#NaționalȚărănism
Istoria PNȚCD
În secțiunea Școala Virtuală de Național-Țărănism (SVNT) am inaugurat categoria ”Istoria național-țărănismului”. Am adăugat aici câteva articole privitoare la primii țărăniști, pe care vă invit să le parcurgeți:
Continuă lectura „SVNT. Istoria național-țărănismului. Primii țărăniști”
Anul acesta, la aniversarea a 150 de ani de la nașterea lui Iuliu Maniu și 70 de ani de la trecerea sa în Nemurire, am lansat pe blog două proiecte:
Continuă lectura „2023. Două proiecte noi pe blogul Țărănista”
Astăzi, 20 mai 2021, se împlinesc 107 de la nașterea lui Corneliu Coposu. Cu acest prilej, vă prezint mai jos ultimul interviu televizat al Seniorului, , în care acesta face un rezumat al istoriei, principiilor și valorilor PNȚCD, precum și o trecere în revistă a situației politice a momentului și a planurilor de viitor ale țărăniștilor.
Interviul a avut loc pe 18 octombrie 1995, în casa Seniorului de pe Strada Mămulari și a fost realizat pentru NOVEL, o televiziune locală din Slatina, de către domnul Marin Beșcucă, jurnalist, scriitor, fondator al cenaclului literar ”Corneliu Coposu” din Saldabagiu de Munte al Bihorului. Domnul Marin Beșcucă a redat publicului român înregistrarea în anul 2015, la 20 de ani de la trecerea Dincolo a Seniorului, pe canalul YouTube, de unde l-am preluat pe canalul Rezistența PNȚCD, cu permisiunea domniei sale.
Materialul video cuprinde trei părți, pe care le puteți viziona mai jos. Am efectuat și o transcriere brută a interviului, pentru aceia dintre dumneavoastră care preferă cuvântul scris. De menționat că din montaj lipsește o bună bucată din interviu (lucru datorat, probabil, spațiului de emisie al postului), pe care am recuperat-o din Revista Curtea de la Argeș, care a publicat interviul (adaptat cerințelor editoriale, deci nu în transcriere brută) în 2019. În textul de mai jos acest fragment de interviu apare evidențiat cu litere cursive.
Continuă lectura „Ultimul interviu televizat al Seniorului Corneliu Coposu”
În urmă cu 100 de ani, pe 18 decembrie 1918, la Bucureşti, peste 160 de delegaţi – învăţători, preoţi şi săteni din 8 judeţe ale ţării – reuniţi într-o consfătuire de Ion Mihalache, au decis înfiinţarea Partidului Ţărănesc (care ulterior avea să fuzioneze cu Partidul Naţional Român al lui Iuliu Maniu, formând Partidul Naţional-Ţărănesc, la 10 octombrie 1926).
Noul partid răspundea unei necesităţi ce se manifesta din ce în ce mai acut, de pe la sfârşitul secolului XIX, fiind rezultatul unei munci asidue a intelectualităţii rurale (preoţi şi învăţători, între care se distingea de departe figura lui Mihalache); o muncă civică, de sprijin şi educare a truditorilor pământului, pe toate planurile: financiar, civic, igieno-sanitar, economic, cultural, politic. Continuă lectura „18 decembrie 2018: 100 de ani de la înfiinţarea Partidului Ţărănesc”
Mărturisesc că, pentru mine, recent-dezvăluitul Testament al Seniorului Coposu nu constituie o revelaţie şi cred că ar fi cu totul ipocrit ca, din postura de ţărănist(ă) de când te ştii să ai brusc o epifanie privitoare la crezurile şi principiile Seniorului, în momentul citirii Testamentului său. Coposu face, în acest testament, un rezumat al crezurilor şi credinţelor sale ce s-au reflectat întotdeauna în cuvintele, atitudinile, scrierile şi, mai ales, în faptele sale dintotdeauna. Să ai nevoie, ca ţărănist(ă) (şi, de fapt, nu numai ca ţărănist, ci şi ca om de bună credinţă, care doreşte să se implice în făurirea unui viitor mai bun pentru ţara asta), să ai nevoie, zic, de nişte rânduri aşternute explicit pe o hârtie de însuşi Corneliu Coposu ca să „descoperi” sau să înţelegi legatul lui cred că este de-a dreptul ruşinos.
Pe de altă parte, având în vedere vicisitudinile vieţii politice româneşti, în general, şi cele ale PNŢCD, în particular, de după moartea lui Coposu (şi mai ales din ultimii ani), un observator din afară ar putea trage concluzia că ţărăniştii vor fi aşteptat în tot acest răstimp acest Testament ca să se dumirească ce Doamne-iartă-mă să facă cu partidul lăsat moştenire de Senior…
Dumnezeu cheamă la El, unul câte unul, toate simbolurile luptei anticomuniste… Încet, încet, nu ne mai rămâne decât amintirea lor. La începutul acestei luni, pe 4 mai, ne-a părăsit şi Doamna Doina Cornea. Astăzi ar fi împlinit 89 de ani.
Dumnezeu să o odihnească în pacea Lui!
9 mai 1999: Emisiunea Oameni, destine, istorie la Radio Europa Liberă. Realizatorul Mircea Iorgulescu în dialog cu Doina Cornea.
Mare vâlvă-mare s-a făcut în toată presa, în ultimele zile, în legătură cu Testamentul politic al lui Corneliu Coposu – descoperit anul trecut şi dezvăluit publicului pe 20 mai anul acesta, în cadrul unui eveniment organizat la TNB de Fundaţia Corneliu Coposu şi Asociaţia 21 Decembrie 1989. Uluitor de multe posturi de televiziune, ziare online, bloguri şi postări pe reţelele sociale au acoperit subiectul. Spun „uluitor de multe” pentru că orice ştire, orice aniversare sau comemorare, orice informaţie despre marii Oameni ce au stat în fruntea PNŢ/PNŢCD „beneficiază” fie de o „ştiruţă” de 1-2 minute (care se termină înainte de a începe), fie de o scurtă menţiune pe repede-înainte pe vreo burtieră TV, fie (cel mai adesea) de o ignorare totală, de o tăcere absolută – nu totdeauna întâmplătoare, desigur.
Ei bine, în anul Centenarului Marii Uniri cu greu mai pot fi evitate numele mari ale Istoriei noastre. Este anul în care, mai mult decât oricând, aceste nume vor avea un ecou – să sperăm că din ce în ce mai mare şi din ce în ce mai profund…
Dacă pe 20 mai 2014 – la exact 100 de ani de la naşterea Seniorului – apăreau pe internet vreo 16 articole legate de Centenarul Corneliu Coposu, anul acesta pe 20 mai numărul articolelor legate de Senior (şi de Testamentul său) s-a ridicat la cca 27 de articole. Evident, materialele de presă publicate înainte şi după citirea publică a Testamentului în cadrul evenimentului amintit sunt nenumărate (de ordinul miilor). Am să trec în revistă câte îmi stau azi în putinţă, încercând să acopăr cât mai multe perspective: Continuă lectura „Testamentul politic al lui Corneliu Coposu. Revista presei online”
În ziua dezvăluirii testamentului Seniorului, timpul nu a avut răbdare, a fost prea scurt pentru a cuprinde toate discursurile pregătite cu emoţie pentru celebrarea marelui Om.
(Cuprinsul testamentului şi video de la eveniment aici)
Mai jos vă prezint o astfel de cuvântare pregătită pentru acest eveniment: cea a domnului Tudor Dunca – fost deputat din partea PNŢCD, fost ambasador al României în Germania (1997-2000) – care a publicat acest „discurs nerostit” pe Facebook. În spiritul acestui discurs, îndrăznesc să lansez o întrebare suplimentară la cele de mai jos, care evocă ipotetice situaţii ale unei istorii contrafactuale: ce ar fi fost dacă Seniorul Coposu nu s-ar fi născut?
Prea Sfinția Voastră, cucernici părinți, stimați invitați,
Consider un privilegiu faptul de a-l fi cunoscut pe Corneliu Coposu și sunt onorat că am fost menționat în testamentul său politic, recent descoperit.
M-am gândit să evoc personalitatea de excepție a lui Corneliu Coposu folosind o metodă mai puțin obișnuită și anume apelând la ceea ce se numește „istorie contrafactuală”. Este vorba de o formă a istoriografiei care încearcă să răspundă la întrebări de tipul „Ce s-ar fi întâmplat dacă?” De ex. cum ar fi fost istoria omenirii dacă Alexandru cel Mare ar fi fost ucis în prima luptă majoră cu perșii, sau dacă Napoleon ar fi câștigat bătălia de la Waterloo.
În cazul nostru, aș vrea să vă propun următoarele întrebări:Continuă lectura „Tudor Dunca: un discurs nerostit la dezvăluirea testamentului lui Corneliu Coposu”
La 18 mai anul acesta, jurnalistul Alexandru Căutiş a publicat pe canalul său YouTube o înregistrare inedită, de 11 minute (dezvăluită în exclusivitate pe Tracknews.ro şi „dispărută” din arhiva Televiziunii Române), din mult-controversata zi de 29 ianuarie 1990 – data primei mineriade menite să înăbuşe orice opoziţie la FSN şi la acţiunile nedemocratice ale acestuia.
Filmul înfăţişează atât manifestările de ură ale demonstranţilor anti-PNŢCD (instigaţi de propaganda fesenistă), cât şi imagini din interiorul sediului PNŢCD, cu domnul Coposu şi alţi reprezentanţi ai principalului partid de opoziţie, şi se încheie cu plecarea Seniorului într-un vehicul pus la dispoziţie de armată. Este momentul aşa-zisei „salvări” cu tancheta, prin „bunăvoinţa” fostului sexy-premier Roman. De fapt, aşa cum se vede din înregistrare, Corneliu Coposu nu intenţiona să plece din sediul PNŢCD (şi n-a dat nici o clipă de înţeles, sub nici o formă, că ar vrea sau ar trebui să fie în vreun fel „salvat”). Motivul care l-a determinat în cele din urmă să plece a fost dreptul la replică (faţă de acuzaţiile aduse de fesenişti PNŢ-ului) pe care avea să-l înregistreze la Televiziunea Română „Liberă”, în cadrul unui interviu-dezbatere care n-a fost difuzat niciodată…
Continuă lectura „29 ianuarie 1990: restituiri şi nerestituiri”
Motto:
Blestemul lui Iuliu Maniu și al lui Ion Mihalache se va abate asupra celor care, profitând de provizorat, vor încerca, prin mijloace neloiale, să-și valorifice veleitățile
(Corneliu Coposu)
Pe 20 mai 2018, la 104 ani de la naşterea Seniorului, Fundaţia Corneliu Coposu şi Asociaţia 21 Decembrie 1989 au organizat la Teatrul Naţional din Bucureşti un eveniment în cadrul căruia s-a dat citire testamentului olograf al lui Corneliu Coposu, al cărui cuprins vi-l prezint mai jos:
În momentele de răscruce, care învederează scadențele inevitabile și rigoarea fără excepții a legilor firii, oamenii au deprinderea de a schița intenții sau dorințe care să supraviețuiască dispariției lor. Neavând nici o avere sunt scutit de obligația de a da destinație unor “bunuri”. Tot ce am, aproape nimic, rămâne la dispoziția surorilor mele dragi, Flavia Bălescu și Rodica Coposu, care vor ști cui și cum să facă parte de amintiri din obiectele ce mi-au aparținut. Îmi reproșez că sub presiunea continuă a evenimentelor și obligațiilor, nu am reușit să exhum osemintele tatălui meu de la Coșlar și să le reînhumez lângă mama, la București. Deasemenea nu am reușit să organizez micro-cimitirul de lângă biserica din Bobota, unde odihnesc strămoșii familiei. Sper că surorile mele vor reuși să facă față acestei pioase obligații. Doresc să fiu înmormântat fără pompă, fără cuvântări, în cimitirul din București. Conducerea Partidului Național Țărănesc trece sub jurisdicția lui Ion Diaconescu, primul vicepreședinte. Nădăjduiesc sincer ca toți prietenii politici să-i dea concursul, să-l sprijinească și să contribuie la consolidarea Partidului. Blestemul lui Iuliu Maniu și al lui Ion Mihalache se va abate asupra celor care, profitând de provizorat, vor încerca, prin mijloace neloiale, să-și valorifice veleitățile.
Ţărănista 