Revoluţia Română la 30 de ani. Anul 1989 în România. O cronologie a Revoluţiei (Partea a II a)

Revoluţia Română la 30 de ani

Vezi Partea I a cronologiei aici.

Pentru o cronologie a anului 1989 în Europa, vezi articolul Revoluţia română la un sfert de veac. Toamna Naţiunilor, aici.

NOTĂ: Am oprit această cronologie la data de 22 decembrie, ora 14:35, când intră în scenă Ion Iliescu, cu un discurs la Televiziunea Română „Liberă”, pentru că eu consider că de la acel moment nu mai vorbim de Revoluţie, care a fost reală, precum se vede din desfăşurarea evenimentelor, şi care se încheiase deja în toată ţara, ci despre o lovitură de stat, în legătură cu care avem multe lucruri de lămurit. În acest sens aştept – sper că nu degeaba – verdictul cât mai curând în Dosarul Revoluţiei.

Moto: Jos comunismul!

 

18 decembrie 1989

ÎN TOATĂ ŢARA

Comandanţii marilor unităţi ale MApN ordonă folosirea forţei în situaţii similare celei de la Timişoara.

BUCUREŞTI

Orele 8:00-8:30

Şedinţă a lui Ceauşescu cu Vasile Milea, Tudor Postelnicu, Emil Bobu şi Iulian Vlad, înainte de plecarea în Iran. Bobu îl asigură pe Ceauşescu că situaţia este sub control la Timişoara. La 8:30 Ceauşescu pleacă, cu convingerea că a pacificat Timişoara, lăsând conducerea ţării pe mâna Elenei Ceauşescu şi a lui Manea Mănescu.

21 decembrie 1989, Arad. Chemare către Armata ţării

Revoluţia Română la 30 de ani

Chemare către Armata ţării

Arad, 21 decembrie 1989, ora 13:00

Sunteţi fraţii, taţii, copii şi iubiţii noştri ! Sunteţi din sângele nostru şi din carnea noastră!

Sunteţi cu noi ! Sunteţi singurii în stare să opriţi vărsarea de sânge frăţesc!

Odiosul dictator vă foloseşte ca scut, ca pe o simplă unealtă! NU are încredere în voi, de aceea în timpul Congresului, majoritatea ofiţerilor superiori ai Marelui Stat Major nu au avut voie să părăsească domiciliul! Din acest motiv, trupele de grăniceri au fost trecute sub comanda M.I.!

Întoarceţi armele, sub ameninţarea lor va păli şi va cădea laşul criminal, care vrea să vă murdărească mâinile cu sângele poporului, cu propriul vostru sânge!

21 decembrie 1989, Timişoara: Proclamaţia Frontului Democratic Român

Revoluţia Română la 30 de ani

Proclamaţia Frontului Democratic Român

 

Citită la 21 decembrie 1989, ora 9:00, în Piaţa Operei din Timişoara

 

I. Frontul Democratic Român este o organizaţie politică, constituită la Timişoara, pentru a realiza un dialog cu Guvernul Român, în scopul democratizării ţării. Frontul Democratic Român condiţionează începerea acestui dialog de demisionarea preşedintelui Nicolae Ceauşescu.

II. Propunem Guvernului Român ca bază de discuţie următoarele revendicări:

1. Organizarea de alegeri libere.

2. Libertatea cuvântului, a presei, a radioului şi a televiziunii.

3. Deschiderea imediată a graniţelor de stat.

4. Integrarea României în rândul statelor care garantează şi respectă drepturile fundamentale ale omului.

Rezoluţia Parlamentului European privitoare la Revoluţia Română din 1989

Revoluţia Română la 30 de ani

În data de 16 decembrie 2019 a avut loc o şedinţă plenară a Parlamentului European, care a inclus, printre altele, dezbateri pe tema Revoluţiei Române din 1989. În urma acestei plenare, s-a adoptat, la 19 decembrie, o Rezoluţie a Parlamentului European, care, considerând că „autorităţile naţionale nu au dat dovadă de diligenţa necesară impusă de normele internaţionale privind drepturile omului”, […] „invită statul român să îşi intensifice eforturile de aflare a adevărului în legătură cu evenimentele din timpul revoluţiei, o necesitate absolută pentru ţară, poporul român, Europa şi Uniunea Europeană, având în vedere dreptul poporului român de a cunoaşte adevărul, la 30 de ani de la revoluţia din decembrie 1989„. Vă prezint mai jos textul acestei Rezoluţii.

Rezoluţia Parlamentului European din 19 decembrie 2019 referitoare la comemorarea celei de a 30-a aniversări a revoluţiei din România din decembrie 1989 (2019/2989(RSP))

Parlamentul European,

–        având în vedere principiile universale ale drepturilor omului şi principiile fundamentale ale Uniunii Europene, care este o comunitate bazată pe valori comune,

–        având în vedere Declaraţia universală a drepturilor omului, adoptată de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite la 10 decembrie 1948,

–        având în vedere rezoluţia sa din 19 septembrie 2019 referitoare la importanţa memoriei istorice europene pentru viitorul Europei,

Şedinţa Plenară a Parlamentului European. Dezbateri pe tema Revoluţiei Române din 1989

Revoluţia Română la 30 de ani

La 16 decembrie 2019, Parlamentul European s-a reunit într-o şedinţă plenară în cadrul căreia, printre altele, au avut loc dezbateri pe tema Revoluţiei Române din 1989. Plenara se deschide chiar cu aceste dezbateri, care durează în jur de o oră şi 10 minute:

ACTUALIZARE 20 decembrie 2019: Parlamentul European a adoptat, pe 19 decembrie a.c., o Rezoluţie în care recomandă statului român să grăbească aflarea adevărului despre evenimentele din decembrie 1989.  Citiţi rezoluţia aici.

11 noiembrie 2019. Gala Corneliu Coposu. Apel pentru un “Nürnberg” al comunismului

Revoluţia Română la 30 de ani

Luni, 11 noiembrie 2019, în cadrul Galei Corneliu Coposu, desfăşurată la Ateneul Român la 24 de ani de la decesul Seniorului, s-a dat citire unui Apel pentru un “Nürnberg” al comunismului, lansat în Italia la 7 noiembrie 2019, cu prilejul aniversării a 30 de ani de la căderea Zidului Berlinului.

Apelul s-a bucurat de o largă susţinere internaţională, fiind semnat, până la 7 noiembrie, de peste 200 de persoane, printre care numeroase personalităţi de renume: Antonio Tajani (fost preşedinte şi membru actual al Parlamentului European, Italia), Prof. Stéphane Courtois (istoric, autor al Cărţii Negre a Comunismului, Franţa), Robert R. Reilly (director al Institutului Westminster, fost director al Vocii Americii, fost membru al Biroului Secretariatului de Apărare, SUA), Mart Laar (fost prim-ministru şi preşedinte al Colegiului de supraveghere al Băncii Estoniei), Erhard Busek ( fost vice-cancelar al Republicii Austria, Austria), Vladimir Kara-Murza (Preşedinte, Fundaţia pentru Libertate „Boris Nemtsov”, Russia), Ana Blandiana (președinte al Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței), Florian Mihalcea (președinte al Societății Timișoara), Rodica Coposu (președinte al Fundaţiei Corneliu Coposu) și Ion Andrei Gherasim (președinte executiv al Fundației Corneliu Coposu). Platforma Memoriei şi Conştiinţei Europene s-a pronunţat, de asemenea, în sprijinul acestui apel, pe care vi-l prezint mai jos:

Apel pentru un “Nürnberg” al comunismului

Rezoluţia Parlamentului European privind Importanța memoriei istorice europene pentru viitorul Europei

Revoluţia Română la 30 de ani

La 30 de ani de la Revoluţia Română, suntem încă în căutarea adevărului privitor la evenimentele din 1989, iar vinovaţii pentru crimele comunismului, ce a făcut ravagii în societatea românească vreme de zeci de ani, nu doar că nu au plătit penal pentru faptele lor, dar au avut parte de toate beneficiile posibile, atât în vremea dictaturii comuniste, cât şi după 1989, unii dintre ei ajungând chiar în fruntea ţării. 

La 19 septembrie 2019, Parlamentul European a adoptat o Rezoluţie privind condamnarea penală a regimurilor totalitare din Europa. Dacă în privinţa nazismului procesele de la Nürnberg au condamnat vinovaţii şi au facilitat denazificarea, în ceea ce priveşte comunismul astfel de procese nu au avut loc cu adevărat, iar vinovaţii nu au fost pedepsiţi pentru crimele regimului totalitar comunist. Parlamentul European s-a pronunţat, în această rezoluţie, pentru „o evaluare clară şi principială a crimelor şi actelor de agresiune comise de regimurile totalitare comuniste şi de regimul nazist”, ca şi pentru nevoia de „evaluări morale și de a realiza anchete juridice ale crimelor stalinismului și altor Dictaturi„.

Rezoluţia Parlamentului European

din 19 septembrie 2019

referitoare la importanţa memoriei istorice europene pentru viitorul Europei (2019/2819(RSP))

 

Parlamentul European,

• având în vedere principiile universale ale drepturilor omului şi principiile fundamentale ale Uniunii Europene, care este o comunitate bazată pe valori comune,

• având în vedere declaraţia prim-vicepreşedintelui Timmermans şi a comisarei Jourová din 22 august 2019, făcută înaintea Zilei europene a comemorării victimelor tuturor regimurilor totalitare şi autoritare,
• având în vedere Declaraţia universală a drepturilor omului a Naţiunilor Unite adoptată la 10 decembrie 1948,

29 ianuarie 1990: restituiri şi nerestituiri

Înregistrări cu Seniorul Coposu – „dispărute” în ianuarie ’90, reapărute brusc, după 28 de ani. Alte înregistrări rămân pe veci pierdute…

La 18 mai anul acesta, jurnalistul Alexandru Căutiş a publicat pe canalul său YouTube o înregistrare inedită, de 11 minute (dezvăluită în exclusivitate pe Tracknews.ro şi „dispărută” din arhiva Televiziunii Române), din mult-controversata zi de 29 ianuarie 1990 – data primei mineriade menite să înăbuşe orice opoziţie la FSN şi la acţiunile nedemocratice ale acestuia.

Filmul înfăţişează atât manifestările de ură ale demonstranţilor anti-PNŢCD (instigaţi de propaganda fesenistă), cât şi imagini din interiorul sediului PNŢCD, cu domnul Coposu şi alţi reprezentanţi ai principalului partid de opoziţie, şi se încheie cu plecarea Seniorului într-un vehicul pus la dispoziţie de armată. Este momentul aşa-zisei „salvări” cu tancheta, prin „bunăvoinţa” fostului sexy-premier Roman. De fapt, aşa cum se vede din înregistrare, Corneliu Coposu nu intenţiona să plece din sediul PNŢCD (şi n-a dat nici o clipă de înţeles, sub nici o formă, că ar vrea sau ar trebui să fie în vreun fel „salvat”). Motivul care l-a determinat în cele din urmă să plece a fost dreptul la replică (faţă de acuzaţiile aduse de fesenişti PNŢ-ului) pe care avea să-l înregistreze la Televiziunea Română „Liberă”, în cadrul unui interviu-dezbatere care n-a fost difuzat niciodată…

Tovarăşul AKM Rădulescu: „revoluţionarul” care s-a alăturat minerilor în ’90

Semnaţi petiţia pentru cercetarea lui Cătălin Rădulescu aici

Aţi auzit de un nene care zice că noi avem nevoie de autorizaţie pentru protestele din Piaţă, altfel trebuie să ne „măture” autorităţile cu tunurile de apă, dar el are „dreptul” să-şi folosească arma din dotare „oriunde vrea el, dacă îl apucă o nebunie”, inclusiv în Piaţă?
Îl cheamă Cătălin Rădulescu, e deputat PSD de Argeş şi pentru mitingul pro-PSD pe care l-a organizat a avut autorizaţie . Pentru mitraliera aia o fi având?
Apropo, nu-l cercetează nimeni pentru arma din dotare, cu care a tras la Revoluţie? Că parcă să zic că armele alea de au fost date la populaţie (Bunicuţa ştie de ce) ar fi trebuit predate?
Sau AKM-ul lui n-o fi o armă d-aia primită atunci, o fi avut-o în dotare mai de mult? Dacă o fi avut-o dinainte, io bănuiesc că nenea Rădulescu n-a fost cu noi „16-22”. Sau, dacă o fi a armatei (că am înţeles că AKM este mitralieră şi cine naiba avea atunci mitralieră?), nu se cheamă că a plecat acasă cu arma din dotare?

Aflaţi mai multe despre tovarăşul parlamentar pesedist pe vice.com: „Cătălin Rădulescu e cavaler de Malta, crede că Cioloș e extraterestru și a fost acuzat de viol”. Este condamnat penal pentru dare de mită, crede că extratereştrii controlează lumea, că anticorupţia e genocid şi a fost cercetat într-un caz de viol. (articolul aici).

Mai mult decât atât: tovarăşul AKM de la (FSN-)PSD a participat activ la reprimarea demonstranţilor din Piaţa Universităţii, în 13-15 iunie 1990, conform comunicatului Asociaţiei 21 Decembrie:

Asociaţia 21 Decembrie1989 consideră că ameninţările criminale prin folosirea unei arme de război, la care a recurs deputatul de Argeş Cătălin Rădulescu, a fost generată de cererea Asociaţiei adresată Procurorului General al României, în urmă cu o luna, pentru audierea şi punerea sub acuzare a acestuia în dosarul privind evenimentele din 13-15 Iunie 1990.

În urmă audierii mai multor martori din Piteşti, inclusiv ofiţeri de poliţie, Rădulescu a fost identificat în calitatea să de organizator din partea FSN Argeş, al deplasărilor de forţe politice şi paramilitare care au participat la Bucureşti la represiunea din acele zile asupra manifestanţilor din Piaţă Universităţii – represiune ordonată de Ion Iliescu şi complicii săi din conducerea centrală a Frontului Salvării Naţionale, din Serviciul Român de Informaţii şi din fosta securitate a municipiului Bucureşti reorganizată că serviciu secret al Ministerului de Interne (UM 0215).

Asociaţia 21 Decembrie 1989 nu este surprinsă de starea depresivă a celor care au organizat represiunea criminală atunci când, în sfârşit, procurorii ajung să-i cheme pentru a răspunde în faţă legii şi aşteaptă că un asemenea pericol public să fie tratat corespunzător de Parchet potrivit faptelor, declaraţiilor şi ameninţărilor lor teroriste, pentru care în alte cazuri s-a dispus arestarea preventivă şi ridicarea armelor şi muniţiei.

Departamentul de presă

(Sursa: Pagina de Facebook a Asociaţiei)

Semnaţi petiţia pentru cercetarea lui Cătălin Rădulescu aici

Azi: 27 ani de la prima Mineriadă, 25 de zile de la învestirea guvernului „Grindeanu”

 29 ianuarie 1990: Prima Mineriadă

În urmă cu 27 de ani, pe 23 ianuarie, FSN s-a transformat în partid, în vederea participării la alegerile din mai 1990, după ce promisese ferm că acest lucru nu se va întâmpla.

Opoziţia anticomunistă – condusă de Corneliu Coposu – a reacţionat ferm, organizând pe 28 ianuarie la sediul Guvernului o adunare populară, cerând autodizolvarea Frontului Salvării Naţionale sau retragerea sa de la guvernare, pentru a nu afecta imparţialitatea alegerilor.

A doua zi, pe 29 ianuarie, a avut loc o contramanifestaţie, de susţinere a puterii „emanate” de Revoluţie. A fost prima dată când minerii au venit la Bucureşti, să „apere Guvernul” şi ziua în care Petre Roman a strigat că ţărăniştii „s-au demascat” (vezi minutul 2:35 din clipul de mai jos)