Prof. Mihai Dorin: Cum poţi să nu gândeşti

Istoricul Mihai Dorin

Vă prezint mai jos un articol semnat de prof. Mihai Dorin, istoric, apărut recent în Ziarul de Iași, referitor la recentele proteste #Rezist și la unele reacții față de acestea. 

ACTUALIZARE mai 2021: Între timp, articolul a dispărut de pe site-ul Ziarului de Iași.

__________________________________
Nu discut despre cei care nu gândesc pentru că nu au fost înzestraţi. Nu e problema mea, ci a Creatorului. Nu discut nici despre cei care nu gândesc pentru că nu au fost învăţaţi să o facă. Nu e problema mea, ci a celor care au avut datoria să o facă: părinţi şi dascăli.

Sunt destui care cred că a gândi la problemele comunităţii locale, a ţării ori a lumii în care trăiesc e fie nestimulativ – să o facă cei investiţi, de pildă aleşii locului ori ai neamului -, fie riscant – te pune în contradicţie cu cei care deţin puterea -, fie e pierdere de vreme, întrucât oricum nu poţi înţelege totul, ca într-un experiment de chimie, spre exemplu, problemele fiind atât de obscure, încât nu merită să investeşti gândire pentru a desluşi înţelesuri neinteligibile. E mult mai simplu să reduci totul la o explicaţie universală din specia misterioasă a teoriilor conspiraţiei, gen: lumea e oricum dirijată prin pârghii invizibile de către forţe oculte. Există şi o specie care-şi refuză sistematic exerciţiul gândirii, înlocuindu-l cu privitul la televizor, de unde preiau pe nemestecate informaţii care le satisfac lipsa de gândire, le alimentează prejudecăţile şi le întăresc ideile puţine şi rudimentare, dar ferme. De regulă sunt atât de siguri de ceea ce le-a servit RTV, în doze bine calculate şi cu efect sigur, încât tot universul lor se învârte, asemenea unei muşte atrasă irezistibil de mirosuri otrăvitoare, în jurul unui set de prejudecăţi stupide, ce trec drept certitudini. Pe fond, ei nu caută informaţii care să-i lumineze, ci surogate care să le întărească aşteptările.

Recentul fenomen al protestelor tinerei generaţii împotriva năravurilor fanariote ale guvernanţilor şi pentru trezirea din somnul raţiunii a majorităţii tăcute a funcţionat ca un developator: am constatat pe viu cât de devastatoare poate să fie lipsa gândirii. Ceea ce voi relata este rezultatul unor dialoguri întâmplătoare purtate în aceste zile minunate de exerciţiu civic. Reţin trei cazuri semnificative. Nu inventez nimic.

Alexandru Herlea: „În România, puterea a rămas în mâinile eşalonului 2 al PCR”. Interviu la France 24

Joi, 2 februarie 2017, domnul Alexandru Herlea, preşedintele Casei Româneşti din Paris, fost ambasador al României la Uniunea Europeană, a fost invitat în studioul televiziunii France 24, unde a vorbit despre protestele de mare amploare declanşate în România de adoptarea peste noapte a Ordonanţei 13/2017 privind modificarea Codului Penal şi a Codului de Procedură Penală.

Alexandru Herlea a subliniat faptul că în România puterea a rămas în mâinile eşalonului 2 al PCR. Privilegiaţii fostului regim, urmaşii Securităţii şi ai Nomenclaturii comuniste, „adaptaţi la democraţie”, îşi asigură interesele proprii, adoptând acte normative peste noapte, fără consultare publică.

În #NoapteaBorfaşilor România nu a dormit. VIDEO de la protestele din ţară

Motto: „Atâta vreme cât există un guvern iresponsabil, incapabil să facă faţă obligaţiilor economice, politice, sociale şi morale ale ţării, guvern care a dat faliment, care îşi demonstrează el singur incapacitatea, noi nu putem să sprijinim şi să legitimăm abuzurile sale” – Corneliu Coposu

Florin Iordache, ministrul care a salvat penalii în #NoapteaBorfaşilor

Azi-noapte Ministrul Iordache Altă întrebare a hotărât salvarea penalilor. Azi noapte a fost #NoapteaBorfaşilor. Românii au ieşit în stradă, noaptea, în frig, pentru a-şi manifesta nemulţumirea faţă de adoptarea OUG privind modificarea Codului Penal şi a proiectului de lege privind graţierea.

Victor Ciorbea, „Avocatul Poporului”, singurul care poate ataca la CCR ordonanţe de urgenţă, se gândeşte. Şi aşteaptă. Şi aşteaptă. Şi aşteaptă…

Din punctul meu de vedere, Ciorbea şi-a dat măsura. „Ţărănistul autentic” mai mult de atât nu poate. Azi are ocazia să-şi spele obrazul, dar, din păcate, cred că îi lipseşte simţul onoarei. De simţul dreptăţii nu mai vorbesc. Nu cred că l-a avut vreodată…

Se deşteaptă România? Strada reclamă funcţionarea corectă a instituţiilor

Vizionaţi întreg filmul protestului din 29 ianuarie 2017 aici

Alexandru Herlea

(Lisez la version française ici)

În sfârşit, românii reacţionează din nou contra arbitrarului şi dispreţului faţă de valorile fundamentale ale lumii civilizate. În urmă cu 27 de ani, în decembrie 1989, aşa-zisa revoluţie ducea la căderea comunismului, puterea rămânând însă, din nefericire, în continuare, în aceleaşi mâini. Cele ale Securităţii şi nomenclaturii. De aceea, câteva luni mai târziu, a izbucnit în Piaţa Universităţii din Bucureşti, extraordinara mişcare a celor care doreau o adevărată schimbare şi cereau plecarea comuniştilor de la putere. După mai multe luni, ea a fost înecată în sânge de către putere, cea a lui Ion Iliescu, un fidel al KGB-ului. A existat un reviriment cu ocazia alegerilor legislative şi prezidenţiale din noiembrie 1996, abil controlat de către experţii în manipulare – artă în care comuniştii excelează – şi lichidat, patru ani mai târziu, cu ocazia alegerilor următoare câştigate de acelaşi Iliescu şi de partidul lui ex-comunist.

Ţara…

Vezi articolul original 286 de cuvinte mai mult

Azi: 27 ani de la prima Mineriadă, 25 de zile de la învestirea guvernului „Grindeanu”

 29 ianuarie 1990: Prima Mineriadă

În urmă cu 27 de ani, pe 23 ianuarie, FSN s-a transformat în partid, în vederea participării la alegerile din mai 1990, după ce promisese ferm că acest lucru nu se va întâmpla.

Opoziţia anticomunistă – condusă de Corneliu Coposu – a reacţionat ferm, organizând pe 28 ianuarie la sediul Guvernului o adunare populară, cerând autodizolvarea Frontului Salvării Naţionale sau retragerea sa de la guvernare, pentru a nu afecta imparţialitatea alegerilor.

A doua zi, pe 29 ianuarie, a avut loc o contramanifestaţie, de susţinere a puterii „emanate” de Revoluţie. A fost prima dată când minerii au venit la Bucureşti, să „apere Guvernul” şi ziua în care Petre Roman a strigat că ţărăniştii „s-au demascat” (vezi minutul 2:35 din clipul de mai jos)

Cum se calculează protestatarii (sau cum am conchis că duminică au fost vreo 70.000 doar la Bucureşti)

Am o îndelungată experienţă în numărarea persoanelor, în vederea stabilirii riguroase a prezenţei pe la diverse întruniri, conferinţe, congrese etc. În plus, din 2012 încoace, am participat la mitinguri la care au fost prezenţi 20, 200, 2000 sau 20.000 de oameni. Şi de fiecare dată i-am numărat sau estimat – pentru cultura mea generală, dar mai ales pentru a prezenta cât mai obiectiv o serie de evenimente pe care le-am acoperit prin articole pe acest blog.

Toţi cei care au experienţa participării la mitinguri ştiu foarte bine despre ce vorbesc: mass media oficiale şi autorităţile întotdeauna subestimează numărul participanţilor.

M-am obişnuit cu asta, este un fel de regulă nescrisă cu care suntem nevoiţi să trăim; la urma urmelor, anteniştii şi reteviştii mănâncă şi ei o pâine, iar autorităţile n-au nici un interes să ştie lumea câţi oameni au participat efectiv la o manifestaţie sau alta, mai ales la una „anti-sistem”, căci, vorba aia, nu vor să dea apă la moară vreunei revoluţii, Doamne-fereşte!

Şi totuşi, este revoltător când manipularea / dezinformarea depăşeşte nişte limite. Una e să estimezi un +/- 10-20% şi alta e să „greşeşti” cu 90% – cum s-a întâmplat, de pildă, în cazul Marşului pentru salvarea Roşiei Montane din 8 septembrie 2013 (întâi ignorat de toate televiziunile, apoi prezentat pe alocuri cu o prezenţă de 2000 de participanţi, când de fapt au fost de vreo 10 ori mai mulţi).

Cam la fel a fost şi în cazul marşului de protest împotriva OUG-urilor pentru graţiere şi amnistie, din 22 ianuarie 2017. Toate posturile dădeau 20.000 de participanţi. Jandarmeria a estimat 30.000. Ei bine, când se recunoaşte oficial o astfel de prezenţă,  putem fi siguri că au ieşit în stradă mult mai mulţi. Cât de mulţi? Eu aş zice că cel puţin încă o dată pe atât.

Lăsând deoparte faptul că niciodată nu sunt număraţi/estimaţi cei care se alătură marşurilor după ce alţii pleacă (iar cei care aţi participat la astfel de proteste aţi văzut cu ochii dvs. cum grupuri-grupuri plecau din marş, dar şi cum veneau alte grupuri-grupuri care se alăturau acestuia), lăsând deoparte faptul că există softuri pentru numărarea unei mulţimi dintr-o fotografie sau filmare – pe care nu se învrednicesc să le cumpere / folosească televiziunile sau ziarele, există metode empirice de a număra / estima o mulţime de oameni. Pentru Dumnezeu, avem cu toţii ochi şi creier!

Iată cum arăta Bulevardul Magheru duminică seara: