Archive for the ‘Alexandru Vișinescu’ Tag

Vara politică 2015. Opinii. Alexandru Herlea: Comunismul este tot atat de criminal ca si nazismul si trebuie tratat ca atare   2 comments


Alexandru Herlea

Alexandru Herlea

In aceasta vara au avut loc in Romania o serie de evenimente care ilustreaza starea natiunii, cruda realitate a societatii romanesti. In ordine cronologica ma voi referi la cateva:

1) Acordarea la Bucuresti, de catre Guvern, a unui teren pentru constructia, cu finantari din exterior, in principal din Turcia, a unei moschei, se pare, cea mai mare din Europa. Si aceasta cu toate ca numarul cetatenilor apartinand religiei musulmane este extrem de limitat. Argumentele utilizate pentru obtinerea terenului si a autorizatiei de construire ridica semne de intrebare; nu este probabil intamplator ca Primul Ministru, Victor Ponta, s-a operat recent la Istanbul.

2) Lipsa de importanta acordata de catre autoritatile de la Bucuresti marsului unirii (Marsul lui Stefan cel Mare) organizat, de catre « Tinerii Moldovei » si « Platforma civica Actiunea 2012 », dupa manifestatia de la Chisinau, din 5 iulie, in favoarea reunificarii Basarabiei cu Patria Mama. Ignorarea problematicii reunificarii si sustinerea timorata a romaniilor din jurul garnitelor (Ucraina, Serbia, etc.) caracterizeaza din nefericire atitudinea Palatelor Cotroceni si Victoria.

Citește restul acestei intrări »

Sunetul de clopot al ceasului de mână   Leave a comment


Alexandru Vişinescu în faţa judecăţii: „„Nici o poveste nu e adevărată, mai mult, la Râmnicu Sărat eu am fost ofițer de contrainformații, nu de penitenciare.”

Cerere înhumare I. Mihalache (sursa: corneliu-coposu.ro)

Cerere înhumare I. Mihalache – semnată de comandantul Penitenciarului Rm. Sărat, Al. Vişinescu (sursa: corneliu-coposu.ro)

Despre demnitate

„E prea târziu, lucrurile astea ar fi trebuit să se facă în anii ’90.”

„Oamenii aceia care au rezistat în munți au murit degeaba, n-au rezolvat nimic.”

„Cât o să mai vorbim despre comunism? Gata! Ajunge!”

Cele trei fraze de mai sus sunt tot atâtea stereotipuri prin care societatea românească se raportează la comunism. Corolarul hidos al acestui pesimism este deja celebra expresie: „Era mai bine înainte”.

Și totuși, fiecare trimitere în judecată a unui torționar bătrân și deloc emblematic pentru represiunea comunistă din România provoacă un interes mediatic și de public uriaș. Această participare emoțională a opiniei publice nu poate fi cauzată numai de interesul de rating al presei. Pentru că dacă presa accentuează acest subiect, o face știind sigur că este un subiect la care publicul reacționează, cere informație, participă afectiv, în fine, poate chiar ajunge să rostogolească bulgărele de zăpadă al unui comunicat de presă până la avalanșa…

Vezi articolul original 881 de cuvinte mai mult

Ion Mihalache: amănunte uitate   2 comments


Ion Mihalache: 1882-1963 (foto: istorieuzelevi.blogspot.com)

Ion Mihalache: 3 martie 1882- 5 februarie 1963 (foto: istorieuzelevi.blogspot.com)

Ion Mihalache, vicepreşedintele Partidului Naţional Ţărănesc, martirizat de regimul bolşevic, s-a născut în 1882 la Topoloveni, pe 3 martie.

După o viaţă dedicată dreptăţii şi Binelui Ţării, este arestat de comunişti în iulie 1947 la Tămădău , alături de alţi fruntaşi ţărănişti, fiind azvârlit în închisoare, ca „duşman al poporului”, în urma unui proces tipic stalinist.

Dizolvarea PNŢ, în iulie 1947, ce va fi urmată de condamnarea  la temniţă grea pe viaţă a lui Mihalache şi a lui Maniu,  este salutată de mai-marii zilei în spiritul comunist-stalinist-bolşevic:  ”Felicităm guvernul român pentru măsura dreaptă de dizolvare a Partidului Naţional-Ţărănesc – Iuliu Maniu. De asemenea, pe dl ministru al Afacerilor Interne, Teohari Georgescu, care a ştiut să dejoace planurile de fugă al maniştilor. Dizolvarea PNŢ şi pedepsirea celor vinovaţi, în frunte cu Maniu şi Mihalache, dă noi forţe de luptă clasei muncitoare şi tuturor forţelor democratice, în folosul celor ce muncesc”. (Leonte Sălăjan).

Citește restul acestei intrări »

Vișinescu – fișa postului: exterminarea lui Ion Mihalache   3 comments


(Reblogged de pe Antitot)

Mi-aduc bine aminte o mărturie a unui fost deținut politic, într-o emisiune tv, legată de gardianul care îl păzea: cu mari riscuri, acesta din urmă i-a strecurat odată o bucată de pâine neagră în plus față de porția zilnică… Am reținut acest episod probabil pentru că este una dintre foarte puținele mărturii pe care eu le-am auzit (de fapt cred că singura) despre urme de omenie la gardienii regimului comunist. Dar poate vor mai fi fost și altele… îmi place să cred că undeva un gardian a trecut cu vederea vreo „abatere”, că în altă parte un altul o fi dus o cană cu apă la gura unui muribund… Dar astea, nu-i așa?, ar fi excepții extrem de rare…


Regula gardienilor din pușcăriile comuniste a fost cea a excesului de zel. A abuzului inimaginabil. A schinguirilor draconice. Pentru că puteau. Pentru că „au îndeplinit o funcție” care le dădea puterea asta. Și pentru care nu se consideră răspunzători: „Nu sunt răspunzător. Am îndeplinit o funcţie. Ce vreţi de la mine?” – întreba, de curând, furios și amenințător, Alexandru Vișinescu, directorul penitenciarului de exterminare a deținuților politici de la Râmnicu Sărat.  De ce s-ar simți vinovat și răspunzător acest torționar, dacă Statul român i-a răsplătit atâția ani de zile devotamentul și eforturile exercitate în „funcție” cu o pensie grasă și o viață comodă?…


Ca director al penitenciarului de la Râmnicu Sărat, Vișinescu probabil și-a alcătuit singur fișa postului, croind-o, desigur, pe măsura lui de devotat al regimului până la moarte. Până la moartea altora, firește… 

Sub îndrumarea lui sârguincioasă* s-a stins în chinuri Ion Mihalache, fruntaș al PNȚ și unul dintre făptuitorii Marii Uniri… 

 

Deținut la Râmnicu Sărat, acesta a fost torturat, bătut, lăsat fără îngrijire medicală după ce s-a îmbolnăvit;  „după 1960 nu a mai ieșit deloc din celulă și tot de atunci, din cauză că era bolnav, nu s-a mai ridicat din pat. În această situație, gardienii, în frunte cu directorul Vișinescu, năvăleau în celulă, îl trânteau jos pe pardoseală și îi scoteau patul afară. Luni de zile a avut parte de acest tratament sălbatic, până la 5 februarie 1963, când și-a dat sfârșitul, fără nici un fel de asistență medicală.” – relatează Ion Diaconescu**, ultimul martor al iadului comunist de la Râmnicu Sărat.


Ca devotat „funcționar” ce se găsea, Vișinescu a coborât printre subalterni, îndeplinindu-și cu abnegație „funcția” și a purces la aplicarea corecțiilor cu mâna lui, temeinic, să fie treaba bine făcută; Ovidiu Borcea, unul dintre fondatorii organizației anticomuniste Muntenia, a beneficiat și el, din plin, de tratamentele aferente „funcției” lui Vișinescu: „și l-au dus pe Ovidiu la subsol și l-au bătut crunt cu cureaua pe pielea goală să spună cu cine a vorbit și ce a spus. L-a bătut chiar directorul Vișinescu” – își amintește Ion Diaconescu**. Dar Ovidiu Borcea era tânăr și rezistent, a rezistat până la capătul iadului, ca și Ion Diaconescu. Alții, din păcate, mulți alții s-au stins acolo, în temniță… Ion Arnăutu, Gheorghe Dobre, Constantin Hagea, Ion Lugoșianu, Constantin Pantazi, Gheorghe Placințeanu, Teodor Roxin și încă atâția alții care și-au dat obștescul sfârșit acolo, în pușcăria exterminării,  în vreme ce Vișinescu își exercita „funcția”… Să aibă, nu-i așa, și gura lui ce mânca mai târziu, la pensie, când statul îi va răsplăti din plin eforturile… 


Dar acest Alexandru Vișinescu este doar unul dintre călăii de la Râmnicu Sărat. Și, desigur, doar unul dintre cei care și-au exercitat, nu-i așa, „funcția”. Alături de el, răspunzători de torturile și asasinatele de la Râmnicu Sărat au mai fost: „politicul Lupu, lt. Maj. Năstase Gheorghe… și doctorii Dumitrescu Aurel, Grunberg Ianci și sanitarul Boboc. Iar o parte din supraveghetori: Bucur Radu, Burlacu Victor, Ciocârlan Gheorghe, Ciocio Ion, Costican Tudor, Dănilă Ștefan, Dobrin Ion, Ene Zamfir, Găzdaru Dumitru, Guță Grigore, Huiu Ion, Furnică, Iordăchescu Ion, Mihu Gh., Mihalce Fănică, Militaru Dumitru, Mitrofan Fănică, Necula Ion, Nistor Ion, Oroveanu Dumitru, Păduraru, Păis Ion, Papuc Nicolae, Perian Ion, Rusini Alexandru, Dan Valter, Stoica Vasile, Șerban Ion, Tabiet Vasile, Vârloi Radu, Vrancea Ion, Vasile Victor, Vasiliu Ion, Vâlceanu Nicolae, Voicu Ion, Vulpoi Gheorghe… și mulți alții, numărul lor ridicându-se la peste 50 de gardieni.” * Care și-au exercitat „funcția”, care (câți or mai fi în viață) nu se simt probabil nici ei răspunzători, ca și Vișinescu, și ne râd în față. 


Ne râd în față  pentru că NIMENI n-a considerat de cuviință să-i tragă la răspundere vreme de 24 de ani. Pentru că acea condamnare a comunismului a fost făcută doar pe hârtie. Pentru că statul le-a răsplătit eforturile și devotamentul cu salarii și ulterior pensii grase, în vreme ce nu  s-a sinchisit măcar să anuleze sentințele atâtor eroi anticomuniști, care au murit înainte de  a fi reabilitați. 


De aceea torționarii au tupeu. De aceea își permit să ne înjure de Cristoși. 

sigla-rez-PNT-xlowres


 

 

 

__________________________________________________

* Despre regimul de exterminare la care a fost supus Ion Mihalache, citiți mai multe aici

** Amintirile lui Ion Diaconescu despre Râmnicu Sărat le găsiți aici.

 

Vișinescu – responsabil de moartea lui Ion Mihalache   2 comments


Prin ungherele iadului comunistCum politica rusească urmărea subjugarea unei jumătăți a Europei și arestarea membrilor partidelor politice, Ion MIHALACHE a fost pe lista celor ce trebuiau lichidați. I s-a înscenat un proces, interzicându-i-se să candideze la alegerile din 1946 (care au fost furate), urmat de al doilea proces, înscenat pentru dizolvarea PNȚ-ului și decapitarea conducerii partidului. Condamnat la muncă silnică pe viață după 14 iunie 1947, a trecut prin anchetele dure ale lui Nicolschi, apoi prin închisorile și mai dure de la Galați, Sighet și după moartea lui Iuliu MANIU, când s-a hotărât desființarea închisorii politice de la Sighet, a ajuns la Râmnicu Sărat, în toamna anului 1955, după ce s-au făcut presiuni asupra lui să se desolidarizeze de politica dusă de Maniu și de PNȚ. Refuzând, a avut de îndurat pedepse din ce în ce mai dure. În 1957 este semnalată venirea anchetatorului bătăuș Gheorghe Enoiu, care l-a anchetat în închisoare. Atunci a mai fost anchetat și episcopul Alexandru Todea care, la puțin timp, a fost dus la Pitești, închisoare devenită pentru spionaj și înaltă trădare. La Râmnicu Sărat, Ion Mihalache nu a mai fost un nume, ci un număr: 51. Ioana Voiu-ARNĂUȚOIU, care a studiat dosarul, a constatat că sunt nenumărate rapoarte de pedeapsă și referate că era bolnav și avea nevoie de îngrijire medicală. Încă din 1956, medicul Grunberg semnalează maladia hipertonică și artero-scleroza. La referatul făcut către spitalul  Văcărești, pe 16 martie 1956, se menționează: „Vă facem cunoscut că deținutul nu se poate interna. Se va trata de către medicul unității, nefiind locuri libere în spital…”, semnat de lt. Col Tabârcă și dr. Rosenfeld.În august 1956, col. Lixandru Constantin și dr. Șerbănescu hotărăsc ca deținutul Ion MIHALACHE nu poate fi tratat de un medic specialist, „întrucât  are diagnosticul ca să fie tratat de medicul unității”.

Citește restul acestei intrări »

Ion Diaconescu – ultimul martor al iadului de la Râmnicu Sărat   1 comment


Vă prezint mai jos mărturia domnului Ion Diaconescu despre iadul temniței de la Râmnicu Sărat. Subtitlurile îmi aparțin.

IADUL DE LA RÂMNICU SĂRAT
Mărturie Ion Diaconescu

Pușcăria-aprozar

„Scriind aceste rânduri simt din plin povara responsabilității ce îmi revine deoarece, după știința mea, sunt singurul supraviețuitor, acum încă în viață, care poate să depună mărturie despre ce a însemnat acest iad de la Râmnicu Sărat.
Desigur, gândul de a face din fostul penitenciar de aici un memorial care să reprezinte încă un act de acuzare pentru tot ce a însemnat regimul comunist în această țară ne-a frământat pe toți cei care l-am suferit și care mai eram în viață după schimbările intervenite în decembrie 1989. Prinși în vâltoarea luptelor politice, abia în vara anului 1993 am găsit un scurt răgaz și, împreună cu Cornel Coposu, am făcut o vizită la fosta pușcărie să vedem cum s-ar putea realiza practic acest memorial.

Citește restul acestei intrări »

Ţărănista.

”Negociem orice, dar nu negociem principii!” (Corneliu Coposu)

Drumurile lui Spetcu

Blog de om umblat

Bucatari Romania

IMPREUNA PESTE TOT

geaba, uhitto... blogdaproste...

un alt blog al lui Dan Iancu

Microgreens România

Ferma Fresh Microgreens - microplante pentru gastronomie și alimentație sănătoasă

Arheologie Radio📻Tv📺

Istoria programelor radio-tv din România.🇷🇴 Şi alte delicatese culturale. Dacă doriți să revedeți...

România Străveche - Ancient Romania

"În tot ceea ce sunt, în faptă sau în cuvânt, trăiesc, aşa cum pot, moştenirea străbunilor. Cei care au construit o cultură, o istorie şi o lume astăzi aproape uitată: România Străveche." "In all that I am, through my deeds and my words, I live, the best I can, the heritage of our forefathers - those who built a culture, a history, and a world that is nearly forgotten today: Ancient Romania." Mihai-Andrei Aldea

Lupul Dacic

Blog nationalist GETO-DAC !

Doru Nicolae Grădinaru

profesor de istorie

JURNAℓ SCOȚIAN

Ioan-Florin Florescu, preot misionar

Dreptul la gândire, blog by Victor Potra

Fără idoli! Oricât ar fi de frumoşi...

Maieutică provincială.

Cineva trebuie să rămînă pînă la sfîrșit.

valeriu dg barbu

©valeriu barbu

SAMEWHITEBLUE

Ne-a mai rămas să schimbăm într-o zi o vorbă cu Pământ...

Ligia Rizea

gânduri care vin și pleacă :)

Istoria Banatului

Blogul lui Mircea Rusnac

Tipărituri vechi

românești sau despre români

Alex Imreh

Virtual Identity

tudorvisanmiu

”Primeşte deci darul meu, care ţi-a fost adus, fiindcă Dumnezeu m-a umplut de bunătăţi şi am de toate” (Geneza, 33:11)

România fără Justiție

Fiat justitia, ruat caelum!

Programul National DMS

managementul documentelor, arhivare electronica, solutii IT de business.

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

ALIANTA DREPTEI

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

Blogul lui Paul Tița

Blog cu braşoave de Cluj

Despre demnitate

Povestea unor oameni (aproape) necunoscuți

Coffeebooksong Studios(TM)

Inspiring ideas to create amazing things

Cabal in Kabul

Cabal in Kabul

Aurica A. Badea

Aventuri prin România cancerului și a demenței

Alexandru Herlea

Seule la vérité vous rendra libre

Cutia cu vechituri a lu' Potra

Istorie, imagini vechi, povești despre timpuri trecute, oameni care au fost.

DementiAwareness

A medical journalist/daughter writes about Frontotemporal Dementia, Alzheimer's and other memory diseases

http://madalinagramatoma.blogspot.com

CARTEA CU POZE ȘI POVEȘTI

Radu

http://www.raduc.eu/

sick*tired

give me a beer, a laptop and a nice chick and you can keep the beer and the laptop

Izbucniri

“Cu câte iluzii trebuie să mă fi născut ca să pot pierde câte una în fiecare zi!…” – Emil Cioran

The WordPress.com Blog

The latest news on WordPress.com and the WordPress community.

%d blogeri au apreciat: