#Ţărănista: despre Ponta, Dragnea & PSD. Rezumat 2011-2016

De cinci ani, de când ţin acest blog, am tot taxat derapaje ale politicienilor, de la dreapta la stânga şi de la stânga la dreapta – dar mai ales de la stânga la stânga  😉

Acum, în prag de alegeri parlamentare, m-am gândit să fac o trecere în revistă a atitudinilor pe care le-am luat aici, a articolelor pe care le-am scris sau promovat, în care Ponta, Dragnea & PSD se află în centrul criticii, întru reamintirea derapajelor şi gafelor la nivel înalt de care aceştia s-au făcut vinovaţi de-a lungul timpului.

În mare, pe lângă eterna luptă împotriva preşedintelui-ştampilă al PNŢCD,  temele protestelor de stradă la care am participat şi ale articolelor pe care le-am scris sau promovat aici, pe blogul Ţărănista, ţin de cultură, mediu şi patrimoniu, sistem politic şi stat de drept.

Evident, nu am să pierd ocazia de a vă reaminti că mare parte dintre cei lângă care am protestat în stradă sau am activat online împotriva sistemului se regăsesc azi în Uniunea Salvaţi România (USR). LOR le voi da o şansă la aceste alegeri parlamentare, cu EI fac, alături de alţii ca mine, pariul speranţei, de la EI mă aştept să schimbe ceva şi să stea „de veghe în lanul de secară”, pentru a împiedica derapajele de la democraţie ale clasei politice româneşti.

SISTEM POLITIC ŞI STAT DE DREPT ~ CULTURĂ ŞI PATRIMONIU ~ MEDIU ŞI PATRIMONIU

MNLR: Conspiraţia tăcerii. Moştenirea noastră culturală faţă cu statul român handicapat

Despre patrimoniul naţional mobil

Din cele vreo 500 de „plăcuţe dacice” din plumb ajunse în custodia statului român au mai rămas astăzi treizeci şi ceva, aruncate prin subsolurile Institutului Vasile Pârvan. Nici nu importă să sunt falsuri au ba, ele sunt (ar fi putut fi) obiecte de studiu şi de cercetare, potenţiale exponate (controversate, da, dar cu atât mai aducătoare de public) aflate în păstrarea statului. Din care păstrare au fost substrase nu se ştie când, cum şi de către cine.

Din Biblioteca Pedagogică – găzduită de BCU – au dispărut, în aceleaşi condiţii misterioase, aproape 34.000 de volume, din care circa 4000 cărţi vechi şi de patrimoniu. Fondul de carte veche găzduit de această bibliotecă figurează cu o valoare contabilă totală de nici 30 lei (28,98 RON valoarea totală a 181 cărţi vechi). Destul de firesc, având în vedere că în Biblioteca Naţională a României se află milioane (!!!) de publicaţii fără nici un fel de acte financiar-contabile…

MNLR: Conspiraţia tăcerii. Muzeele României dispar, statul – incapabil să le salveze

La 4 aprilie 2013, Asociaţia de Ştiinţe Etnologice din România (ASER) anunţa succesul unei petiţii  care atenţiona autorităţile statului asupra „pericolului în care se află muzeele din România în urma pierderii sediilor în care funcţionează” şi propunea ca „prin adoptarea unor iniţiative legislative să contracareze această stare de fapt„.

Petiţia a beneficiat şi de sprijinul ICOM (International Council of Museums) şi al ICOMOS (International Council of Monuments and Sites), prin Comitetele lor naţionale din România – organizaţii care şi-au arătat „îngrijorarea faţă de pierderea continuă a spaţiilor muzeale„, arătând că statul român „este dator să găsească soluţii pentru ca cetăţenii săi să se poată bucura de ansamblul drepturilor fundamentale ale omului, aşa cum sunt ele înscrise în convenţiile internaţionale şi în Constituţia României„.

MNLR: Conspiraţia tăcerii. Muzeul Literaturii moare, statul se face că nu știe, intelectualii au căzut în somn de moarte

Muzeul Național al Literaturii Române, ca orice muzeu, nu este profitabil. Nici măcar nu este foarte vizitat. Dar care muzeu este? MNLR, cel puțin, se numără printre puținele muzee active, deschise către public nu doar prin exponate „moarte„, ci și prin activități pline de viață, evenimente și manifestări literare și culturale aproape zilnice, prin care scriitorii contemporani își găsesc promovarea și aprecierea în rândurile publicului, iar cei clasici – cinstirea și prețuirea, așezarea în memorie și istorie.

Mulți români habar nu au că MNRL există. Unii au aflat de curând de la televizor, unde, cu chiu-cu vai s-a strecurat câte o știre privind iminenta evacuare a muzeului .

Poate că, dacă data stabilită pentru evacuare nu ar fi coincis cu ziua comemorării morții lui Eminescu, „cazul MNLR” nici nu ar fi fost pus pe tapet. Dar, datorită acestei (cinice) coincidențe, unele televiziuni au „bifat„ o transmisie-două de la locul protestelor.

MNLR: Conspiraţia tăcerii.Ghid legislativ de salvare a Muzeului Literaturii pentru domnii Kelemen și Ponta

1. Constituția României (Art. 33) garantează libertatea cetățenilor de a accede la valorile culturii naționale și prevede că statul este responsabil de protejarea și conservarea moștenirii culturale.

2. Instituția statului responsabilă cu respectarea prevederii de mai sus este Ministerul Culturii, potrivit HG 90 / 2010 privind organizarea și funcționarea Ministerului Culturii (Art. 2-4).

3.Activitățile specifice privind protejarea patrimoniului național mobil sunt coordonate de Ministerul Culturii, atribuții specifice în acest sens având Comisia Națională a Muzeelor și Colecțiilor, prin intermediul autorităților publice și instituțiilor specializate, acestea fiind obligate a proteja bunurile patrimoniale (Legea 182/2000 privind protejarea patrimoniului naţional mobil – Art. 6 Al. 1, Art. 2 Al. 5, Art. 8).

4. Finanțarea activităţilor de protejare, conservare şi punere în valoare a patrimoniului este în sarcina statului, prin Ministerul Culturii, Ministerul Educației, Academia Română, administrația publică centrală sau locală etc., din venituri proprii și din alocații bugetare. (Legea 182/2000 – Art. 2 Al. 4, Art. 50 Al. 1).

5. Încălcarea normelor de conservare a patrimoniului muzeal, precum şi împiedicarea accesului publicului la patrimoniul muzeal constituie contravenție, conform legii (Legea 311 / 2003 a muzeelor și colecțiilor publice – Art. 27 Al. 1 par a-b).

Manuscrisele lui Eminescu în stradă. Evacuarea iminentă a Muzeului Literaturii Române. Mai avem nevoie de muzee?

15 iunie 2014: moartea Muzeului Literaturii Române în ziua  morţii lui Eminescu?

Cutia cu vechituri a lu' Potra

Romania este din nou unică în Europa. Muzeul Național al Literaturii Române (MNLR) va fi aruncat în stradă pe data de 15 iunie 2014, cu tot patrimoniul. În ziua aniversării morții lui Eminescu, cel de la care a început limba română modernă, manuscrisele sale, precum și ale altor înaintași care ne-au creat locul întru cuvânt sub soare, trebuie să părăsească locul care le adăpostea. Ar fi o sumbră ironie, dacă nu ar fi o mișelie.

Totul a plecat de la Eminescu. În 1957 se face puțin loc la Uniunea Scriitorilor, unde, sub îndrumarea lui Perpessicius, încep să se-adune obiecte, manuscrise, fotografii și cărți aparținînd sau vorbind despre scriitorime. În 1967 Muzeul se mută în sediul pe care-l știm acum. După 1990, clădirea revine prin judecată proprietarilor, iar unul din ei cumpără și jumătatea vecinului. Din 2003, Muzeul Național al Literaturii Române ajunge sub oblăduirea Primăriei Generale a Municipiului București nefiind…

Vezi articolul original 1.957 de cuvinte mai mult