Probabil că mulți dintre cititorii acestui blog știu prea bine ce s-a mai întâmplat cu țărăniștii în ultimul timp, căci am tot scris pe această temă ani și ani de zile.
Pentru cei care ajung acum prima oară pe blogul Țărănista, precum și pentru numeroșii simpatizanți țărăniști care mă tot întreabă pe Facebook de ceva vreme care mai e situația, aceasta se prezintă astfel, pe scurt:
Începând cu 2015, după aproximativ opt ani de disensiuni și conflicte în partidul Seniorului Coposu (iscate de fostul președinte PNȚCD Marian Miluț și continuate de urmașul său pe viață Aurelian Pavelescu), parte din membrii Partidului Național Țărănesc Creștin-Democrat s-au desprins din acesta, regăsindu-se în alte trei partide:
- Partidul Național Țărănesc Maniu-Mihalache (PNȚMM, înființat în 2015);
- Partidul Corectei Guvernări (PCG, înființat în 2018, fuzionat ulterior cu PNȚMM, care l-a absorbit în 2022).
- Alianța Național Țărănistă (ANȚ, din 2019);
Actualmente avem, deci, pe scena politică, trei entități care se revendică de la național-țărănism (și de la echivalentul contemporan al acestuia, creștin-democrația): ANȚ (condus de Radu Ghidău), PNȚMM (cu Mircea Taloș ca președinte executiv) și PNȚCD-ul lui Pavelescu (care este iar împărțit în cel puțin două aripi, una pro-președintele-juridic-etern Pavelescu, cealaltă împotriva acestuia, cu care se judecă de ceva vreme).
La alegerile din 2020, au candidat (la locale) toate cele trei partide, rezultatele prezentându-se astfel:
– primari aleși: ANȚ – un mandat; PNȚCD – un mandat;
– consilieri locali aleși: PNȚCD – 42; ANȚ – 12; PNȚMM – 10
În condițiile fărâmițării electoratului țărănist, ANȚ și PNȚMM, cele două noi partide, au performat destul de bine pentru prima lor participare la alegeri, obținând câteva mandate fiecare, în condițiile în care mass-media este în silentio stampa de multă vreme când vine vorba de țărăniști, fie aceștia din orice partid (sau aripă).
Sigur, excepție de la această regulă face, din când în când, PNȚCD-ul lui Pavelescu, care s-a tot dat în stambă ba cu Băsescu-Udrea, ba cu Chiliman, ba cu Neamțu-Ungureanu-Papahagi, ba cu Marian Munteanu, ba cu PSDragnea și, mai recent, cochetând inclusiv cu Șoșoacă și SOS-ul ei. Adică, vorba ceea, cu ”nume grele” și vizibile ale politicii dâmbovițene, de care s-a agățat și a agățat și partidul pe care și l-a ”adjudecat” cândva în instanță.
Însă, prin aceste eforturi de aliere cu toată lumea, de la dreapta la stânga eșichierului politic, spre a obține, cumva, vreun locșor pe undeva, în politica ”mare”, Pavelescu nu a reușit decât să discrediteze partidul și să expună PNȚCD-ul oprobriului public(ului anti-PSD), obținând, astfel, un efect contrar: Partidul ”Național Țărănesc Creștin-Democrat” a scăzut vertiginos în ochii electoratului, proporțional, aș zice, cu încercările de alianțe cu… oricine, ajungând ca în 2020 să obțină cele mai dezastruoase rezultate electorale din istoria PNȚCD. Și pe bună dreptate, având în vedere numeroasele devieri ale acestui partid, petrecute sub conducerea președintelui ”juridic”…
Cât privește seria de scrutine de anul acesta, ”țărăniștii” lui Pavelescu candidează care pe unde poate: Cristian Terheș, pesedistul ”țărănist” certat cu președintele ”juridic”, candidează pe lista AUR la europarlamentare, deși între timp și-a înființat un nou partid. Tot din partea AUR va candida (la locale) și Doru Ioan Dăncuș, actualul președinte al organizației PNȚCD din Maramureș și primar interimar la Baia Mare, în vreme ce Cati Hristu, primarul PNȚCD din Cogealac (jud. Constanța) va candida din partea PSD.
Așadar, nimic nou sub soare pentru ”țărăniștii” din partidul lui Pavelescu, învățați, de mult, să candideze pe listele altor partide, după exemplul ”liderului” lor, care din când în când pleacă din PNȚCD ca să candideze pe listele altui partid (PNL, PER), apoi se reîntoarce ca lider ”țărănist”. Nimic nou nici în noua alianță a acestuia cu noul PRP (Partidul România Puternică) și cu ceva mai vechiul ANC (Alianța Național Creștină), ambele de factură ”suveranistă”, cu care vrea Pavelescu să alcătuiască un ”bloc” electoral.
Apropo de asta: o puzderie de partide se declară zilele astea adepte ale ”suveranismului” și se constituie în diverse ”blocuri” și ”poluri” care mai de care mai ”suveraniste”. Printre aceste partide se numără și Alianța ”Național Țărănistă” (ANȚ), de care pomeneam mai sus.
Este prima oară când scriu pe acest blog despre ANȚ, care mi s-a părut din start o formațiune volatilă, oportunistă (și, după toate indiciile, chiar diversionistă). Înființată în 2015 ca Partidul Mișcarea Liberală, s-a redenumit ca Alianța Național Țărănistă în 2019 – și de atunci se dă mai nouă decât este de fapt. După ce a cochetat puțin cu ”polul suveranist” inițiat de AUR, cu care bătuse palma printr-un protocol, ANȚ a avut brusc revelația că George Simion nu-i împărtășește ”principiile” și are ”tendințe totalitare”, așa că s-a desprins din acest pol și a intrat într-un bloc: Blocul Suveranist Român (BSR), care cuprinde 7 partide (CpN, NR, PR, PDR, UPSC, FIN și, desigur, ANȚ). După care, de pe la sfârșitul lui martie a.c., ANȚ s-a ”rebrenduit” și de-acum se identifică pe Facebook ca Blocul Suveranist Român, care bloc este de fapt un partid, după cum aflăm din descrierea paginii. Din întâmplare, un partid cu această denumire figura deja în Registrul Partidelor încă din 2022. De unde deducem că Alianța Național Țărănistă se identifică cu acest partid (!?).
În fine, aș putea să mai intru și în alte detalii nu prea măgulitoare privitoare la ANȚ, dar cele de mai sus cred că sunt de ajuns ca să înțelegeți acum de ce nu am scris niciodată pe acest blog despre această formațiune politică zisă ”național-țărănistă”. Evident, am combătut și am polemizat cu membrii și simpatizanții ANȚ pe rețele sociale, dar nu am găsit de cuviință să-mi mai rup din timp și pentru a le dedica articole pe blogul Țărănista. Îi pomenesc aici în scopul declarat la începutul articolului, dar mai ales pentru faptul că, în timp, am ajuns să mă conving de natura diversionistă a acestui partid, iar odată cu apropierea – dar mai ales odată cu despărțirea de AUR, Alianța ”Național Țărănistă” a căpătat o vizibilitate mai mare, creându-se astfel posibilitatea unei confuzii în rândurile electoratului dispus să voteze o formațiune țărănistă.
După cum desigur v-ați dat seama, singura formațiune de factură național-țărănistă frecventabilă rămâne PNȚMM. Partidul Național Țărănesc Maniu-Mihalache a reunit în rândurile lui mare parte din membrii Mișcării de Rezistență din PNȚCD, născută în cadrul acestuia după ce partidul Seniorului Coposu a intrat pe mâinile unor ”politicieni” care au tratat PNȚCD ca pe un SRL personal. Un ”SRL” în care au ”angajat” și ”concediat” oameni în dispreț față de statutul partidului, dar mai ales în dispreț față de moștenirea fondatorilor Partidului Național Țărănesc – Iuliu Maniu și Ion Mihalache, figuri istorice scoase din manualele de istorie de comuniști și de urmașii acestora. Cu care Pavelescu a intrat în ”horă” pentru a ”nu lăsa partidul să moară”…
Supus, inerent, unor sechele datorate”reverberațiilor pavelesciene” de contestare și denigrare, precum și dificultăților aferente unui partid aflat încă la început de drum, PNȚMM, noul partid al vechilor țărăniști, a pășit în politică cu gânduri mari și proiecte pe măsură, elaborate în spiritul înaintașilor din PNȚ-ul lui Maniu și Mihalache, de la care se revendică: Renașterea morală și Reîntregirea națională a României într-o Europă unită, parte a NATO și într-un parteneriat strategic cu SUA. Programul politic al partidului, de factură creștin-democrată, a fost elaborat cu grijă și meticulozitate, în spiritul valorilor doctrinare național-țărăniste urmate de fondatorii PNȚ și continuate după ʼ89 de Corneliu Coposu: patriotism luminat, democrație desăvârșită, morală creștină, dreptate socială.
Partidul Național Țărănesc Maniu-Mihalache reunește foști deținuți politici, membri veterani ai partidului lui Coposu, apropiați ai acestuia în anii ʼ90, membri ai PNȚCD de la începuturile acestuia și oponenți ai politichiei lui Pavelescu și, încet-încet, a început să atragă membri mai tineri, apropiați de național-țărănism prin moștenirea familială ori prin crezul personal. În PNȚMM veți găsi oameni într-adevăr curați, fără dosare penale, fără preumblări pe la toate partidele în scopuri personale, oameni care încă mai cred că politica nu poate fi despărțită de morală.
Despre obiectivele PNȚMM și poziționarea sa în contextul politic actual aflați mai multe din emisiunea ”Verde-n față” a lui Grigore Cartianu din 14 martie 2024, la care a fost invitat Liviu Petrina, președintele Senatului PNȚMM. Printre temele abordate în emisiune – pe care v-o prezint mai jos – se numără: strâmba alcătuire a sistemului electoral, recentul dosar Roșia Montană, lipsa moralei în conducerea țării, necesitatea renașterii spirituale și a reîntregirii României, problema tezaurului României confiscat de Moscova, pactul Ribbentrop-Molotov și spinoasa problemă a Transnistriei.
Ţărănista 