Archive for the ‘PNTCD Sector 1’ Tag

Reacţii la alianţa PNŢCD-PSD pentru europarlamentare   2 comments


Aşa cum v-am promis, revin cu alte reacţii la alianţa PNŢCD-PSD pentru alegerile europarlamentare din 26 mai 2019. (Primele reacţii, din chiar ziua alianţei, vi le-am prezentat atunci, la cald; ele au venit de la PNŢCD Mizil şi PNŢCD Sălaj).

Înainte de toate, ţin să vă anunţ că informaţiile mele „pe surse” (pe cele oficiale nu am de unde să le iau, pentru că nu există – sau poate nu le-am găsit eu 😦 ) indică faptul că nu s-a luat nici o clipă în calcul vreo alianţă cu PSD (sau participarea cu „ţărănişti” pe listele acestuia) în vreo şedinţă oficială – a Comitetului Naţional de Conducere (CNC) sau la recentul congres PNŢCD din 23 martie a.c. – ba dimpotrivă, se pare că s-a votat la un moment dat participarea la aceste alegeri pe liste proprii ale PNŢCD! Citește restul acestei intrări »

Reacţii în lanţ în PNŢCD juridic: demisiile continuă, Pavelescu stabileşte strategia pentru alegerile prezidenţiale   1 comment


Pe 12 iunie a.c. conducerea PNŢCD Sălaj a considerat de cuviinţă să-şi prezinte demisia, în urma rezultatelor slabe, de 1,1% obţinute de organizaţia Sălaj la europarlamentare.

Acest demers vine în completarea seriei de demisii ce a debutat imediat după alegerile din 25 mai, cu 14 vicepreşedinţi ai PNŢCD juridic  (majoritatea proveniţi din IRL) – printre care şi dl. Nelu Neacşu, preşedintele PNŢCD Diaspora şi secretar internaţional la PPE – şi a continuat cu demisia Organizaţiei de Tineret, a organizaţiilor PNŢCD din Sectorul 1 şi Sălaj, precum şi a preşedinţilor organizaţiilor PNŢCD Galaţi şi PNŢCD Bacău, la acestea adăugându-se aceea a preşedintei Organizaţiei de Femei, a vicepreşedintelui PNŢCD Marius Popovici   şi a preşedintelui Comitetului Naţional de Conducere, Alex Ştefănescu.

Citește restul acestei intrări »

Bogdan Grabowski: PNTCD – o sarcina prea grea   3 comments


Reaparitia pe scena politica a PNT (sub denumirea actualizata de PNTCD) in anul 1989 a nascut sentimente puternice: de speranta – pentru cei care, cunoscand istoria, stiau fermitatea cu care partidul luptase impotriva comunizarii Romaniei si, in acelasi timp, de ura si de teama – in randul celor care fusesera indoctrinati sa perceapa PNT ca partid dusman; cei care se considerau ca fiind legati (in sensul atasamentului) de regimul comunist sau care stiau ca colaborasera cu structurile acestuia se simteau amenintati.
De diabolizarea PNTCD s-au ocupat intens si mijloacele de propaganda ale noului regim, acuzandu-l ca intentioneaza sa razbune persecutiile suferite de catre membrii sai, ca vrea sa “vanda” tara, ca urmareste sa readuca mosierii care sa-i lase pe tarani fara pamant; reprosurile la adresa partidului culminau cu afirmatia ca liderii sai nu cunosc problemele reale ale tarii si ca nu au suferit la fel ca ceilalti locuitori dat fiind ca “nu au mancat salam cu soia” – cu alte cuvinte ca au trait in afara Romaniei.

Citește restul acestei intrări »

Posted 17/12/2013 by Cris A. in Articole, Atitudini

Tagged with , , ,

Compostul – o soluţie pentru mai multe probleme de mediu   Leave a comment


C Geangu

Vă prezint mai jos un interviu cu domnul Constantin Geangu, membru al Org. PNȚCD Sector 1, arhitect, manager al  C Geangu Consulting SRL. Interviul a fost acordat de domnia sa revistei Infomediu, în luna august a acestui an. 

Deşeurile biodegradabile (umede) pe care oamenii le aruncă la gunoi ajung de regulă să fie depozitate într-o groapă de gunoi neconformă, deşi pot fi şi ele reciclate şi transformate în compost, ce poate fi folosit mai departe ca îngrăşământ în agricultură. Spuneţi-ne, vă rugăm, mai multe detalii despre avantajele transformării deşeurilor biodegradabile în compost şi cum poate fi utilizat acesta mai exact?
Mai întâi ar trebui să discutăm despre folosirea îndelungată a îngrăşămintelor chimice în agricultură.
desertificareAţi auzit desigur despre deşertificarea din Oltenia, ce se accentuează în anii secetoşi. De fapt se accentuează continuu, dar se manifestă pregnant în vremuri de secetă, atunci când putem vedea efectele cu ochiul liber. Deşertificarea are mai multe cauze, una dintre ele fiind şi lipsa îngrăşămintelor organice şi înlocuirea lor integrală cu îngrăşăminte chimice.
În acest sens vă sugerez să vedeţi filmul „Humus – Forgotten climate aid” care poate fi găsit pe internet şi să observaţi nu doar faptul că excluderea fertilizatorilor organici duce la deşertificare, dar şi faptul că deşertul poate fi transformat în teren fertil cu ajutorul compostului, îngrăşământ organic cu un înalt conţinut de humus. Când discutăm despre fertilizatori organici, ne amintim desigur şi despre folosirea bălegarului putrezit anaerob. În legătură cu acesta, vă amintiţi desigur că doar cu câţiva ani în urmă, într-unul dintre anii foarte secetoşi, au murit două persoane din cauza apei din fântână infestată cu nitriţi şi nitraţi de la un „depozit” de bălegar situat la o distanţă prea mică de fântână.

Levigatul de la bălegar a ajuns în pânza de apă freatică şi apoi în fântână. Din cauza secetei, a lipsei de apă proaspătă care să dilueze substanţial nitraţii şi nitriţii, aceştia au ajuns la o concentraţie chiar mortală. Întrebarea care se pune este dacă unii au murit, cei care au scăpat totuşi cu viaţă, dar au băut apă din aceeaşi pânză freatică, sau din alte zone cu nitraţi şi nitriţi, nu au sănătatea afectată? Răspunsul este desigur afirmativ, noi însă suntem sensibili doar la catastrofe, mai puţin la suferinţe şi uităm repede.

Ştiţi desigur că în aşa numitele „gropi de gunoi” în care se depozitează deşeuri biodegradabile, se colectează metan. Metan se produce şi în grămada de bălegar lăsată la putrezit, doar că acesta nu este colectat, ci pleacă în atmosferă, contribuind la ceea ce noi numim schimbări climatice, care ne costă foarte mult din punct de vedere al suportabilităţii. Nu este doar metanul problema, se dezvoltă fel de fel de microbi care sunt apoi transportaţi de muşte şi se mai scurge şi levigatul în pânza freatică despre care am vorbit. Prin urmare, bălegarul putrezit anaerob este un îngrăşământ organic, de mai proastă calitate, pentru că o parte din carbon în loc să se întoarcă în sol pleacă în atmosferă sub formă de gaz metan.

prelucrare compostCompostul în schimb nu generează gaz metan. Carbonul din deşeurile biodegradabile compostate se regăseşte în humus. Levigatul se recirculă, o parte a lui devenind parte a compostului şi cea mai mare parte este apă ce se evaporă, pentru că în grămada de compost se ating temperaturi de circa 60° C. În acest fel apa freatică este şi ea protejată. Datorită acelei temperaturi înalte, materialul se pasteurizează, microbii sunt distruşi precum şi seminţele de buruieni.

Revenind acum la întrebarea dumneavoastră privind avantajele folosirii compostului în agricultură, acestea ar fi:

  •  ŸSe elimină mirosurile neplăcute, sursele de răspândire a microbilor şi infestarea solului, a apei şi a aerului;
  •  ŸSolul îmbunătăţit cu compost devine mai afânat şi mai penetrant. Astfel, în cazul ploilor abundente, acest sol absoarbe o mare cantitate de apă, în timp ce alte soluri se comportă ca un acoperiş de tablă, facilitând inundaţiile;
  •  ŸPlantele de pe solul fertilizat organic suportă mai bine seceta şi alimentele rezultate în final sunt mai sănătoase;
  •  ŸCapacitatea solului de a „respira” creşte cu până la 40%;
  •  ŸSe pot crea soluri fertile pe terenuri complet nefertile;
  •  ŸProducătorii de compost pot realiza diverse reţete de pământ de flori pe care să-l vândă în pungi de plastic în supermarketuri sau diverse lanţuri comerciale, realizând astfel profituri importante;
  •  ŸÎn cazul producerii unor cantităţi mari de compost, se poate avea în vedere exportul către ţările sărace în pământ fertil, cu zone deşertice extinse.

Compoziţia deşeurilor menajere din România este alcătuită în proporţie de aproximativ 50% din deşeuri biodegradabile – umede, care ar putea fi folosite pentru fabricarea compostului. Mulţi reciclatori acuză acest tip de deşeuri de contaminarea celorlalte tipuri de materiale reciclabile (hârtie, plastic, metal etc). De ce credeţi că nu este valorificată partea biodegradabilă a deşeurilor din România şi cum credeţi că ar putea fi făcut acest lucru în zona urbană (unde vorbim atât de case cât şi de blocuri de 10 etaje cu ghenă)? Dar în zonele rurale, se poate face compostul şi în propria grădină?

Au foarte mare dreptate cei care se plâng de deşeurile biodegradabile, umede, că strică deşeurile solide, neorganice. Paguba este reciprocă, şi pentru cele organice, şi pentru cele reciclabile. Deşeurile solide reciclabile au de parcurs o serie de paşi pentru valorificarea lor. Plasticul, daca va fi folosit drept combustibil alternativ, va avea o putere calorifică mai mare dacă nu ar fi fost în contact cu deşeul umed, iar dacă se reciclează pentru a produce tot mase plastice, spălarea lui presupune mai mult detergent, mai multă sodă caustică, mai multă apă caldă. Dacă discutăm despre bucăţi mici de metale, separarea lor de deşeurile umede este mai puţin performantă decât în cazul în care nu ar fi fost în contact cu acestea. Pe de altă parte, contactul deşeurilor biodegradabile cu diverse flacoane sparte în care au fost lichide foarte diverse poate conduce la o calitate proastă a compostului, care peste anumite limite nu se mai poate folosi ca fertilizator în agricultură. În acest caz, produsul rezultat se foloseşte la acoperirea depozitelor de deşeuri. Zona respectivă se însămânţează cu iarbă, care nu va fi păscută de animale şi nici nu se vor cultiva plante a căror fructe să se folosească drept hrană. Cât priveşte faptul că în România această valorificare este atât de mult neglijată, cauzele pot fi extrem de diverse şi nu intenţionez să le enumăr pe toate. O explicaţie „obraznică” ar fi aceea că nu ne-a ajuns cuţitul la os. Dacă au murit câteva persoane din cauza poluării cu nitriţi şi nitraţi am uitat repede, dacă s-au îmbolnăvit deja mult mai mulţi, nu am băgat de seamă iar despre deşertificare ne amintim doar când seceta este puternică şi uităm la prima ploaie. în acest sens vă sugerez să căutaţi pe internet detalii despre Zona moartă din Golful Mexic, în care a dispărut deja viaţa, nu mai sunt peşti, nu mai creşte nimic, tocmai din cauza poluării din agricultură. Citez dintr-un articol pe această temă: „Datele NOAA arată că această zonă va avea o suprafaţă de peste 22.000 km². În 2002, în Golf exista deja o ‘zonă moartă’, de 21.965 km², situată în largul coastelor Louisiana, Texas şi Florida.” Adică dispare o sursă de hrană! Am înţeles că şi în Delta Dunării nu mai există atât de mult peşte ca în urmă cu câţiva zeci de ani. Este un subiect care merită o atenţie specială în sine.

În ceea ce priveşte soluţiile unei bune valorificări a deşeurilor biodegradabile, colectarea selectivă este cu adevărat cea mai importantă. Desigur, la blocurile înalte, dotate cu o ghenă, lucrurile sunt complicate, mai ales pentru persoanele în vârstă. În măsura în care cei mai tineri ar coborî cu deşeurile reciclabile la clopotele instalate pe trotuare, contaminarea reciprocă a celor două tipuri de deşeuri ar scădea substanţial şi valorificarea lor superioară ar deveni posibilă. Publicitatea necesară conştientizării costă iar televiziunile comerciale nu cred că vor face acte de caritate, aşa că lucrurile stagnează. În cazul caselor cu curte, colectarea se poate face în pubele separate iar în cazul zonelor rurale se pot folosi unităţi individuale de compostare cu aerare naturală, instalate în fiecare grădină.

Haideţi să enumerăm tipurile de deşeuri care pot fi compostate. Ne puteţi spune exact ce resturi menajere se pot recicla în acest mod?

resturiToate resturile ce rămân de la prepararea hranei (cojile de fructe şi legume, fructele şi legumele care s-au degradat şi nu se mai pot folosi ca hrană), toate resturile de alimente care nu au fost mâncate la masă, toate fructele şi legumele ce s-au degradat în magazine şi trebuie retrase de la vânzare, crengile de arbori rezultate din toaletarea parcurilor, frunzele adunate toamna, vrejii de legume din sere, paiele şi cocenii care nu se folosesc în alt scop, resturile vegetale din pieţele de legume, bălegarul, unele nămoluri din staţiile de epurare a apelor uzate (respectiv, cele care nu sunt poluate cu metale grele sau alţi agenţi chimici nepermişi) etc. Produsele de origine animală expirate în magazine au un regim special, doar o parte dintre acestea se pot folosi pentru producerea compostului.

O atenţie specială ar putea să acorde compostului crescătorii de porci. Dejecţiile porcine constituie pentru ei o problemă serioasă. Pe de altă parte, mulţi fermieri ard paiele pentru a scăpa de ele (în mod ilegal, desigur), în timp ce combinarea celor două „deşeuri” (dejecţiile porcine şi paiele de pe câmp) conduce la un produs util fermierilor: compostul.

Există exemple de bune practici în Europa privind compostarea deşeurilor organice? Dar în România? Ne puteţi da câteva exemple?

prelucrare fabricaÎn special ţările care au o vechime mai mare în UE decât noi au un avans substanţial în acest sector. Vă sugerez din nou să accesaţi un site, respectiv: www.compostnetwork.info. Veţi observa în lista membrilor că unele ţări, cum ar fi Ungaria, sunt reprezentate de două entităţi, alte ţări de mai multe entităţi, Bulgaria de o singură entitate iar România de nici una. Această reţea, majoritar europeană, are rolul de a facilita schimbul de informaţii teoretice şi practice despre industria producerii compostului, despre rolul lui în agricultură etc. De vreme ce România nu are nici măcar un membru, rezultă evident că nu primeşte şi nu transmite informaţii din acest domeniu cu această reţea de bune practici. Este una dintre explicaţiile faptului că în ceea ce priveşte reciclarea deşeurilor în România, atenţia oferită celor biodegradabile (umede) este pe ultimul loc, deşi ele sunt majoritare.

Pe final, ce recomandaţi autorităţilor locale, salubrizorilor şi reciclatorilor din România privind deşeurile biodegradabile?

Autorităţile locale nu fac strategii, ci urmează directivele primite de la autorităţile centrale. Aici este nevoie de o anumită strategie, care să se transmită către entităţile subordonate din acest punct de vedere. O astfel de strategie trebuie generată de mai multe ministere împreună, cum ar fi al mediului, al agriculturii şi al economiei. Ce ar fi strategic? Vă amintiţi problemele cu preţul gazelor naturale, cu faptul că se folosesc în cantitate mare pentru producerea de îngrăşăminte chimice, sector care dă de lucru unui anumit număr de oameni… Pe de altă parte, îngrăşămintele chimice otrăvesc apa freatică şi ajung să extindă tot mai mult apele moarte, fără viaţă şi să genereze deşertificarea. Producerea compostului ar absorbi o anumită forţă de muncă, care nu ar fi concentrată masiv într-un singur loc, ci distribuită în toată ţara, ar reduce consumul de gaze naturale pentru îngrăşămintele chimice şi ar evita deşertificarea. O decizie care să genereze soluţia corectă acestei dileme ar trebui luată la un nivel care cuprinde cele trei ministere la un loc iar spiritul în care să fie generată ar fi „dezvoltarea durabilă”, despre care se vorbeşte mult, dar pentru care se face prea puţin.

sigla-rez-PNT-medres

Emanoil Mihăilescu – unul dintre supraviețuitorii de la Periprava   1 comment


sigla-rez-PNT-xlowresDespre regimul de exterminare din temnițele comuniste este greu de vorbit. Dar, pentru că, dacă uităm greșelile trecutului, riscăm să le repetăm, avem datoria de a ne aduce aminte despre aceste crunte fapte petrecute în istoria noastră recentă. Istoria care nu se învață la școală – din păcate… 

Azi vă prezint un interviu acordat revistei Arhitectura-1906 online, anul trecut, de către dl Emanoil Mihăilescu, arhitect, membru al org. PNȚCD Sector 1, fost deținut politic, supraviețuitor al penitenciarului de la Periprava (condus între 1960-1963 de Ion Ficior, unul dintre torționarii de pe lista celor 35 pe care ICCMER îi dorește aduși în fața Justiției pentru a da socoteală de faptele lor cumplite)

Emanoil-Mihailescu (foto: arhitectura-1906.ro)

Emanoil-Mihailescu (foto: arhitectura-1906.ro)

Arhitectul Emanoil Mihăilescu s-a născut pe 16 decembrie 1935, la Bucureşti, într-o familie de mici meseriași. Absolvent al Liceului „Titu Maiorescu”, urmează cursurile Facultății de Arhitectură între 1953-1958. Este arestat, pe 18 septembrie 1958, ca fiind membru al „organizației Rugul Aprins”. Timp de 5 ani face detenţie politică la Jilava, Periprava, Salcia, Stoenești, Gherla.

Din 1963 lucrează ca proiectant la Institulul Proiect București, iar trei ani mai târziu primește dreptul de a-și relua studiile la Facultatea de Arhitectură, absolvind în 1968.

În același an este repartizat la IPCM, unde participă la elaborarea unor studii și oferte pentru Iran, Egipt și URSS și realizează proiecte de hale industriale și construcții auxiliare tehnico-administrative, cum ar fi: Întreprinderea Mecanică Bistrița, Întreprinderea Mașini Agregate Iași, Întreprinderea Unirea Cluj, Întreprinderea de Orologie Arad, Întreprinderea Mașini Agregat Sf. Gheorghe, Întreprinderea Steaua Roșie București, Întreprinderea de Rulmenți Bârlad. În 1987 este detașat la Institutul Carpați, pentru realizarea proiectului Casa Republicii. Arhitect-șef al sectorului 4 din București în 1992, lucrează din 1993 până la pensionare pentru Inspecția de Stat în Construcții din cadrul Ministerului Lucrărilor Publice. Din 2000 până în prezent, este secretarul Asociației Foștilor Deținuți Politici din România – Filiala București.

Vlad Mitric-Ciupe: Domnule arhitect, erați student când ați făcut închisoare politică între 1958 şi 1963. Vorbiți-ne, pentru început, despre epoca respectivă din perspectiva copilăriei dvs. 

Emanoil Mihăilescu: Toată copilăria mea a stat sub semnul concursurilor. Concurs de fotbal, de table, de șah, concurs de ping-pong, atletism. Scriam pe bucăţi de cârpă numere şi făceam alergări, fond, viteză. Mergeam la stadion la concursurile internaţionale ale României – era o cu totul altă lume. Am prins Șoseaua Jianu, pe urmă i s-a spus Aviatorilor. Păi, pe Jianu, în fiecare sfârşit de săptămână, erau concursuri de biciclete, de motociclete. Pe urmă, pe bulevardul care duce la Arcul de Triumf erau concursuri de maşini, îl cunoșteam pe celebrul Jean Calcianu.

V.M-C.: Știu că ați urmat Liceul „Titu Maiorescu”…

E.M.: Acolo am avut un profesor uluitor de istorie, căruia îi datorez eu pasiunea, profesorul Iordănescu de la Liceul „Titu Maiorescu”, liceu pedagogic. Îmi aduc aminte de elevii din anii mari care erau nişte domni, cu cravată, în costum, se plimbau prin curtea liceului, discutau, erau extraordinari. Mai mari decât mine erau Matei Călinescu, Ion Vianu şi Miron Chiraleu1, cel care s-a sinucis în puşcărie, n-a vrut să accepte reeducarea de la Aiud. Prin clasa a VI-a de liceu au început să apară și în liceul nostru copii de nomenclaturişti, s-a făcut curăţenie în şcoală și au fost daţi afară foarte mulţi profesori. Am făcut grevă, domnule, noi, copiii. Pe table scriam: „Vrem pe profesorul Iordănescu”, prin 1947-‘48 se petreceau lucrurile acestea. Pe urmă am făcut și eu un gest nebunesc. Eram obligaţi să mergem la manifestaţiile de 23 august, 7 noiembrie şi aşa mai departe, iar toate astea făceau să crească ura din noi. Se afișau acolo, înşirate la perete, portretele „marilor dascăli”. Erau din hârtie puse pe un cadru de lemn, iar eu mă făceam că mă rezem şi le găuream cu degetul în dreptul ochilor. S-au ţinut şedinţe, a venit directorul, n-au ştiut cine a fost „nemernicul”, dar au făcut şedinţă să înfiereze huliganismul. N-am putut să sufăr rusa, marxismul, lucrurile acestea. La rusă am fost foarte slab, n-am vrut să învăţ de-al dracului. Toate lucrurile erau îngrozitoare. La istorie învăţam după Roller – academician făcut pe puncte, noroc că acasă aveam pe Giurescu, şi mai aveam de la tata lucrările lui Xenopol, învăţam numai după acestea, nici nu mă uitam la nemernicul de Roller2.

V.M-C.: În timpul liceului a fost vreun coleg arestat, a avut cineva probleme cu regimul?

E.M.: Radu Miclescu, Dimi Lecca și Marion Cantacuzino – fiica lui Bâzu Cantacuzino – au fost arestaţi. Pe urmă am stat în puşcărie cu Vladimir Boutmy de Katzmann, era cu vreo doi ani mai mare decât mine. Francezi de origine, înnobilaţi în Rusia Țaristă, cu moşii în Basarabia. El a fost arestat pentru că, împreună cu alți câţiva, a vrut să arunce în aer o tribună oficială la o manifestaţie. A fost condamnat pe viaţă şi a făcut puşcărie până în 1964. Eu l-am cunoscut în detenţie, iar când am aflat că şi el a fost la „Titu Maiorescu” s-a legat această amiciţie. Pe Radu Miclescu nu l-am mai văzut după eliberare pentru că s-a dus unde aveau ei moşia… boieri mari Micleştii. Vedeți, am rămas fără boieri, am rămas fără elite, în mâna acestor criptocomunişti.

V.M-C.: Ce ne puteți spune despre Facultatea de Arhitectură din perioada anilor ‘50?

E.M.: Facultatea era o oază de liniște și prietenie în cenușiul vremurilor. Profesorii mei din facultate erau de stânga şi aveam din când în când nişte crispări, dar în marea lor majoritate erau niște domni. Horia Maicu era de stânga, dar era un domn. Îmbrăcat la patru ace, cămaşă albă, nu se compară cu ce vedem astăzi. Nu mai vorbesc de Catedra de Ornamental, profesorul Simotta. Existau şi câteva jigodii, dar care erau cunoscute. Unul era Leca – cu un singur „c”, mai era unul Paiu, erau câţiva care erau cu partidul. Am avut colegi minunaţi, iar astăzi ne revedem cu o plăcere nebună, n-am găsit nici măcar o turnătorie în dosarul de securitate, nici din partea colegilor de liceu, nici de la cei de facultate. După arestare, s-au făcut acele şedinţe de înfierare şi spuneau că noi ne-am înhăitat în munţi cu niște popi şi arme… nişte prostii, dezinformări ale Securităţii. Totdeauna se făceau astfel de şedinţe de înfierare, luau cuvântul câţiva din activiştii propagandişti şi se solicita o solidarizare cu decizia partidului. Pentru oamenii de bună-credinţă şi chestiunea asta e o cedare şi o cădere, să fii nevoit să înfierezi şi să aplauzi lucruri de genul ăsta. Mai era Bădescu, fusese ambasador în Italia, ministru, îşi ţinea şi Catedra, că-i plăcea, probabil. Era preşedinte la un for superior, nu mai ţin minte exact la care. Bordenache era un super domn, la fel. Atmosfera era de stimă şi de respect faţă de profesori, iar Catedra de Desen şi modelaj era boema facultăţii. Coeziunea era foarte mare între noi, prietenie care nu s-a stins niciodată, a rămas vie până astăzi. Pe vremea mea era o cinste să-mi ceară Bob Moraru, de exemplu, să-i bobocesc. Păi, studenţii aceia din anii mari, lăboşii Cristea și Leahu, te uitai la ei cu un respect fantastic. Când îţi cerea să-i boboceşti la un proiect erai onorat. Să iei bani? Nici nu concepeam. Am rămas trăsnit când am revenit în şcoală după puşcărie şi am văzut că se căutau studenţii cu arcanul pentru că nu-şi predau la timp proiectele sau le executau alții pe bani, era un comerţ întreg. De maniera asta puteai să faci orice dacă aveai bani, nu mai conta. Altă atmosferă, mitocănie, tineri care-şi suflau nasul pe jos în atelier. Nu se întâmplau lucrurile astea înainte. Totul era denaturant şi deturnat.

V.M-C.: Spuneţi-mi, vă rog, ce ştiaţi în timpul anilor de facultate despre detenţia politică?

E.M.: Ştiam de arestările care se făceau noaptea şi care înspăimântau. Spre exemplu, un văr de-al meu a fost arestat, fiind liberal, şi dus la Canal. Alţii au făcut închisoare mulți ani. Plus că se auzea, lumea vorbea. Pe Griviţa, în faţa unui magazin, a fost găsit un individ cu un glonț în ceafă, dar nu era un caz izolat, din când în când tot mai apăreau. Erau, chipurile, hoţi, dar, în fapt, oameni asasinaţi, se crea această poveste că sunt pungaşi, că au vrut să spargă magazinul. Erau lăsaţi acolo, pe trotuar, să-i vadă lumea, să înfricoșeze. Am trăit toată mizeria aceasta, lupta împotriva chiaburilor, lupta de clasă, era o nebunie generalizată. Ne îndoctrinau, se încerca îndoctrinarea noastră, am făcut marxism – Dumnezeule, ne-au chinuit cu marxismul şi cu limba rusă patru ani, la facultate. Atmosfera era ternă de nemernicie, teamă, suspiciune, să nu vorbeşti, să nu te toarne, eram în plină ofensivă împotriva „duşmanilor de clasă”, nu vă puteți da seama. Toate astea într-o lume care era atee – era o ofensivă fantastică şi împotriva credinţei – oamenii se temeau să mai ajungă şi la biserică!

V.M-C.: Aţi fost arestat în 1958. În ‘56 aţi aflat că în lumea universitară bucureşteană – şi nu numai – se petrece ceva?

E.M.: Bineînţeles. Chiar am vorbit de curând cu Alin Tătaru3, colegul meu de facultate care a fost arestat în ’56, şi i-am exprimat nelămuririle mele. Nu înţeleg de ce nu ne-au arestat şi pe noi atunci, de defilat am defilat mult mai mulţi. El consideră că Securitatea s-a concentrat atunci pe organizatori, iar el era printre aceştia. Au mai fost Dan Stoica4, care a făcut mai mulți ani de pușcărie, și Marius Lebădă, care a fost doar anchetat. Am văzut în faţa Facultăţii de Arhitectură camioane cu prelate şi înăuntru erau soldaţi cu puşti – stăteau pe bănci, pregătiţi. Am dat ocol pe la Universitate, prin piaţă, am văzut despre ce era vorba și mi-am dat seama că lucrurile au fost deconspirate. Ca părere personală, am impresia că au fost provocate de Securitate ca să îi aresteze, să sperie studenţimea, să stea cuminte.

V.M-C.: Când și pentru ce anume ați fost arestat?

Citiți mai departe interviul pe arhitectura1906.ro

Avem acum ocazia sa demonstram ca suntem diferiti, reprezentand astfel cu adevarat o alternativa.   Leave a comment


PNT a fost creat pentru apararea intereselor natiunii romane in Imperiul austro-ungar; PT a fost format pentru apararea intereselor taranimii; PNT avea ca scop adancirea democratizarii Romaniei interbelice.
Si PNTCD a (re)aparut cu scopuri clare: inlaturarea si repararea nedreptatilor comise de regimul comunist si construirea unei societati bazate pe morala crestina.

Citește restul acestei intrări »

Ţărănista.

”Negociem orice, dar nu negociem principii!” (Corneliu Coposu)

Drumurile lui Spetcu

Blog de om umblat

Bucatari Romania

IMPREUNA PESTE TOT

geaba, uhitto... blogdaproste...

un alt blog al lui Dan Iancu

Microgreens România

Ferma Fresh Microgreens - microplante pentru gastronomie și alimentație sănătoasă

Arheologie Radio📻Tv📺

Istoria programelor radio-tv din România.🇷🇴 Şi alte delicatese culturale. Dacă doriți să revedeți...

România Străveche - Ancient Romania

"În tot ceea ce sunt, în faptă sau în cuvânt, trăiesc, aşa cum pot, moştenirea străbunilor. Cei care au construit o cultură, o istorie şi o lume astăzi aproape uitată: România Străveche." "In all that I am, through my deeds and my words, I live, the best I can, the heritage of our forefathers - those who built a culture, a history, and a world that is nearly forgotten today: Ancient Romania." Mihai-Andrei Aldea

Lupul Dacic

Blog nationalist GETO-DAC !

Doru Nicolae Grădinaru

profesor de istorie

JURNAℓ SCOȚIAN

Ioan-Florin Florescu, preot misionar

Dreptul la gândire, blog by Victor Potra

Fără idoli! Oricât ar fi de frumoşi...

Maieutică provincială.

Cineva trebuie să rămînă pînă la sfîrșit.

valeriu dg barbu

©valeriu barbu

SAMEWHITEBLUE

Ne-a mai rămas să schimbăm într-o zi o vorbă cu Pământ...

Ligia Rizea

gânduri care vin și pleacă :)

Istoria Banatului

Blogul lui Mircea Rusnac

Tipărituri vechi

românești sau despre români

Alex Imreh

Virtual Identity

tudorvisanmiu

”Primeşte deci darul meu, care ţi-a fost adus, fiindcă Dumnezeu m-a umplut de bunătăţi şi am de toate” (Geneza, 33:11)

România fără Justiție

Fiat justitia, ruat caelum!

Programul National DMS

managementul documentelor, arhivare electronica, solutii IT de business.

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

ALIANTA DREPTEI

"Istoria ne legitimeaza ca singurele partide autentice de centru-dreapta", Crin Antonescu

Blogul lui Paul Tița

Blog cu braşoave de Cluj

Despre demnitate

Povestea unor oameni (aproape) necunoscuți

Coffeebooksong Studios(TM)

Inspiring ideas to create amazing things

Cabal in Kabul

Cabal in Kabul

Aurica A. Badea

Aventuri prin România cancerului și a demenței

Alexandru Herlea

Seule la vérité vous rendra libre

Cutia cu vechituri a lu' Potra

Istorie, imagini vechi, povești despre timpuri trecute, oameni care au fost.

DementiAwareness

A medical journalist/daughter writes about Frontotemporal Dementia, Alzheimer's and other memory diseases

http://madalinagramatoma.blogspot.com

CARTEA CU POZE ȘI POVEȘTI

Radu

http://www.raduc.eu/

sick*tired

give me a beer, a laptop and a nice chick and you can keep the beer and the laptop

Izbucniri

“Cu câte iluzii trebuie să mă fi născut ca să pot pierde câte una în fiecare zi!…” – Emil Cioran

The WordPress.com Blog

The latest news on WordPress.com and the WordPress community.

%d blogeri au apreciat: