Cum să scapi de teoriile conspirației. Mic ghid pentru politicienii din România și de aiurea.

I.                 Teoria conspirației: terminologie, interpretări, conotații

Dicționarele românești nu lămuresc termenul ”teoria conspirației”, astfel că, pentru a-l defini, trebuie să apelăm separat la termenii ce compun această sintagmă (”teorie”, respectiv ”conspirație”) – ceea ce nu va acoperi, însă, accepțiunea actuală a termenului. Dar în spațiul anglo-saxon termenul  a intrat în dicționare ca atare (”conspiracy theory”), în primul rând datorită acoperirii mediatice de amploare a acestui fenomen contemporan, dar vechi de când e lumea, la propriu [1], și în plină ascensiune în prezent.

Pe scurt, ”o teorie a conspirației este o ipoteză neverificată avansată de un individ sau un grup de indivizi, cu scopul de a comunica o informație drept veridică, demascând o conspirație care ar ascunde acest presupus adevăr. Teoriile conspirației s-au născut pentru a suplini lipsa informațiilor și explicațiilor publice” (sublinierea mea). [2]

Conotațiile termenului sunt, în general, negative: teoriile conspirației sunt false, nejustificate și dăunătoare. Conform Enciclopediei Britannica, acesta este, de pildă, cazul teoriilor conspirative privind atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 sau asasinarea președintelui Kenedy.

Însă această accepțiune are, desigur, criticii ei. Dr. David Coady, cercetător în domeniul filosofiei sociale și politice, afirmă că ”există multe teorii conspiraționiste adevărate, justificate și/sau benefice” și, mai ales, critică unele metode de ”vindecare” de teorii conspirative, catalogând aceste metode drept incompatibile cu democrația liberală. [3]

Roşia Montană 2021: Re-Capitulare

Proiectul Roşia Montană Gold Corporation (RMGC) de exploatare a aurului de Roşia Montană nu mai are puţin şi face 20 de ani, cum se vehiculează adesea, ci  a cam depăşit sfertul de secol: în 2025 va împlini matura vârstă de 30 de ani. Acest proiect a debutat la 4 septembrie 1995, sub guvernul Văcăroiu, prin semnarea unui contract între Regia Autonomă a Cuprului (RAC) Deva (ulterior Minvest) şi Gabriel Resources N.L. (firmă proaspăt înfiinţată de Frank Timiş în Australia, în ianuarie 1995).

E oficial: Pavelescu NU mai este președintele PNȚCD!

Circulă de ceva vreme o informaţie în mediul online despre candidatura preşedintelui ”oficial și juridic” al PNŢCD, Aurelian Pavelescu, pe lista de candidaţi ai Partidului Ecologist Român pentru Camera Deputaţilor.

Cum Pavelescu nu scapă absolut nici o ocazie de a se exprima public când persoana sa devine subiect de ştiri, dar de data asta a tăcut mâlc (cu alte cuvinte, se simţea cu musca pe căciulă), și cum individul are antecedente similare, cum se va vedea mai jos, am început să am o bănuială crescândă că această ştire ce venea „pe surse” era adevărată. Prin urmare, am început să caut pe site-uri oficiale adevărul despre candidaţii PER – deci, şi despre candidatul Pavelescu. Nu mi-a fost uşor, pentru că pe site-ul Autorităţii Electorale Permanente nu există listele de candidaţi, iar pe site-ul Biroului Electoral Central sunt afişate doar listele de candidaţi ai organizaţiilor minorităţilor naţionale. Din fericire, am primit un binevenit ajutor de la fostul meu coleg de partid, Şerban Anghel, de a cărui colaborare m-am bucurat de multe ori de-a lungul anilor. El m-a îndreptat către sursa oficială a informaţiilor pe care le căutam, şi anume site-ul prefecturii (unde recunosc că nu mi-ar fi trecut prin cap să caut în veci; de când mă ştiu îmi iau informaţiile despre alegeri de pe site-urile BEC şi AEP).

Aşadar, m-am dus la sursa oficială şi am descoperit adevărul oficial:

Revoluţia Română la 30 de ani. Anul 1989 în România. O cronologie a Revoluţiei (Partea a II a)

Revoluţia Română la 30 de ani

Vezi Partea I a cronologiei aici.

Pentru o cronologie a anului 1989 în Europa, vezi articolul Revoluţia română la un sfert de veac. Toamna Naţiunilor, aici.

NOTĂ: Am oprit această cronologie la data de 22 decembrie, ora 14:35, când intră în scenă Ion Iliescu, cu un discurs la Televiziunea Română „Liberă”, pentru că eu consider că de la acel moment nu mai vorbim de Revoluţie, care a fost reală, precum se vede din desfăşurarea evenimentelor, şi care se încheiase deja în toată ţara, ci despre o lovitură de stat, în legătură cu care avem multe lucruri de lămurit. În acest sens aştept – sper că nu degeaba – verdictul cât mai curând în Dosarul Revoluţiei.

Moto: Jos comunismul!

 

18 decembrie 1989

ÎN TOATĂ ŢARA

Comandanţii marilor unităţi ale MApN ordonă folosirea forţei în situaţii similare celei de la Timişoara.

BUCUREŞTI

Orele 8:00-8:30

Şedinţă a lui Ceauşescu cu Vasile Milea, Tudor Postelnicu, Emil Bobu şi Iulian Vlad, înainte de plecarea în Iran. Bobu îl asigură pe Ceauşescu că situaţia este sub control la Timişoara. La 8:30 Ceauşescu pleacă, cu convingerea că a pacificat Timişoara, lăsând conducerea ţării pe mâna Elenei Ceauşescu şi a lui Manea Mănescu.

Reacţii la alianţa PNŢCD-PSD pentru europarlamentare

Aşa cum v-am promis, revin cu alte reacţii la alianţa PNŢCD-PSD pentru alegerile europarlamentare din 26 mai 2019. (Primele reacţii, din chiar ziua alianţei, vi le-am prezentat atunci, la cald; ele au venit de la PNŢCD Mizil şi PNŢCD Sălaj).

Înainte de toate, ţin să vă anunţ că informaţiile mele „pe surse” (pe cele oficiale nu am de unde să le iau, pentru că nu există – sau poate nu le-am găsit eu 😦 ) indică faptul că nu s-a luat nici o clipă în calcul vreo alianţă cu PSD (sau participarea cu „ţărănişti” pe listele acestuia) în vreo şedinţă oficială – a Comitetului Naţional de Conducere (CNC) sau la recentul congres PNŢCD din 23 martie a.c. – ba dimpotrivă, se pare că s-a votat la un moment dat participarea la aceste alegeri pe liste proprii ale PNŢCD!

Martie 2019: luna congreselor pentru ţărănişti

Luna martie a anului curent este marcată de două evenimente importante pentru ţărănişti. Atât cei din „PNŢCD oficial”, condus de preşedintele juridic Aurelian Pavelescu, cât şi opozanţii acestuia, reuniţi în PNŢ Maniu-Mihalache, organizează luna aceasta câte un congres.

I. Congresul PNŢCD: 23 martie 2019, Bucureşti

Astăzi, 23 martie a.c., are loc la Teatrul Elisabeta din Bucureşti congresul PNŢCD de realegere a unicului candidat şi „conducător iubit” al partidului, Aurelian Pavelescu.

S-a mai stins o ţărănistă: Luminiţa Duca

Luminiţa Duca-Sanda a plecat dintre noi în dimineaţa zilei de 19 martie a.c.; ar fi împlinit în iulie anul acesta 63 de ani. A fost secretară a Organizaţiei de Femei a PNŢCD – aleasă în Biroul de Conducere al acestei organizaţii în octombrie 1995 – şi „ziarista de serviciu” a ţărăniştilor, din vremea când lucra la Biroul de Presă, în anii ’90, şi până la sfârşitul vieţii, când făcea voluntariat, realizând Revista Presei pentru ţărănişti.  A fost un spirit tânăr, energic, combativ, până când o boală cumplită a lăsat-o fără puteri…

Acum aproape doi ani,  am primit de la Luminiţa un mesaj scurt, în care anunţa că, din cauza stării de sănătate, nu mai putea să facă Revista Presei. La scurtă vreme, avea să se interneze şi să-şi ducă povara cruntei boli discret, departe de lume, până în clipa în care s-a stins…

I-am răspuns atunci cu mesajul de mai jos – un prim şi ultim omagiu public pentru un om deosebit, o bună prietenă şi, mai mult decât atât, „mama mea din PNŢCD”:

UDMR şi simbolurile „naţionale” ale minorităţilor. Ce spune legea?

#Ţărănista

(Toate sublinierile îmi aparţin)

În urmă cu câteva zile, UDMR a decis să adopte steagul şi imnul Ungariei, alături de steagul şi imnul Ţinutului Secuiesc, ca simboluri naţionale ale comunităţii maghiare din România, „având în vedere faptul că legislația românească permite comunităților minorităților naționale să utilizeze propriile simboluri naționale”. UDMR se referă, probabil, la HG 1.157/2001 pentru aprobarea normelor privind arborarea drapelului României şi folosirea sigiliilor cu însemnul României, modificată prin HG 223/2002, care introduce art. 23.¹: „Minorităţile etnice – constituite în organizaţii, uniuni sau asociaţii la nivel naţional – pot folosi la acţiunile specifice şi însemnele proprii” (nu naţionale, dar, evident, despre asta va fi vorba în continuare).

„Fizionomii unificatoare” la Muzeul Bucureştiului, cu prilejul Centenarului: una caldă şi una rece…

Expoziţia tematică „Fizionomii unificatoare «Toţi în Unu» – Povestea unui proiect de ţară” a Muzeului Municipiului Bucureşti, prilejuită de Centenarul Marii Uniri, este pe cale de a se încheia; mai poate fi vizitată până la sfârşitul lui februarie 2019. Ea prezintă, aşa cum ne informa comunicatul de la vernisajul din 2017, „o genealogie a ideilor legate de proiectul unificării României, parcursă în sens invers, pornind de la celebrări ale unirii înfăptuite în 1918 şi reflexii ale imaginii regelui Ferdinand în posteritate, dezvoltând firul narativ cu Războiul de Independenţă, Unirea din 1859, Revoluţia de la 1848 şi modul în care aceste momente recuperează mitologii unificatoare mai vechi, culminând cu imaginea lui Mihai Viteazul”.

Punctul forte al expoziţiei este, fără îndoială, demersul – fără precedent în istoria expoziţională a României – de reconstrucţie a chipului real al lui Mihai Viteazul, pe baza măsurătorilor antropologice făcute asupra craniului său de către prof. Francisc Iosif Rainer, în 1920. Dacă vreţi, aşadar, să vedeţi cum arăta în realitate Mihai Viteazul, trebuie neapărat să vizitaţi această expoziţie. Este o experienţă de nepreţuit.

Toate bune şi frumoase până aici. Dar, pentru că, în „spirit autentic românesc”, nu trebuia să lipsească şi „una rece”, trebuie să vă mărturisesc o experienţă neplăcută prin care am trecut vizitând această expoziţie:

Adrian Severin alături de liderii europeni: mesajul din spatele prezenţei sale la ceremonia de la Ateneu

La ceremonia de la Ateneul Român, dedicată preluării Preşedinţiei UE de către România, din 10 ianuarie a.c., Adrian Severin, fost pesedist de seamă şi actual infractor condamnat pentru mită şi trafic de influenţă, a asistat la eveniment chiar din spatele liderilor UE.

Prezenţa lui Severin la ceremonie în această poziţie a dat naştere la diferite interpretări: ba că a fost o gafă de protocol a lui Dăncilă, ba că îl reprezenta de fapt pe Dragnea (plecat pe alte meleaguri cu această ocazie), ba că Severin ar fi un consilier neoficial al premierului, dar şi ca o declaraţie pe faţă către UE, sau un sinistru simbol, un „indiciu al refuzului guvernului Dragnea-Dancilă de a combate corupţia şi a promova valorile europene„.

Tentaţia mea iniţială a fost să interpretez incidentul ca un semn (nesurprinzător) de prostie a consilierilor prim-ministrului, apoi să fac obişnuita mea glumă referitoare la infiltrarea „statului paralel” printre aceşti consilieri.

Însă tare mi-e teamă că realitatea este cu mult mai tristă şi mai sinistră decât toate interpretările de mai sus: pentru PSDragnea aceasta este normalitatea: nu s-au gândit nici o clipă să declare, să afirme, să sugereze sau să simbolizeze ceva prin prezenţa infractorului Severin la ceremonie. Pur şi simplu, este normal pentru Dragnea şi acoliţii săi ca un infractor notoriu să fie prezent la o astfel de ceremonie, laolaltă cu înalţi oficiali europeni şi alte personalităţi, române şi străine.  Atât. În megalomania lor, în delirul puterii, în psihoza paranoică generală din PSD, toţi infractorii „lor” sunt nevinovaţi, hărţuiţi fără motiv, hăituiţi de „statul paralel plătit de Soroş” şi promovat de „presa ocultei antiromâneşti”.

Că aşa stau lucrurile, o dovedeşte, încă o dată, (şi) declaraţia virulentă de pe Facebook a numitului infractor Adrian Severin, cu care n-am să murdăresc paginile acestui blog, dar vă invit să o citiţi, just for the record, aici.