„Zece ani după Bacalaureat” – Omagiu unui dispărut

Memento la o lansare

Je pense donc je suis. Je crois, donc je s e r a i. (Ion Fodoreanu)

Ion Fodoreanu (1914-1942). Versiunea color a fotografiei o datorăm artistului Fabian Anton

Dispărut în Munţii Caucaz, în 1942, profesorul Ion Fodoreanu  avea să lase în urmă, ca şi tatăl său ce murise în primul război mondial, un copil ce nu avea să-şi cunoască tatăl niciodată.

Ironica soartă a făcut, totuşi, ca istoria să nu se repete la nesfârşit: Ion Adrian Doja Fodoreanu, fiul eroului din al doilea război mondial, a avut norocul să nu trăiască un al treilea război, ursita a hotărât să trăiască şi să spună povestea tatălui dispărut pe front.

Vreme de 10 ani după terminarea liceului, Ion Fodoreanu a purtat cu el un carneţel de însemnări, în care îşi nota cele mai diverse gânduri, opinii, stări, sentimente. Cea din urmă însemnare şi-a găsit locul pe ultima pagină a carneţelului roşu chiar înainte de plecarea la marele război:

„Când aud cucul cântând
Şi mierliţa şuierând
Nu mă simt om pe pământ
Şi nici nu ştiu al cui sânt.
 
Eu spun cucului să tacă
El se urcă pe-altă cracă
Cântă hoţul de mă SEACĂ
Inima mea să nu-mi treacă”

Carneţelul acesta a fost pentru fiul său chintesenţa sufletului tatălui – plecat la Ceruri la numai 28 de ani, la „zece ani după bacalaureat„… „Pentru mine e tata” – mărturiseşte domnul Ion Adrian Doja Fodoreanu, vorbind despre acest carnet de însemnări, pe care le-a publicat la 100 de ani de la naşterea eroului Ion Fodoreanu. „Acest carnet mi-a fost confiscat la 8 iunie 84. După 6 luni, am crezut că înnebunesc. Pentru mine, mi-l omora de tot pe tata, furându-mi acest carnet„.

Ion Fodoreanu a trăit pentru fiul său prin aceste însemnări, iar memoria lui va rămâne vie şi pentru alţii, prin această carte:

„Multumim, domnule architect Ion Adrian Doja Fodoreanu, pentru “nestemata” livreasca pe care ati “scos-o la lumina”. Insemnarile eminentului profesor de limba franceza Ion Fodoreanu sunt un exemplu de atenta si delicata analiza a sufletului omenesc, de interesanta raportare la cultura romana, franceza sau universala, precum si de inalt patriotism si simtire romaneasca. Dumnezeu sa va aiba in paza! Pios omagiu Eroului disparut prematur!” (Ovidiu Dobronăuţeanu)

„Prin publicarea lucrarii ZECE ANI DUPA BACALAUREAT – Insemnari  va exprimati respectul pentru memoria tatalui dvs., eroul cazut pentru tara, Ion FODOREANU. Nu trebuie uitat faptul ca razboiul a frant destinul atator oameni.” (Mircea Muresanu)

Carneţelul roşu al domnului profesor începe de acum o altă viaţă, prin cartea „Zece ani după bacalaureat. Însemnări” – de Ion Fodoreanu, apărută prin grija fiului său, arh. Ion Adrian Doja Fodoreanu şi cu ajutorul editurii Memoriae  – o editură tânără atât la propriu, cât şi la figurat – condusă de Tudor Vişan Miu , un tânăr remarcabil, despre care sigur veţi mai auzi.

Galerie foto: Imagini de la lansare – 15.09.2014