Centenarul Ion Diaconescu şi amnezia ţărăniştilor

În urmă cu aproape 6 ani, la 11 octombrie 2011, se stingea din viaţă ultimul patriarh al PNŢCD, Ion Diaconescu,  fără a-şi fi văzut visul cu ochii: reunirea tuturor ţărăniştilor dezbinaţi în propriul partid, înlăturarea imposturii instaurate odată cu Marian P. Miluţ şi continuate de eternul preşedinte juridic al PNŢCD, Aurelian Pavelescu, renaşterea partidului şi revenirea lui în forţă în prim-planul politicii româneşti.

1994. Ion Diaconescu alături de Corneliu Coposu la o conferinţă de presă la sediul PNŢCD

S-a defilat mult cu imaginea ultimului veteran al PNŢCD care s-a aflat la conducerea partidului după ’89; Ion Diaconescu, verigă directă de legătură cu istoria PNŢCD, cu seniorul Coposu, a fost asumat de ţărănişti mai mult sau mai puţin autentici, a fost plâns de mulţi, la nivel declarativ a fost luat de „reper moral” chiar şi de „preşedintele juridic” – care-l purta de ani de zile prin tribunale (în chiar ziua înmormântării sale, Ion Diaconescu, preşedinte de onoare al PNŢCD, fusese citat într-un proces cu Pavelescu, care, uitând brusc că se judeca cu reperul său moral, s-a prezentat prompt la sediul partidului să-l omagieze, înainte de a fi încredinţat pământului).

PNŢCD – o cronologie post-decembristă

 

1990

8 ianuarie 1990 – înscrierea PNŢCD în registrul partidelor politice. Preşedinte provizoriu: Corneliu Coposu.

20 mai 1990 – alegeri generale: PNŢCD obţine 2,50% din total voturi pentru Senat (= 1 senator), 2,56% în Camera Deputaţilor (=12 de deputaţi).

15 decembrie 1990 – PNŢCD constituie Convenţia Naţională pentru Instaurarea Democraţiei (CNID), alcătuită din PNŢ-CD, PNL, PSDR, PER, Partidul Alianţei Civice şi UDMR)

1991

26 noiembrie 1991– constituirea CDR (= CNID + Forumul Democratic Antitotalitar, alcătuit din Partidul Unităţii Democratice, Uniunea Democrat-Creştină, Alianţa Civică, Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România, Solidaritatea Universală, Asociaţia ’21 Decembrie’, Mişcarea România Viitoare, Sindicatul Politic ‘Fraternitatea’, Uniunea Mondială a Românilor Liberi)

27-29 septembrie 1991 – primul congres PNŢCD post-decembrist. Preşedinte ales: Corneliu Coposu, prim-vicepreşedinte  Ion Diaconescu; Valentin Gabrielescu, Ion Raţiu, Gabriel Ţepelea, Cicerone Ioaniţiu, Ioan Bărbuş, Ilie Păunescu, Şerban Ghica – vicepreşedinţi.

1996-1999

PNȚCD – DIN NOU RĂSTIGNIT

Evenimentele din ultima vreme au readus în atenţia opiniei publice un subiect grav care ar trebui să provoace îngrijorare: situaţia precară în care a ajuns partidul lui Corneliu Coposu, PNȚCD.

Hărţuit ani de zile prin instanţe de judecată de impostori, persoane obscure, modeste intelectual, travestiţi politic, demagogi dirijaţi, adevăratul PNŢCD al lui Maniu şi Coposu a fost răstignit din nou.
S-a profitat de oportunismul şi de maleficitatea nativă a complexaţilor, s-au exploatat orgoliile şi frustrările celor fără performanţă, reţetă sigură pentru demolarea oricărei construcţii.

Doi ani de la trecerea la cele veșnice a ultimului Patriarh al PNȚCD, Ion Diaconescu

Ion Diaconescu, Președinte de Onoare al PNȚCD (1917-2011)

Astăzi se împlinesc doi ani de când Președintele Onoarei noastre s-a alăturat în Ceruri colegilor de partid și de martiriu, Corneliu Coposu, Iuliu Maniu, Ion Mihalache și altor mii de țărăniști martiri.

Nu găsesc de cuviință  altceva astăzi, decât să repet la nesfârșit: iertare, domnule Diaconescu, iertare, martiri ai noștri, iertare, pentru netrebnicia noastră, pentru nimicnicia noastră, pentru neputința noastră, pentru strivirea idealurilor voastre, pentru uitarea cu care v-am acoperit, scoțându-vă numele din Istoria pe care ați făcut-o, doar pentru a ne folosi de el întru meschine țeluri…
Iertare!

87 de ani de la înființarea Partidului Național Țărănesc

 

 

 

 

Omagiu țărăniștilor care au îndurat martiriul în pușcăriile comuniste.

Vă somăm să renunțați la această impostură!

Timpul trece, lumea uită – căci memoria colectivă e scurtă. Să nu uităm, totuși, cum s-au iscat cruntele probleme din PNȚCD, în august 2008, când Marian Petre Miluț a reușit performanța de a fi singurul președinte care nu a participat la congresul propriului partid, contestându-i apoi rezultatele. Ba mai mult, împotriva unui număr de colegi a depus o plângere penală pentru fals. Care fals s-a dovedit  în justiție că nu a existat. Firesc ar fi ca justiția să-și urmeze de acum firesc cursul și să valideze Congresul PNȚCD din august 2008…

Mai jos vă prezint scrisoarea doamnelor Coposu și a domnului Ion Diaconescu, în care Miluț este somat să renunțe la impostură. 

Vișinescu – responsabil de moartea lui Ion Mihalache

Cum politica rusească urmărea subjugarea unei jumătăți a Europei și arestarea membrilor partidelor politice, Ion MIHALACHE a fost pe lista celor ce trebuiau lichidați. I s-a înscenat un proces, interzicându-i-se să candideze la alegerile din 1946 (care au fost furate), urmat de al doilea proces, înscenat pentru dizolvarea PNȚ-ului și decapitarea conducerii partidului. Condamnat la muncă silnică pe viață după 14 iunie 1947, a trecut prin anchetele dure ale lui Nicolschi, apoi prin închisorile și mai dure de la Galați, Sighet și după moartea lui Iuliu MANIU, când s-a hotărât desființarea închisorii politice de la Sighet, a ajuns la Râmnicu Sărat, în toamna anului 1955, după ce s-au făcut presiuni asupra lui să se desolidarizeze de politica dusă de Maniu și de PNȚ. Refuzând, a avut de îndurat pedepse din ce în ce mai dure. În 1957 este semnalată venirea anchetatorului bătăuș Gheorghe Enoiu, care l-a anchetat în închisoare. Atunci a mai fost anchetat și episcopul Alexandru Todea care, la puțin timp, a fost dus la Pitești, închisoare devenită pentru spionaj și înaltă trădare. La Râmnicu Sărat, Ion Mihalache nu a mai fost un nume, ci un număr: 51. Ioana Voiu-ARNĂUȚOIU, care a studiat dosarul, a constatat că sunt nenumărate rapoarte de pedeapsă și referate că era bolnav și avea nevoie de îngrijire medicală. Încă din 1956, medicul Grunberg semnalează maladia hipertonică și artero-scleroza. La referatul făcut către spitalul  Văcărești, pe 16 martie 1956, se menționează: „Vă facem cunoscut că deținutul nu se poate interna. Se va trata de către medicul unității, nefiind locuri libere în spital…”, semnat de lt. Col Tabârcă și dr. Rosenfeld.În august 1956, col. Lixandru Constantin și dr. Șerbănescu hotărăsc ca deținutul Ion MIHALACHE nu poate fi tratat de un medic specialist, „întrucât  are diagnosticul ca să fie tratat de medicul unității”.

Ion Diaconescu – ultimul martor al iadului de la Râmnicu Sărat

Vă prezint mai jos mărturia domnului Ion Diaconescu despre iadul temniței de la Râmnicu Sărat. Subtitlurile îmi aparțin.

IADUL DE LA RÂMNICU SĂRAT
Mărturie Ion Diaconescu

Pușcăria-aprozar

„Scriind aceste rânduri simt din plin povara responsabilității ce îmi revine deoarece, după știința mea, sunt singurul supraviețuitor, acum încă în viață, care poate să depună mărturie despre ce a însemnat acest iad de la Râmnicu Sărat.
Desigur, gândul de a face din fostul penitenciar de aici un memorial care să reprezinte încă un act de acuzare pentru tot ce a însemnat regimul comunist în această țară ne-a frământat pe toți cei care l-am suferit și care mai eram în viață după schimbările intervenite în decembrie 1989. Prinși în vâltoarea luptelor politice, abia în vara anului 1993 am găsit un scurt răgaz și, împreună cu Cornel Coposu, am făcut o vizită la fosta pușcărie să vedem cum s-ar putea realiza practic acest memorial.

PNȚCD-86 de ani de istorie, un an fără Președintele Onoarei noastre

În toiul marelui fâs al „dreptei” ce a pornit cu stângul nu demult, în așteptarea alegerilor după care PNȚCD va primi, desigur, câteva locuri binemeritate în Parlament, pentru care se negociază ardent, în dreapta și în stânga, nu e de mirare că au trecut pe lângă noi două zile care ar fi trebuit marcate ca importante în calendarul PNȚCD:

•  86 de ani de la înființarea PNȚ, prin fuziunea Partidului Național al lui Maniu cu Partidul Țărănesc al lui Mihalache, la 10 0ctombrie, 1926. PNȚCD – o lecție de istorie pe care membrii PNȚCD ar trebui s-o învețe și s-o țină minte;

 Un an de la trecerea la cele veșnice a domnului Ion Diaconescu, Președintele Onoarei noastre, care chiar și pe patul de moarte se gândea la Partidul nostru martir, pe care îl dorea scos la liman: la 11 octombrie 2011 s-a stins ultimul patriarh al PNȚCD: Dumnezeu să-l odihnească în pacea Sa!

Un an de la trecerea în veșnicie a domnului Ion Diaconescu

S-A STINS ULTIMUL PATRIARH AL P.N.Ţ.C.D.

“Ce pot să mai fac dragul meu? …Mai am o bucăţică de suflet şi sunt gata să v-o dau, numai să aduceţi partidul unde trebuie!“

P.N.Ţ.C.D. anunţă cu durere încetarea din viaţă a lui Ion Diaconescu, ultimul Patriarh al ţărăniştilor, care a marcat în mod decisiv viaţa politică a ţării noastre.

El se alătură unui veritabil Panteon ţărănist ce reuneşte sus, în ceruri acum, nişte personalităţi fără de care democraţia în România, nu poate fi concepută : Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Corneliu Coposu şi Ion Raţiu.