#NaționalȚărănism
Probabil că mulți dintre cititorii acestui blog știu prea bine ce s-a mai întâmplat cu țărăniștii în ultimul timp, căci am tot scris pe această temă ani și ani de zile.
Pentru cei care ajung acum prima oară pe blogul Țărănista, precum și pentru numeroșii simpatizanți țărăniști care mă tot întreabă pe Facebook de ceva vreme care mai e situația, aceasta se prezintă astfel, pe scurt:
Continuă lectura „Ce mai fac țărăniștii? Trei partide țărăniste, unul singur frecventabil”
Acest articol ar fi trebuit să fie doar o simplă actualizare la articolul ”Când vom avea oficial Anul Maniu?”, în care am abordat subiectul proiectului de lege (L123/2023) privind instituirea anului 2023 ca ”Anul Iuliu Maniu”, proiect aruncat de colo-colo prin sertarele comisiilor Senatului de peste două luni, deși, teoretic, ar fi trebuit dezbătut în procedură de urgență.
Însă, deschizând azi punctul de vedere al Guvernului României asupra menționatului proiect de lege, aproape că nu mi-a venit să-mi cred ochilor. Zic ”aproape” pentru că nu mă mai surprind de mult pozițiile, atitudinile, acțiunile sau inacțiunile Pluripartidului în legătură cu elitele neamului exterminate de comuniști și aruncate în uitare…
Așadar: pe 4 aprilie a.c., Guvernul României a trimis către Senat un punct de vedere privind inițiativa legislativă L123/2023, care se încheie astfel: Citește în continuare
Anul acesta, la aniversarea a 150 de ani de la nașterea lui Iuliu Maniu și 70 de ani de la trecerea sa în Nemurire, am lansat pe blog două proiecte:
Continuă lectura „2023. Două proiecte noi pe blogul Țărănista”
La 150 de ani de la nașterea lui Iuliu Maniu, presa românească ”mainstream” nu prea s-a înghesuit să prezinte evenimentele ce au avut loc cu această ocazie și prea puțin i-a dedicat marelui Om politic vreun omagiu, pe ici-pe colo.
În rezumat: patru publicații mai ”importante” (cunoscute) – Adevărul, Libertatea, Cotidianul, Evenimentul zilei – și trei agenții de știri (Agerpres, Rador, Hotnews) au ”bifat” câte un articol dedicat biografiei lui Iuliu Maniu, cu ocazia aniversării nașterii sale la 150 de ani. Dintre televiziuni, doar Prima TV a difuzat un material în cadrul emisiunii principale de știri, iar dintre posturile de radio nu am găsit informații decât pe site-ul Radio România Cultural, care a difuzat câteva materiale legate de această aniversare. Am găsit și câteva Omagii la adresa marelui lider național-țărănist, dintre care doar două cu adevărat omagii (și într-adevăr sincere) – cel al doamnei Marilena Rotaru (în publicația Zi de zi) și cel al domnului Ion-Andrei Gherasim (preluat de Pro Alba de pe pagina de Facebook a fostului secretar al Seniorului Coposu). Remarc – fără surprindere, de altfel – că articole cu adevărat interesante și știri cu adevărat relevante (referitoare la diferite evenimente ce au avut loc cu ocazia celebrată) am găsit mai degrabă în publicațiile mai puțin cunoscute.
În amănunt, vă invit să citiți revista presei la aniversarea Sfinxului de la Bădăcin aici.
Aşa cum v-am promis, revin cu alte reacţii la alianţa PNŢCD-PSD pentru alegerile europarlamentare din 26 mai 2019. (Primele reacţii, din chiar ziua alianţei, vi le-am prezentat atunci, la cald; ele au venit de la PNŢCD Mizil şi PNŢCD Sălaj).
Înainte de toate, ţin să vă anunţ că informaţiile mele „pe surse” (pe cele oficiale nu am de unde să le iau, pentru că nu există – sau poate nu le-am găsit eu 😦 ) indică faptul că nu s-a luat nici o clipă în calcul vreo alianţă cu PSD (sau participarea cu „ţărănişti” pe listele acestuia) în vreo şedinţă oficială – a Comitetului Naţional de Conducere (CNC) sau la recentul congres PNŢCD din 23 martie a.c. – ba dimpotrivă, se pare că s-a votat la un moment dat participarea la aceste alegeri pe liste proprii ale PNŢCD! Continuă lectura „Reacţii la alianţa PNŢCD-PSD pentru europarlamentare”
La ceremonia de la Ateneul Român, dedicată preluării Preşedinţiei UE de către România, din 10 ianuarie a.c., Adrian Severin, fost pesedist de seamă şi actual infractor condamnat pentru mită şi trafic de influenţă, a asistat la eveniment chiar din spatele liderilor UE.
Prezenţa lui Severin la ceremonie în această poziţie a dat naştere la diferite interpretări: ba că a fost o gafă de protocol a lui Dăncilă, ba că îl reprezenta de fapt pe Dragnea (plecat pe alte meleaguri cu această ocazie), ba că Severin ar fi un consilier neoficial al premierului, dar şi ca o declaraţie pe faţă către UE, sau un sinistru simbol, un „indiciu al refuzului guvernului Dragnea-Dancilă de a combate corupţia şi a promova valorile europene„.
Tentaţia mea iniţială a fost să interpretez incidentul ca un semn (nesurprinzător) de prostie a consilierilor prim-ministrului, apoi să fac obişnuita mea glumă referitoare la infiltrarea „statului paralel” printre aceşti consilieri.
Însă tare mi-e teamă că realitatea este cu mult mai tristă şi mai sinistră decât toate interpretările de mai sus: pentru PSDragnea aceasta este normalitatea: nu s-au gândit nici o clipă să declare, să afirme, să sugereze sau să simbolizeze ceva prin prezenţa infractorului Severin la ceremonie. Pur şi simplu, este normal pentru Dragnea şi acoliţii săi ca un infractor notoriu să fie prezent la o astfel de ceremonie, laolaltă cu înalţi oficiali europeni şi alte personalităţi, române şi străine. Atât. În megalomania lor, în delirul puterii, în psihoza paranoică generală din PSD, toţi infractorii „lor” sunt nevinovaţi, hărţuiţi fără motiv, hăituiţi de „statul paralel plătit de Soroş” şi promovat de „presa ocultei antiromâneşti”.
Că aşa stau lucrurile, o dovedeşte, încă o dată, (şi) declaraţia virulentă de pe Facebook a numitului infractor Adrian Severin, cu care n-am să murdăresc paginile acestui blog, dar vă invit să o citiţi, just for the record, aici.
#Ţărănista: Proiectul Info Centenar România Mare, categoria #RecuperareaIstoriei
De vreo trei ani încoace – şi cu precădere în ultimul an – circulă pe Internet un text care a fost „şeruit” şi „răs-şeruit” pe Facebook de nenumărate ori, purtând, în genere, titlul Robert Ficheux, omul căruia România îi datorează graniţele de azi. Se pare că prima dată textul a apărut pe Facebook postat de un domn Sorin Simion, pe 15 august 2015; în aceeaşi zi a apărut şi pe Ziare.com, la rubrica dedicată Piteştiului, fiind preluat de pe Ziarul Argeşul (ziarulargesul.ro). N-am putut să determin exact cine a publicat prima oară textul preluat de atunci cu copy-paste pe reţelele sociale (nu doar pe Facebook, ci şi pe Google Plus şi Pinterest). Cert este că textul s-a răspândit viral pe Facebook şi apoi pe World Wide Web (fiind preluat de comisarul.ro, cunoastelumea.ro, romaniabreakingnews.ro, ba chiar şi de prof. Ion Coja pe blogul său sau de publicaţii cu pretenţii, precum Revista Memoria).
Citiţi continuarea articolului aici:
Acum cinci ani, la 13 septembrie 2013, trecea la cele veşnice Marina Chirca, o eroină a poporului român, neştiută, necelebrată, aruncată în uitare de statul român, asemenea multor altor luptători anticomunişti, al căror nume, departe de a fi cinstit în cărţile de istorie, este batjocorit până în ziua de azi de reprezentanţii partidului-stat. Printre aceştia: Şerban Nicolae şi Tit Brăiloiu, care şi-au manifestat plenar anul trecut batjocura faţă de eroii neamului ce au luptat împotriva regimului criminal comunist. Dar tovarăşii Nicolae şi Brăiloiu sunt doar doi trepăduşi întâmplători în istoria de 70 de ani a unei politici de stat explicite de obliterare a tuturor exponenţilor valorilor anticomuniste – sute de mii de oameni exterminaţi de criminalul partid-stat perpetuat până în zilele noastre.
Spre aducere aminte: anul trecut a ajuns în dezbaterea comisiilor parlamentului un proiect de lege pentru declararea zilei de 26 octombrie drept Ziua Mişcării de Rezistenţă Armată Anticomunistă din 1944-1962 (Ziua Partizanilor Anticomunişti), pentru care comisia condusă de tovarăşul Nicolae a dat aviz negativ (despre ce a zis şi ce a făcut tovarăşul, precum şi despre reacţiile stârnite de acesta am scris la vremea respectivă – în articolul Tovarăşii PSD: contraatac la Istorie. Cazul Şerban Nicolae şi Tit Liviu Brăiloiu).
Continuă lectura „Marina Chirca, eroina anonimă de la Nucşoara: cinci ani de la trecerea Dincolo”
La câteva zile după reprimarea în forţă a mitingului #diasporaacasă din #10august 2018, în urma unei documentări îndelungi şi meticuloase, bazată pe o bibliografie bogată, am publicat pe site-ul Uniţi schimbăm un articol referitor la gazul CS şi efectele acestuia, precum şi la lucrurile pe care autorităţile române nu s-au deranjat să ni le comunice (sau le-au ascuns intenţionat?): Despre gazul CS şi ce nu ne-au spus autorităţile. Poate fi letal gazul CS?
Pe scurt: articolul prezintă nu doar efectele folosirii normale, în condiţii standard şi legale, a unor gaze lacrimogene (CS, dar şi OC, care au fost folosite în Piaţa Victoriei), ci şi grupele de risc (persoanele vulnerabile asupra cărora gazul CS poate avea efecte mult mai devastatoare), posibilele efecte pe termen lung, leziuni grave şi foarte grave şi chiar dizabilităţi permanente provocate de expunerea la gazul CS (dar şi de explozia proiectilelor de împrăştiere a gazului la distanţă). De asemenea, am arătat şi factorii agravanţi, care potenţează gazul CS, ducând la efecte mult mai grave asupra persoanelor care îl inhalează (iar în Piaţa Victoriei a existat un cumul de astfel de factori agravanţi). Evident, autorităţile noastre nu au scos o vorbă despre toate acestea. Continuă lectura „Despre gazul CS, ce nu ne-au spus autorităţile şi despre un articol incomod”
Mărturisesc că, pentru mine, recent-dezvăluitul Testament al Seniorului Coposu nu constituie o revelaţie şi cred că ar fi cu totul ipocrit ca, din postura de ţărănist(ă) de când te ştii să ai brusc o epifanie privitoare la crezurile şi principiile Seniorului, în momentul citirii Testamentului său. Coposu face, în acest testament, un rezumat al crezurilor şi credinţelor sale ce s-au reflectat întotdeauna în cuvintele, atitudinile, scrierile şi, mai ales, în faptele sale dintotdeauna. Să ai nevoie, ca ţărănist(ă) (şi, de fapt, nu numai ca ţărănist, ci şi ca om de bună credinţă, care doreşte să se implice în făurirea unui viitor mai bun pentru ţara asta), să ai nevoie, zic, de nişte rânduri aşternute explicit pe o hârtie de însuşi Corneliu Coposu ca să „descoperi” sau să înţelegi legatul lui cred că este de-a dreptul ruşinos.
Pe de altă parte, având în vedere vicisitudinile vieţii politice româneşti, în general, şi cele ale PNŢCD, în particular, de după moartea lui Coposu (şi mai ales din ultimii ani), un observator din afară ar putea trage concluzia că ţărăniştii vor fi aşteptat în tot acest răstimp acest Testament ca să se dumirească ce Doamne-iartă-mă să facă cu partidul lăsat moştenire de Senior…
Ţărănista 
