de persoane în actualul BNC. Am sesizat tonul dispreţuitor. Mi-a dat exemplu de nerecunoştinţă faţă de dl. Pavelescu pe dl. Vasile Toader, de asemenea propus de dl. Pavelescu şi inclus în BNC ca secretar general în locul unuia din cei patru membri excluşi, care a doua zi ar urma să uneltească cu fracţiunea Vasile Lupu, pentru a umbri lansarea ARD. Mai departe, pentru a-mi demonstra puterea de persuasiune a Domniei sale, i-a telefonat şi a vorbit (dacă nu doar s-a prefăcut!), de faţă cu mine, cu d-na Monica Speranţa Toma, alt vicepreşedinte din cei patru membri ai BNC excluşi la cererea d-lui Pavelescu, căreia încerca să-i recâştige încrederea şi s-o întoarcă din hotărârea de sprijinire a d-lui Vasile Lupu. La finalul întâlnirii, a insistat să mă însoţească personal până la adresa unde înnoptam. A chemat un taxi condus de un prieten de-al Domniei sale, dar al cărui cost final de călătorie l-am achitat tot eu, într-un mod hilar, Domnia sa cerându-mi şi primind împrumut o sută de lei pentru a plăti taxiul, bani pe care nu mi i-a returnat nici în prezent, deşi ne-am mai întâlnit încă o dată, de la acel moment. Călătoria cu taxiul a fost un bun prilej să mă impresioneze sau intimideze încă o dată, prezentându-l pe tânărul său prieten taximetrist ca apropiat de lumea interlopă şi lăsându-mă să înţeleg că aceea este o lume care nu se dă în lături de la nimic şi care se află în strânse legături cu cea politică, având în vedere fondurile vehiculate şi metodele neortodoxe în care se câştigă alegerile, mai ales în sudul ţării.

 
Alianţa România Dreaptă (ARD) fiind lansată, s-a trecut la negocierea candidaturilor pentru alegerile parlamentare din 9 decembrie 2012. La PNŢCD Timiş, cele trei propuneri de candidatură ale Biroului interimar de Conducere, Adrian Orza, Valentin Moldovan şi Ciprian Briceag, au fost supuse votului Comitetului de Conducere Judeţean (CCJ) şi acceptate, conform Statutului, pe data de 15 octombrie 2012. Deoarece exista pericolul ca PNŢCD Timiş să primească, nejustificat, doar un singur colegiu pentru a candida, s-a propus CCJ, spre dezbatere, o Rezoluţie care să fie trimisă conducerii centrale a PNŢCD, explicând situaţia. CCJ a completat, întemeiat, Rezoluţia, cerând ferm respectarea cerinţei de a obţine trei colegii. Nu s-a primit nici un răspuns din partea conducerii centrale, ignorându-se complet Rezoluţia trimisă. În fapt, din ceea ce se ştie la nivelul conducerii centrale, Biroul Naţional de Conducere (BNC) nu şi-a îndeplinit atribuţiile statutare de confirmare a candidaturilor pentru alegerile parlamentare, conform art. 46, alin. (1), lit. l) din Statutul PNŢCD, deoarece dl. Pavelescu, se pare, a ignorat dreptul BNC de a decide în această privinţă şi, în mod nestatutar şi dictatorial, a preluat Domnia sa această sarcină. Dacă este aşa, înseamnă că a fost încălcat, de către dl. Pavelescu, atât Statutul, cât şi principiul autonomiei de funcţionare, parte a doctrinei PNŢCD. În baza acestui principiu, la nivel judeţean, în şedinţa Biroului de Conducere Judeţean (BCJ) Timiş din data de 29 octombrie 2012 cerem, câţiva colegi, aplicarea Rezoluţiei CCJ din 15 octombrie 2012, explicând încă o dată că pentru a avea şanse crescute de participare parlamentară este nevoie să avem alocate trei colegii, justificate prin voturile de la alegerile locale, două de deputat şi unul de senator care să se suprapună peste primele. Astfel am fi putut să ne coordonăm campania pe jumătate de Timişoară şi să ne sprijinim reciproc într-o confruntare electorală în care se concura atât împotriva oponenţilor cât şi a partenerilor de coaliţie, datorită particularităţilor legii electorale. Dl. preşedinte interimar Moldovan s-a opus, influenţând şi manipulând alţi colegi şi, în final, a decis să ignore o decizie şi o rezoluţie a CCJ, for de conducere superior BCJ, acceptând ceea ce dl. Pavelescu decisese şi anume, o singură candidatură, a d-lui Orza, pentru un colegiu de deputat în Timişoara.

 


La finalul alegerilor parlamentare din 9 decembrie 2012, PNŢCD obţine un singur parlamentar, membru al Camerei Deputaţilor. Dl preşedinte Pavelescu nu are succes în colegiul în care a candidat, iar la Timiş situaţia este identică. Singurul parlamentar al PNŢCD, din Bucureşti, dar care putea apărea de oriunde, pare mai degrabă rezultatul conjunctural al loteriei legii electorale. De ce ar fi aşa? Pentru că PNŢCD nu şi-a crescut cu adevărat baza electorală, mai mult, aceasta s-a diminuat în ultimii aproape trei ani de când dl. Pavelescu se află în fruntea PNŢCD, contrar propriului său obiectiv, asumat în moţiunea, înregistrată în Registrul Partidelor Politice, cu care a ajuns preşedintele PNŢCD în 17 iulie 2010 şi care precizează: „Obiectivele minimale politice pe care le propunem sunt: dublarea numărului de consilieri şi primari ai PNŢCD la viitoarele alegeri locale..”. În situaţia în care la alegerile locale, în majoritatea cazurilor, şi parlamentare, în totalitate, s-a candidat în cadrul unor alianţe, cel mai bun criteriu de estimare a susţinerii electorale este chiar cel al numărului de consilieri locali şi de primari. Iar aici, cifrele arată cu adevărat distanţa uriaşă dintre obiectivele d-lui Pavelescu şi realitate: după alegerile din 2008 existau circa 400 de consilieri locali şi 17 primari, dintre care doi de municipii, Timişoara şi Olteniţa, în prezent, după alegerile din 2012, PNŢCD mai are sub 300 de consilieri locali şi doar 4 primari de comune, dintre care doi în Timiş. După cum se vede, trendul este descrescător şi este cu atât mai îngrijorător cu cât PNŢCD nu apărea nici înainte de această perioadă în sondajele de opinie. În aceste condiţii, cei câţiva consilieri judeţeni şi municipali obţinuţi în plus la localele din 2012, număraţi fiecare pe degetele unei mâini, ca şi singurul parlamentar câştigat, nu au cum să fie dovada unei forţe electorale în creştere. Din contră, reuşita, chiar şi în aceste condiţii, se datorează propriului lor efort şi nu competenţelor manageriale şi politice ale d-lui Pavelescu.

 
Rezultatele şi situaţia reală a PNŢCD, evidentă pentru orice membru responsabil al Partidului, nu putea să nu ridice întrebări, însoţite de căutarea de soluţii adecvate. Cu atât mai mult cu cât se impunea, conform art. 32 alin. (2) din Statutul partidului, convocarea de alegeri la toate nivelurile, în cel mult şase luni de la alegerile parlamentare, prilej pentru a permite, în spiritul unui alt principiu de bază al PNŢCD, democraţia desăvârşită, o competiţie benefică pentru corectarea erorilor şi îmbunătăţirea situaţiei. Cu acest gând, identic cu al multor alţi membri, am participat la CNC-ul din Bucureşti, ţinut pe data de 27 ianuarie 2013. De asemenea, din discuţiile pe această temă avute cu alţi colegi din ţară, am avut dorinţa să comunic şi cu d-na Sandra Pralong-Budiş, care se alăturase PNŢCD cu un an înainte şi care candidase la alegerile parlamentare din decembrie 2012. Acest lucru îl consideram o veste bună pentru PNŢCD, ştiind că doamna Sandra Pralong-Budiş este o personalitate venită din zona societăţii civile, capabilă să facă legătura cu această zonă având un mare potenţial de energie şi electoral. Mai mult, ştiam încă din anii nouăzeci de munca organizatorică şi de conducere a Fundaţiei Soros pentru o Societate Deschisă a d-nei Pralong, de care beneficiaseră mii de tineri prin intermediul programelor de burse şi de sprijinire a societăţii civile. Apoi, aveam cunoştinţă de prietenia de familie şi sprijinul acordat d-lui Corneliu Coposu şi PNŢCD de către Sanda Budiş, mama d-nei Pralong, documentându-mă, într-un mod simplu, din cartea autobiografică, scrisă cu talent şi încărcată cu informaţii valoroase şi pertinente, a d-nei Sanda Budiş: „Fata tatei şi mama fetei”. Aşadar, am avut prilejul să o întâlnesc pe d-na Pralong în ziua de desfăşurare a CNC-ului, la fel ca şi alţi colegi. Iar la CNC, din care fac parte şi şefii organizaţiilor judeţene şi membrii BNC, s-a stabilit organizarea Congresului naţional pe 8 iunie 2013, precedat de alegeri în organizaţiile locale şi Conferinţe judeţene având ca limită data de 1 mai 2013. Însuşi dl. Pavelescu a anunţat şi acceptat aceste date.
Ceea ce a urmat şi se derulează în continuare pare, din nefericire, o reluare la nesfârşit a aceloraşi metode dezastruoase pentru viitorul PNŢCD.
Mai întâi, în ce mă priveşte, trebuie să spun că am avut parte de o admonestare din partea preşedintelui Pavelescu, chiar la locul de desfăşurare a şedinţei CNC din 27 ianuarie 2013. Se pare că pe dl. Pavelescu îl deranjau discuţiile informale şi normale într-un partid democratic, care existau între membri. Însă, pentru că nu ştiam care este exact motivul supărării d-lui Pavelescu, i-am telefonat atunci când a fost posibil, pe data de 28 ianuarie 2013, în scopul clarificării lucrurilor. Într-adevăr, am dedus că pe dl. Pavelescu îl măcina faptul că ceva sau cineva ar putea să-i pericliteze poziţia. Însă pentru a-şi impune controlul, dl. Pavelescu nu mai are nici un control, făcând gesturi care încalcă tocmai principiul de bază al unei societăţi democratice şi al partidului pe care îl conduce: libertatea. Domnia sa, în cadrul discuţiei mi-a dictat, efectiv, să nu mai iau legătura şi să nu mai vorbesc cu d-na Pralong şi cu d-na Maria Alexandrescu, preşedinta PNŢCD Bucureşti, Sector 1. În fapt, dl. Pavelescu este pregătit să încalce chiar Constituţia României pe care trebuie să o apere, încercând îngrădirea libertăţii de exprimare, consfinţită prin articolul 30. Dar metodele prin care dl. Pavelescu se foloseşte de cei din jur ridică şi alte semne de întrebare, deoarece Domnia sa părea să ştie că eu am discutat la telefon şi cu d-na Alexandrescu, de la care obţinusem numărul de telefon al d-nei Pralong, deşi eu nu menţionasem nimănui acest lucru şi nici d-na Alexandrescu, care de altfel a şi lipsit din Bucureşti pe perioada acelor zile.
Cât priveşte partidul, dacă analizăm istoria ultimilor trei ani, nu mai pare deloc surprinzătoare acţiunea declanşată de dl. Pavelescu în data de 16 martie 2013, când, profitând de lansarea rapidă, însă fără consultarea statutară prealabilă a membrilor BNC, împreună cu Forţa Civică, a noii alianţe politice „Dreptate şi Adevăr”, organizează în aceeaşi zi un CNC şi un BNC în care obţine modificarea Statutului în aşa fel încât să-l avantajeze personal la viitorul Congres, schimbă calendarul stabilit iniţial şi stabileşte Congresul cu puţin peste o lună de zile, în 20 aprilie, la Piteşti. Motivaţia acestor schimbări, care bulversează încă o dată PNŢCD, nu poate fi decât teama viscerală a d-lui Pavelescu de a nu apărea un alt concurent la preşedinţia partidului. Iar Domnia sa a identificat ca posibil concurent chiar pe d-na Pralong, neputând să înţeleagă că tocmai comportamentul Domniei sale este cel care îi împinge pe membrii şi liderii lucizi ai PNŢCD să caute alternative viabile, pentru a putea spera la ieşirea din fundătura şi starea conflictuală în care se află partidul. Calea de acţiune pentru a-şi impune încă o dată pretenţiile nejustificate pare aceeaşi ca şi la precedentele Congrese, iar minciuna, manipularea, calomnia şi dictatul sunt folosite din plin.

 
Bineînţeles, semnalele de alarmă, contestările şi acuzaţiile nu aveau cum să nu apară, provenind din diverse părţi şi fiind exprimate public, prin scrisori deschise sau notificări legale. Gravitatea acuzaţiilor trebuie luată în considerare, iar persoana care trebuie să răspundă este în primul rând dl. preşedinte Pavelescu, cel care a iniţiat acţiunile supuse acuzaţiilor. În spiritul acestei idei, am prezentat o propunere de Rezoluţie stimaţilor membri ai Comitetului de Conducere Judeţean (CCJ) al PNŢCD Timiş, întruniţi în şedinţă ordinară, la Timişoara, în data de 6 aprilie 2013, pentru a vota delegaţii la Congresul stabilit pentru 20 aprilie 2013. Rezoluţia, în cazul adoptării de către CCJ, era destinată pentru a fi comunicată preşedintelui Aurelian Pavelescu, BNC-ului şi, spre informare, către toate organizaţiile judeţene ale PNŢCD. Rezoluţia arăta că CCJ a luat la cunoştinţă de stabilirea unei noi date pentru Congres şi de modificări ale Statutului în baza cărora se va desfăşura Congresul. În continuare, Rezoluţia prezenta constatările CCJ-ului şi oferea ocazia exprimării bunei-credinţe:

„Ca urmare a acestor decizii, CCJ este nevoit să constate următoarele:

  • – nu se mai respectă ordinea şi nici datele de desfăşurare a alegerilor stabilite în CNC-ul din 27.01.2013;
  • – va avea loc un Congres care se va face pe baza unor modificări ale Statutului care nu au fost iniţial comunicate spre dezbatere organizaţiilor, încălcându-se transparenţa decizională;
  • – există riscul ca modificările aduse Statutului să încalce Legea Partidelor şi să producă prejudicii grave Partidului, putând duce chiar la desfiinţarea acestuia;
  • – există riscul de anulare a Congresului, după desfăşurarea acestuia în baza noilor modificări ale Statutului şi înainte ca modificările să fii fost înregistrate definitiv în Registrul Partidelor Politice;
  • necomunicarea spre analiză a modificărilor la Statut, a Regulamentului intern şi de desfăşurare a Congresului, deşi Biroul de Conducere Judeţean Timiş a cerut printr-o adresă oficială, cu ocazia şedinţei din data de 01.04.2013, comunicarea modificărilor la Statut înainte de data desfăşurării CCJ Timiş, tocmai pentru ca membrii acestui for de conducere să poată decide în cunoştinţă de cauză. Lipsa unui document oficial, ştampilat şi semnat de către Preşedintele Partidului ridică suspiciuni asupra corectitudinii desfăşurării Congresului;
  • -există grave acuzaţii adresate preşedintelui Aurelian Pavelescu că, prin modul pripit şi netransparent în care a impus modificarea Statutului şi a datei, de fapt, coordonează organizarea unui Congres cu grave vicii de legalitate, tocmai pentru a avea însuşi Domnia sa motiv să-l conteste, în cazul în care ar pierde în competiţia cu altă moţiune.

Având în vedere motivele prezentate mai sus şi dorind să se asigure că Partidul nu va mai avea parte de Congrese susceptibile de a fi contestate datorită lipsei de legalitate, CCJ doreşte să ofere ocazia, preşedintelui Aurelian Pavelescu, dar şi tuturor membrilor BNC, să-şi exprime buna-credinţă, propunându-le în acest sens semnarea unei declaraţii prin care se angajează că vor permite depunerea oricăror altor moţiuni, că îşi asumă legalitatea Congresului şi că nu vor contesta Congresul Partidului din data de 20.04.2013, indiferent de rezultatul acestuia.”

 

Propunerea de rezoluţie a fost adusă cu mare greutate la cunoştinţa membrilor CCJ, datorită încercărilor de împotrivire abuzivă şi nestatutară a trei membri ai prezidiului de şedinţă: preşedintele PNŢCD, dl. Aurelian Pavelescu, preşedintele interimar al PNŢCD Timiş, dl. Valentin Moldovan şi vicepreşedintele naţional şi, în acelaşi timp, prim-vicepreşedintele interimar al PNŢCD Timiş, dl. Marius Popovici. Iată câteva din momentele reprezentative din acest punct de vedere:

  • – încă de dimineaţă, dl. Pavelescu, care şi-a făcut apariţia neanunţat la şedinţa CCJ Timiş, a ţinut să mă gratuleze cu o nouă interzicere verbală a dreptului la opinie, de faţă cu doi martori, dl. Moldovan şi dl. Agoston, fiind deranjat de informarea pe care am făcut-o BCJ Timiş cu privire la posibilele abateri de la legalitate legate de desfăşurarea Congresului. Asta în ciuda faptului că BCJ Timiş a votat şi trimis către conducerea centrală, pe data de 01 aprilie 2013, o adresă oficială prin care cerea să i se comunice modificările la Statut, Regulamentul intern şi de desfăşurare a Congresului, înainte de data desfăşurării CCJ Timiş, tocmai pentru ca membrii acestui for de conducere să poată decide în cunoştinţă de cauză. Tot ce a primit CCJ, pe cale oficială, a fost o scrisoare cu iz calomniator, prezentată de dl. Moldovan în şedinţa de BCJ de joi, 04 aprilie 2013, ca venind pe email din partea d-lui Pavelescu, dar nesemnată de acesta, în care se dădea răspuns la interpelările d-nei Sandra Pralong şi în care era acuzată de „şantaj” şi de faptul că nu avea studii juridice. Pe lângă stilul calomniator pe care mulţi îl recunosc în scrisorile adresate, dar nesemnate, de dl. Pavelescu către toţi liderii de care s-a folosit şi s-a descotorosit, trebuie remarcată ipocrizia extremă cu care acuză de şantaj o persoană pe care chiar Domnia sa a propus-o în funcţia de vicepreşedinte al PNŢCD, în CNC-ul din 27 ianuarie 2013, deşi ştia, probabil, datorită studiilor juridice strălucite pe care le posedă, că aceasta era o atribuţie a BNC şi că era nevoie de înlocuirea unui alt membru al BNC înainte ca această propunere să fie votată de membri BNC. Cât priveşte studiile d-nei Pralong, trebuie să fim corecţi şi să spunem că Domnia sa are un masterat în Drept Internaţional, altul în Relaţii Internaţionale, un doctorat în Ştiinţe Politice şi o facultate de Ştiinţe Economice, toate obţinute în instituţii de prestigiu din SUA, Franţa şi Elveţia.
  • – într-o şedinţă restrânsă de BJC, ţinută înaintea şedinţei CCJ, la care a participat şi dl. Pavelescu, Domnia sa a ţinut să-şi prezinte opinia, conform căreia, din punct de vedere juridic, nu există nici o problemă cu modificările de Statut, neprezentând însă şi probe semnate de Domnia sa în acest sens şi reiterând încă o dată ideea că nu trebuie luată în considerare opinia unei persoane fără studii juridice, precum d-na Pralong. Dar dl. Pavelescu a ţinut, în schimb, să-şi etaleze întreaga paletă de cunoştinţe, nu doar juridice, dar şi matematice, susţinut de dl. Moldovan şi aprobat tacit de dl. Popovici, încercând să convingă audienţa că desemnarea a doi delegaţi la Congres pentru fiecare organizaţie judeţeană, aşa cum a aprobat Domnia sa prin norma de reprezentare trimisă organizaţiilor judeţene, îndeplineşte prevederea de la art. 14 alin. (2) din Legea Partidelor Politice:

Numărul acestora (al delegaţilor la adunarea generală sau Congres) se stabileşte în raport cu numărul de membri”.

Este adevărat că modul de calculare a unor ponderi dintr-un total, la care se reduce, în fapt, cerinţa legală de mai sus, face parte din matematica elementară pe care fiecare dintre noi am învăţat-o, indiferent de studiile superioare avute. Din păcate, însă, pentru dl. Pavelescu, obişnuit cu şiretlicurile avocăţeşti prin care încearcă inventarea naturii ambivalente a adevărului, în matematica elementară îi este imposibilă o astfel de performanţă, afară de cazul în care reuşeşte alinierea unui număr identic de membri în fiecare organizaţie judeţeană. Dar aici, recunosc, s-ar putea ca, într-un final, dl. Pavelescu să reuşească şi chiar să simplifice lucrurile, egalând numărul delegaţilor cu cel al membrilor, adică doi pentru fiecare organizaţie judeţeană, având în vedere modul în care conduce partidul şi faptul că la organizaţia Timiş aproape nimeni nu mai trece pragul.

  • – pentru a prezenta Rezoluţia membrilor CCJ şi a o supune dezbaterii şi votului CCJ, am cerut CCJ înscrierea pe ordinea de zi, conform art. 41 alin.(1) lit.d) din Statut, care prevede atribuţia prin care Comitetul de Conducere Judeţean „dezbate orice problemă de competenţa organizaţiei şi adoptă hotărâri privind activitatea acesteia”. Nedorind să supună Rezoluţia atenţiei CCJ înaintea votului pentru alegerea delegaţilor, cei trei domni, Pavelescu, Moldovan şi Popovici au făcut tot ce au putut pentru a îngrădi dreptul CCJ de a decide suveran. Mai mult, dl. Pavelescu a încercat să preia nestatutar conducerea şedinţei şi să impună CCJ ordinea de zi, afirmând că are atribuţii în acest sens, ca preşedinte de partid, dezinformând sau necunoscând, se pare, chiar Domnia sa Statutul. A fost nevoie să prezint CCJ prevederea statutară de la art. 47, alin.(2), lit.c), pe care a citit-o în faţa adunării un membru ales aleator din rândul doi, prin care se precizează că Preşedintele Partidului „prezidează şedinţele Biroului Naţional de Conducere, informând pe membrii acestora cu privire la activitatea pe care o desfăşoară” şi nu şedinţele forurilor de conducere judeţene.
  • – în cele din urmă, membrii CCJ, în mare parte preşedinţi de organizaţii locale, şi-au impus, spre onoarea lor, dreptul statutar şi le-a fost prezentată Rezoluţia. Însă, printr-un nou abuz, preşedintele interimar Moldovan nu a mai supus dezbaterii şi votului secret Rezoluţia, aşa cum cerusem eu pentru a-i proteja pe membrii CCJ, mulţi dintre ei consilieri locali, decât după circa patru ore de şedinţă, la finalul acesteia, după ce s-a asigurat că nu mai era întrunit cvorumul de şedinţă.
  • – în cadrul luărilor de poziţie din timpul şedinţei CCJ s-au înregistrat şi alte comportamente reprobabile:
  • – adresarea lipsită de respect faţă de participanţii la şedinţă, prin folosirea frecventă de către d-nii Pavelescu, Moldovan şi Popovici a formulelor de adresare nepoliticoasă;
  • – încercarea de dezinformare a audienţei, făcută de dl. Pavelescu, prin atribuirea mie a unei funcţii pe care nu am cum să o deţin, de membru supleant al Biroului Naţional de Conducere şi care poate exista doar în măsura în care m-a numit în această funcţie în mod unilateral sau nestatutar;
  • – aprecieri ale d-lui Pavelescu care pot sugera calomnii şi insulte, de exemplu, la adresa d-lui Marian Popa din organizaţia Galaţi, fost membru şi vicepreşedinte al BNC, exclus la propunerea d-lui Pavelescu din BNC şi care a fost făcut public escroc, om de nimic, în lipsa acestuia;
  • – calomnia strigată public de dl. Marius Popovici la adresa mea, prin care pretindea, uitând de adresarea politicoasă, că nu am dat pe la Partid în ultimul an de zile, când se ştie foarte bine, cu probe, că am participat la aproape orice întâlnire la care am fost convocat, spre deosebire de Domnia sa, a cărui prezenţă inexistentă este binecunoscută şi pe care am prezentat-o pe larg în cuprinsul acestei scrisori.

 

Ca un preambul al unei concluzii finale, trebuie spus că în condiţiile şi atmosfera indusă în PNŢCD de dl. Pavelescu, copiată printr-o obedienţă oarbă de câteva persoane veleitare, participarea la un Congres asupra căruia planează suspiciuni în privinţa legalităţii şi a corectitudinii, devine inutilă. Se va repeta în linii mari, din nou, unul din scenariile jucate de dl. Pavelescu în ultimii trei ani de zile. Consecinţele vor fi, pentru PNŢCD, dar şi pentru cei care cred în promisiunile Domniei sale, aceeaşi promiscuitate politică, acelaşi loc perdant la masa oricărei alianţe la care dl. Pavelescu participă împreună cu PNŢCD, sperând astfel să acopere gravele vicii de comportament şi viziune politică.
De ce se va întâmpla acest lucru?

 

  •  O dată, pentru că dl. Pavelescu prezintă un bilanţ negativ din punct de vedere al performanţei politice, baza partidului îngustându-se de când îl conduce, aşa cum am prezentat cu date, pe parcursul acestei scrisori.
  • Apoi, pentru că PNŢCD nu poate spera la remedierea sau la reconstruirea partidului, având un conducător care foloseşte mereu metode ca minciuna, manipularea, calomnia şi dictatul personal.
  • Nu în ultimul rând, deoarece credibilitatea conducătorului unui partid politic este esenţială, ea răsfrângându-se automat asupra partidului. Iar dl. Pavelescu are un handicap politic imposibil de corectat, care îi subminează credibilitatea, fiind un traseist politic notoriu, trecând succesiv prin şapte partide politice în ultimii 23 de ani: PNL, Partidul Dreapta Naţională, Partidul Democrat, Partidul Iniţiativa Naţională, PNŢCD, PNL, PNŢCD. 

 

Toate aceste deficienţe majore sunt cunoscute de toţi cei cu care dl. Pavelescu intră în contact, fie ei parteneri de coaliţie cu care nu poate negocia de la egal la egal, fie adversari politici care nu îl iau în serios sau marea majoritate a electoratului care nu îl votează. Elocvente în acest sens sunt încercările nereuşite de la ultimele scrutinuri parlamentare, din 2008 şi 2012, când şi în calitate de lider de partid nu a reuşit intrarea în Parlament. Ba mai mult, în 2008 a candidat pe listele şi ca membru PNL, negociindu-şi poziţia din interiorul PNŢCD. Cât de moral şi benefic, pentru imaginea unui partid istoric ca PNŢCD, este să practici, în calitate de lider de partid, o astfel de scamatorie politică, pretinzând în acelaşi timp că eşti ataşat de valorile acestuia? Din păcate, acelaşi comportament îl întâlnim cu ocazia alegerilor din 2012 şi la fostul prim-ministru ţărănist, dl. Victor Ciorbea. De aceea, ar fi de preferat ca PNŢCD să-şi aleagă un conducător integru din acest punct de vedere, având, fireşte, şi calităţi manageriale şi viziune politică şi care să provină fie dintre membrii vechi fie din interiorul societăţii civile.

 
Cunoscând toate aceste deficienţe, este de înţeles de ce apariţiile dese ale d-lui Pavelescu la anumite televiziuni naţionale şi discursul hipnotic utilizat nu pot aduce îmbunătăţiri ale imaginii partidului. Ba mai mult, se desprinde senzaţia unui personaj legat cu sfori, care serveşte obedient personalităţi influente ale mediului politic. Cum altfel ar trebui interpretată tenacitatea d-lui Pavelescu de a apăra cauzele preşedintelui Traian Băsescu, indiferent dacă situaţia o impune sau nu. Nu este recomandabil pentru un partid ca PNŢCD, care nu s-a mai aflat la guvernare de foarte mult timp, să apere necondiţionat greşelile d-lui preşedinte Traian Băsescu şi ale partidului Domniei sale, PDL. Rolul d-lui preşedinte Traian Băsescu poate fi în continuare important pentru centru-dreapta românească, dacă va presupune punerea la dispoziţia acesteia a înţelepciunii acumulate în funcţiile deţinute şi nu încercarea de a impune unilateral soluţii punctuale care diminuează câştigul ce s-ar obţine printr-o competiţie pe baze meritocratice. La fel, cred că prezenţa d-lui Pavelescu în fruntea PNŢCD duce la o pierdere de credibilitate şi de voturi, fiind contra-productivă chiar pentru construcţia de centru-dreapta pe care dl. preşedinte Traian Băsescu o sprijină.
De altfel, orice construcţie de acest tip, care cuprinde partide neimplicate în guvernarea ultimilor ani, trebuie să-şi menţină o echidistanţă rezonabilă. Pentru că oricât de grea a fost criza economică, măsurile dure de austeritate puteau fi evitate, dacă se ducea o politică responsabilă, nu pro-ciclică, de către toate partidele implicate la guvernare începând din anul 2000, de când România, odată cu intrarea pe făgaşul integrării europene, a înregistrat o creştere economică neîntreruptă până la apariţia crizei. Semnale de alarmă au fost trase, neîncetat în acest sens, culminând cu cele ale Băncii Naţionale a României. Chiar şi când a izbucnit criza economică, exitau şi alte variante pentru a nu diminua salariile bugetarilor şi a impozita pensiile. Una dintre ele, interesant, a fost pomenită înainte de campania electorală de anul trecut şi de lideri ai USL, opoziţia de atunci, dar nu se mai aude nimic de punerea ei în practică. Este vorba de a se fi compensat nevoia de finanţare pentru salarii şi pensii cu reducerea cheltuielilor cu bunurile şi serviciile ale bugetului consolidat. Este de remarcat că aceste cheltuieli se dublaseră din anul 2004 până la sosirea crizei, cu o valoare care depăşea valoarea totală a reducerilor de salarii. Probabil, însă, că aplicarea acestei variante trebuia dorită şi pregătită din timp, reprezentând cu adevărat o măsură de reformă bugetară, nu uşor de implementat, având în vedere că ar fi afectat şi reţeaua de interese clientelare care are acces la fondurile bugetare în discuţie.
Uzând de acest mod de a privi lucrurile, se poate profita foarte bine pe seama ferestrei de oportunitate apărută pe partea dreaptă a eşichierului politic, unde nu se mai află nici PNL şi unde PDL are nevoie de timp pentru a-şi ispăşi penitenţa politică. Iar cum în politica românească de după Revoluţie, aproape exclusiv, au avut câştig de cauză alianţele politice, alianţa PNŢCD cu Forţa Civică (FC) poate fi exact avionul care să îndeplinească condiţiile expuse mai sus şi să decoleze prin această fereastră.
Dar ca orice avion, pentru a putea decola şi zbura, are nevoie de echilibrul unor aripi robuste şi funcţionale. Poate că FC deţine ingredientele pentru a constitui una dintre aripi, fiind şi condusă de dl. Mihai Răzvan Ungureanu, căruia îi apreciez prestaţia, însă cealaltă aripă, care, logic, ar trebui să fie reprezentată de PNŢCD, va fi doar un balast, având în vedere situaţia actuală a acestui partid. Dl. Pavelescu, departe de a fi copilotul avionului şi al alianţei, va fi Kamikazele inconştient care-l va prăbuşi. Iată cum, din această perspectivă, dl. Pavelescu şi persoanele aidoma Domniei sale nu mai reprezintă doar o frână pentru propriul partid, ci până şi aripa frântă a oricărei alianţe politice la care participă. De aceea, pentru a spera la un deznodământ fericit la următoarele alegeri, de orice tip ar fi ele, devine imperioasă rezolvarea acestei probleme în cel mai scurt timp. Motivul este unul foarte simplu. Fereastra de oportunitate politică se va închide, foarte posibil, în momentul în care PNL va ieşi din corsetul USL-ului şi va încerca să revendice un loc în cadrul dreptei. Dacă până în acel moment, care este probabil să nu fie foarte departe, avionul alianţei PNŢCD – FC nu decolează prin această fereastră, va fi greu să mai reuşească cu altă ocazie.
Întrebarea firească care se ridică în continuare este cum se poate rezolva o problemă care, foarte probabil, implică cauze mai profunde legate de persoanele care întreţin această problemă, cauze responsabile de metodele vicioase pe care aceste persoane le folosesc. Avem nevoie de o definire mai precisă a naturii acestor cauze, pentru a încadra corect comportamentele asociate lor. Iar categoria de comportamente dezvăluite până acum seamănă foarte bine cu următoarea definiţie dată de specialişti pentru comportamentul unor persoane care „ignoră fără milă drepturile şi sentimentele celorlalţi; îi exploatează pe ceilalţi în scopul unor câştiguri materiale sau satisfacţii profesionale; au toleranţă scăzută la frustrare; nu anticipează consecinţele negative ale comportamentului lor antisocial şi nu simt remuşcări sau vinovăţie după aceea; aceste persoane pot explica logic şi veridic comportamentul lor şi dau vina pe alţii”. Este definiţia unui anumit tip de tulburare de personalitate şi anume al oamenilor cu personalitate antisocială (psihopatică sau sociopatică).

 
Soluţia la problemă, care transpare evident pentru oamenii lucizi şi care doresc ca munca şi efortul lor să aibă rezultate palpabile în voturi, este îndepărtarea rapidă şi democratică a acestor persoane, de felul d-lor Aurelian Pavelescu, Valentin Moldovan sau Marius Popovici, de la conducerea, la orice nivel, a PNŢCD sau a oricărei alianţe la care Domniile lor participă. Tot aşa, pare la fel de evident şi inutil, date fiind datele problemei, să cer, precum alţi colegi, demisia de onoare a Domniilor lor.
Membrii şi liderii de bună-credinţă ai PNŢCD au la îndemână oricând puterea de a acţiona, atât înaintea Congresului din 20 aprilie 2013, cât şi după acesta, putere dată de forţa Statutului şi de forţa principiilor şi valorilor cuprinse în el, care le permit să convoace şi BNC şi CNC şi alt Congres, în dauna intereselor personale ale unui preşedinte nociv. Este nevoie doar de curaj şi unitate pentru a acţiona cât mai repede, pentru că timpul pierdut înseamnă pierderea unei rare oportunităţi politice şi personale pentru fiecare membru.
În ce-i priveşte pe d-nii ale căror fapte tocmai le-am prezentat, cum bănuiesc că le-am creat o dilemă de genul când, cum sau dacă să uneltească pentru a mă exclude în vreun fel din conducere sau chiar din PNŢCD, am să încerc să le-o simplific, cerându-le şi aşteptând să mă acţioneze în judecată dacă consideră că ceva, din cele scrise în această scrisoare şi care-i incriminează, nu ar fi adevărat. Dacă nu o fac şi dacă nu câştigă în instanţă, las pe Domniile voastre, cititorii, să apreciaţi adevărata realitate, în ciuda oricăror alte încercări ale domnilor respectivi de a o denatura. Mai mult, chiar şi în cazul situaţiilor descrise care presupun convorbiri fără martori, există disponibilitatea mea, la modul cel mai serios, de a li se putea confirma veridicitatea cu ajutorul testului poligraf.

Pentru mine lucrurile sunt oricum limpezi, iar cuvintele rostite de preşedintele american Abraham Lincoln, citate într-o scrisoare precedentă şi de d-na Sandra Pralong, constată excelent genul de realitate servită oamenilor, cu care ne confruntăm:
„Poţi să prosteşti toţi oamenii o parte din timp sau să prosteşti o parte din oameni tot timpul, dar nu poţi prosti toţi oamenii tot timpul…!”

 

În încheiere, ca membru vechi al unui partid având la bază doctrina politică creştin-democrată, pot doar acţiona şi spera ca principiile şi valorile generoase, echilibrate ale acestei doctrine să inspire pe toţi cei care le preţuiesc cu adevărat. În continuare, nu mai este nevoie decât să lucrăm împreună la transformarea de care avem nevoie, în sensul pozitiv al conceptului de Progres şi să ne folosim raţiunea pentru a ne elibera de dependenţele vătămătoare, conform conceptului Iluminismului european. În acest mod ne putem înscrie din nou pe calea modernităţii, având ca rădăcini solide cele două concepte, parte a valorilor Partidului Popular European, la care PNŢCD este membru. Este ceea ce a făcut şi vizionarul lider Corneliu Coposu, în preajma anilor 1990, când, intuind nevoia de modernizare a PNŢCD, dar şi a ţării, a modificat, împreună cu alţi colegi, numele unui partid istoric şi i-a adaptat în mod inteligent doctrina.
Cu stimă, ,
Ciprian Briceag,
Vicepreşedinte PNŢCD Timiş

Timişoara, 15 aprilie 2013

Posted 19/04/2013 by Cris A.

3 responses to “Scrisoare deschisă către membrii și simpatizanții PNȚCD

Subscribe to comments with RSS.

  1. Pingback: Pseudo-congresul lui Pavelescu – analiză pe text | Ţărănista

  2. Nu fac nici un fel de politică dar ca cetăţean al acestei ţări, am văzut o serie de panblicării şi minciuni spuse de A. Pavelescu. Am asistat la o discuţie
    penibilă a acestuia cu V. Ciorbea. Pavelescu a fost atât de josnic şi obraznic, încât m-a scârbit pur şi simplu atitudinea lui, şi lipsa de respect.
    Dacă am fi susţinut cu toţii în 1990 revenirea la conducerea ţării pe M.S Regele Mihai, România ar fia vut cu totul altă soartă, dar aşa asistăm cu toţi la bătăliile pentru putere a tuturor politicienilor şi pofta lor nesfârşită de copntinuă îmbogăţire. Toată această îmbogăţire se face în detrimentul şi pe spinarea oamenilor săraci. Noi i-am ţinut şi îi ţinem în cârcă pe aceşti nesimţiţi ! Am 76 de ani şi am tot sperat că se vor trezi românii din amorţeala lor, dar se lasă învăluiţi de hoţi şi trădători. Bietul Octavian Paler s-a dus … în speranţa că vom redevenii o ţară normală !
    Păcat….

    • Am ramas cu un gust amar in urma citirii acestor impresii. Cred ca partidul nostru ar fi trebuit sa fie primul partid care conduce tara dupa revolutia din decembrie 89, sa fie partidul care ne invata ce este cu adevarat „democratie”. Dar nu, avind in componenta foarte multi membrii care executau sarcinile pe care le primeau din partea securitatii si care distrugeau partidul, au primit in randurile noastre pe acest pavelescu. Un om de nimic,care a imbracat haina mai multor partide si in final a ajuns si chiar plecat si apoi intors la PNTCD. Sa scapam de pavelescu si sa facem alegeri pentru CNC si Presedinte.

      Radu Constantin Cioboata

Lasă un mesaj

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Dreptul la gândire, blog by Victor Potra

Fără idoli! Oricât ar fi de frumoşi...

Filozoful anarhist din colțul străzii.

De ce să lași lucrurile simple cînd pot fi complicate?

valeriu dg barbu

©valeriu barbu

SAMEWHITEBLUE

Ne-a mai rămas să schimbăm într-o zi o vorbă cu Pământ...

Ligia Rizea

gânduri, poezie, fotografii,patrimoniu cultural

Blogul lui Laivindur

Filme româneşti, melodii româneşti, istorie românească

Istoria Banatului

Blogul lui Mircea Rusnac

Insula Indoielii

Un loc pentru raţiune, argumente şi dovezi.

Tipărituri vechi

românești sau despre români

Alex Imreh

Virtual Identity

tudorvisanmiu

”Primeşte deci darul meu, care ţi-a fost adus, fiindcă Dumnezeu m-a umplut de bunătăţi şi am de toate” (Geneza, 33:11)

No Justice

Fiat justitia, ruat caelum!

Programul National DMS

managementul documentelor, arhivare electronica, solutii IT de business.

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

D&D: "Enjoy the silence!"

D&D: "Să trăim cât suntem în viaţă!”

ALIANTA DREPTEI

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

Tița Blog

Blog cu braşoave de Cluj

Despre demnitate

Povestea unor oameni (aproape) necunoscuți

Coffeebooksong Studios(TM)

Inspiring ideas to create amazing things

Aurica A. Badea

Aventuri prin România cancerului și a demenței

Cutia cu vechituri a lu' Potra

Istorie, imagini vechi, povești despre timpuri trecute, oameni care au fost.

DementiAwareness

A medical journalist/daughter writes about Frontotemporal Dementia, Alzheimer's and other memory diseases

Living With Dementia

reflections and prayers about how dementia affects my life and relationships

http://madalinagramatoma.blogspot.com

CARTEA CU POZE ȘI POVEȘTI

Radu

http://www.raduc.eu/

sick*tired

give me a beer, a laptop and a nice chick and you can keep the beer and the laptop

Izbucniri

“Cu câte iluzii trebuie să mă fi născut ca să pot pierde câte una în fiecare zi!…” – Emil Cioran

The WordPress.com Blog

The latest news on WordPress.com and the WordPress community.

%d blogeri au apreciat asta: