#Taranista #Solidaritate cu #OanaStanciulescu
Istoria trebuie rescrisă. Procesele tribunalelor „poporului” trebuie reconsiderate. Victimele nevinovate ale acestora trebuie reabilitate. Poziţiile trebuie reconsiderate. Chiar şi infractorii de drept comun au dreptul la reabilitare, după câţiva ani de la executarea pedepsei. Dintre toţi condamnaţii din ţara asta numai martirii temniţelor comuniste nu au acest drept. După zeci de ani de la ispăşirea pedepsei. Sau de la decesul în închisoare, în urma torturilor. Iuliu Maniu, Ion Mihalache şi toţi ţărăniştii din Lotul Tămădău condamnaţi pentru „înaltă trădare” au fost reabilitaţi după 51 de ani şi 4 (patru) recursuri. Mulţi alţi martiri – adevărate valori şi repere ale poporului român – îşi aşteaptă încă reabilitarea. Valorile şi reperele unui neam nu le dă o lege, cu atât mai puţin o lege fascistoidă, cum e cea antilegionară.
Declaraţiile Oanei Stănciulescu nu au fost caracterizate de agresivitate, autosuficienţă, minimalizarea adversarului de idei, nici nu au contribuit la un climat politic şi moral insalubru. Dimpotrivă: Oana Stănciulescu a luptat pentru democraţie, pentru libertatea cuvântului, pentru adevăr, pentru salubrizarea societăţii româneşti de miasmele şi putregaiul mentalităţilor comunismului – un regim totalitar la fel de toxic ca şi fascismul, dar necondamnat de nici o lege.
Recenta înfierare cu mânie proletară a Oanei Stănciulescu, printr-o scrisoare a unor intelectuali români publicată în Observator Cultural a stârnit reacţii în rândurile ţărăniştilor, pe care vi le prezint mai jos.
E romanca si simpatizanta national taranista, de asta o considera fascista, ‘telectualii’, au de fapt o reminiscenta fata de tot ce e national taranesc, tine de vremurile in care scoala stalinista promova leninismul, astfel s-au nascut si trait in van cateva generatii de romani, care au primit o astfel de educatie prin lobotomizare, adica un fel de spalare a creierului cu diminuarea neuronilor.
_________________________________________
Semnaţi Petiţia Online către Avocatul Poporului: Legea 217/2015 nu este constituţională!
_________________________________________
Toata sustinerea si toata dragostea pentru jurnalista mea preferata, Oana Stanciulescu ! Suntem multi alaturi de tine. Stiu asta pentru ca am discutat cu prietenii. Capul sus, nu te lăsa si nu ne lăsa ! Doamne ajuta !
_________________________________________
Semnaţi Petiţia Online către Avocatul Poporului: Legea 217/2015 nu este constituţională!
_________________________________________
Constantin Geangu, fost deţinut politic, Sector 1:
Sa luam urmatorul paragraf din scrisoare:
Doamna Stănciulescu, împreună cu alţi colegi ‘întru credinţă’ neolegionară au atacat brutal Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului „Elie Wiesel“, organism al Guvernului României şi au adus injurii grosolane directorului general al Institutului.
Si sa ne intrebam, un organism al GUVERNULUI nu poate gresi? De ce ar trebui oare considerata respectiva lege ca fiind perfecta? A facut legea respectiva mai mult bine, sau mai mult rau? Este o lege care propaga prin ea insasi toleranta, sau genereaza intoleranta? A fost proiectul de lege larg dezbatut inainte de aprobare, spre a se slefui asperitatile care pot genera intoleranta, sau a mers pe repede inainte si iata ca genereaza intoleranta?
Problema de fond nu este aceea ca unii au o parere si altii alta parere. Problema de fond este ca in situatii de acest gen legile trebuiesc gandite cu temeinicie, masurate din toate punctele de vedere, al tuturor efectelor posibile.
Dupa mintea mea, cei ce au initiat legea nu cred ca au avut intentia sa genereze acest scandal, dar nici nu au avut priceperea sa-l evite, si, iata ca scandalul este din ce in ce mai aprins!!!
Sa ne amintim de romanul Satra, capitolul Sa nu uiti Darie, momentul in care s-au pus botnite taranilor ca sa nu manance struguri. Legea, asa cum a ajuns sa fie publicata, arata ca o botnita pentru gandire. Orcine vrea sa puna botnita gandirii nu se poate bucura de simpatie. Cei ce au conceput legea au facut mai mult rau celor pe care au vrut sa-i apere, decat sa-i ajute in realitate.
Problema nu este deci daca d-na Oana Stanciulescu va fi sau nu va fi membra a CA TVR, problema este ca pentru toleranta se raspunde cu toleranta, adica legea ar trebui repede abrogata, pana cand nu produce pagube si mai mari, si analizata o eventuala alta forma, daca toleranta are nevoie de legi!!!
_________________________________________
Semnaţi Petiţia Online către Avocatul Poporului: Legea 217/2015 nu este constituţională!
_________________________________________
Prof.dr.Nicolae M. Constantinescu, Sector 1:
Actiunea pornita impotriva Oanei Stanculescu cu atata vehementa, ma obliga sa pun in discutie problema „dublelor criterii” sau a „dublelor etaloane” cu care ne confruntam de ceva vreme, fara ca cineva sa le sesizeze si sa le sanctioneze cu fermitate. Fiindca aceasta a permis – printre altele – si eliminarea comunismului din grupa activitatilor si manifestarilor neomenoase, contrare firii, blamabile de catre si prin orice act educational. Slaba reactie la partizanatul legii 217/2015 care a incriminat doar fascismul, nazismul, antisemitismul si miscarea legionara, ca generatoare de actiuni antiumane, dar a lasat nesanctionat cu aceeasi severitate si comunismul a permis fapte si acte post-respectiva lege, care ne arata adevaratele resorturi ce au dus la formularea ei. Ca sa fiu clar: nu poti in Romania sa ai un comportament fata de Vintila Horia si Radu Gyr si alt comportament fata de Alexandru Sahia si Theodor Neculuta. La un recent talk-show la Realitatea TV un domn si-a sustinut punctul de vedere exprimat impotriva lui Vintila Horia pe motivul ca acesta nu ar reprezenta un reper moral !? Deci nu putem sustine valoarea – in cazul acesta literara a unei persoane- decat daca ea reprezinta un reper moral pentru tanara generatie si prin extensie pentru majoritatea cetatenilor acestei tari. Absolut de acord cu aceasta afirmatie de principiu. Deci ca urmare a faptului ca respectiva persoana il considera pe Vintila Horia lipsit de valoare morala, el ar trebui sa nu mai beneficieze de recunoasterea meritelor lui artistice.
Imi permit sa prezint un alt caz care anuleaza aceasta logica. In urma cu cateva luni, intrigat de prezenta in Parcul Carol din Bucuresti a statuilor lui Alexandru Sahia (scriitor la comanda) si a lui Theodor Neculuta (poet proletcultist) am facut o sesizare la Ministerul Culturii aratand ca amandoi au promovat ura de clasa, adica ura impotriva unor categorii sociale si ca pe cale de consecinta statuile lor trebuiesc daramate.
Raspunsul M. Culturii a fost pentru mine aiuritor: o comisie a departamentului juridic si de patrimoniu cultural a respins in totalitate propunerea mea, intrucat in viziunea respectivei comisii ambii au merite artistice de necontestat si nici unul prin operele lor nu contravine legii 217/2015.
Iata de ce legea in cauza nu a condamnat comunismul: pentru ca nici noi sa nu putem sa curatam viata noastra de zi cu zi de reminiscentele comuniste, ba mai mult pentru ca intr-o zi sa ne trezim iarasi cu o dictatura rosie pe cap. Deci pentru unii muma, pentru altii ciuma. Semnatarii apelului impotriva Oanei Stanculescu dovedesc un singur lucru : ca nu au inteles nimic din teribila trauma pe care a suferit-o poporul roman in anii de comunism si in buna parte in anii de postcomunism. Am scris un articol in revista Memoria in care ma intrebam daca am iesit sau nu din comunism? Actiunea impotriva Oanei Stanculescu imi arata din nou ca nu am iesit – si ca mai avem mult de luptat si de actionat cu oameni, care intrucat se pretind formatori de opinie isi permit sa atace valorile romanesti.
_________________________________________
Semnaţi Petiţia Online către Avocatul Poporului: Legea 217/2015 nu este constituţională!
_________________________________________
Bogdan Grabowski, Sector 1:
Un grup (de tovarasi?) se arata indignat de desemnarea unei tinere ziariste ca membră a Consiliului de Administraţie a(l) Televiziunii Române.
(S-au emis mai multe ipoteze in ceea ce priveste compozitia “grupului”: unii cred – sau spera – ca o parte dintre semnatari nu cunosc subiectul in discutie si cu atat mai putin continutul, semnand “in orb”, “prin simpatie”. Daca este asa – si-au asumat un risc.)
Inca de la inceput autorul (autorii?) declara ca au fost “socati”.
(Se pare ca in momentul alcatuirii scrisorii inca nu iesisera din acea stare.00..)
De ce “socati”?
Pentru ca ziarista “s-a făcut cunoscută ca foarte activă în cultivarea memoriei unor personalităţi şi valori de extremă dreapta din istoria culturii româneşti”.
Sa le reamintim ce inseamna valoare – conform DEX:
“VALOÁRE, valori, s. f. I. 1. Proprietate a ceea ce este bun, dezirabil și important; p. restr. lucrul bun, dezirabil, important ca atare (adevărul, binele, frumosul); importanță, însemnătate, preț, merit. ◊ Scară de valori = ierarhie a valorilor. Judecată de valoare = judecată normativă care enunță o apreciere. ◊ Loc. adj. De valoare = a) (despre lucruri) prețios, scump, de preț; valoros; b) (despre oameni) important, merituos; cu autoritate; valoros. ◊ Expr. A scoate (sau a pune) în valoare = a arăta, a demonstra importanța, calitățile esențiale ale unei ființe, ale unui lucru, ale unui fenomen etc.; a scoate în relief, a sublinia. ♦ ( Concr. ) Ceea ce este important, valoros, vrednic de apreciere, de stimă (din punct de vedere material, social, moral etc.).”
Hmm!
Ce inseamna “socul” – unde dai si unde crapa…
Mai departe, afirma ca “jurnalista îşi face un crez din a reabilita, şi eroiza o serie de personalităţi de orientare legionară, xenofobă, antieuropeană şi antidemocrată.”
Ce inteleg ei prin notiunile “european”, respectiv “antieuropean”?
Oare au in vedere faptul ca Europa s-a cladit pe valorile crestine?
Sau “european” este noua denumire (mai putin “socanta”) a ceea ce bunicii unora dintre ei numeau “internationalism”?
Dupa parerea lor, jurnalista a mai gresit si pentru ca “declara că Radu Gyr, cunoscut poet legionar, autorul imnului mişcării legionare, personalitate recuperată de Ion Antonescu, în regimul căruia a ocupat importante demnităţi şi scriitorul şi publicistul Vintilă Horia, cunoscut ca prohitlerist sunt „reperele ei morale”.
Interesant!
Culmea este ca Radu Gyr a fost acuzat de catre unii ca ar fi fost “recuperat” de regimul comunist…
(Se poate alcatui o lunga lista cu personalitati culturale “recuperate” atat de regimul Antonescu, cat si de regimul comunist – pe acesta din urma chiar unii dintre semnatari – sau ascendentii lor – l-au servit cu mult devotament…)
De reamintit ca a fi legionar era acuzatia cea mai grava in anii ’50; ea se aplica tuturor celor carora regimul comunist voia sa le aplice pedepse mari.
Cat despre faptul ca Vintila Horia ar fi cunoscut ca prohitlerist – sa fim seriosi!
I-ar mai fi decernat francezii premiul Goncourt daca ar fi adevarat?
(Dar despre cei care isi exprimau “pretuirea” fata de Ceausescu – ce au de spus?
Unii sunt si acum prezenti pe scena; pe altii i-au cunoscut in familie…
Sau despre cei care umbla cu chipul lui Guevara pe tricou?
Cum de nu se indigneaza si atunci?
Sau in acele cazuri nu sunt destul de “socati”?)
Cu ce a mai gresit ziarista?
Dupa parerea autorilor “a fost extrem de activă în combaterea legii 217………. propusă de parlamentari PNL, cu scopul de a împiedica propaganda extremistă din România” si “împreună cu alţi colegi ‘întru credinţă’ neolegionară au atacat brutal Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului „Elie Wiesel“, organism al Guvernului României şi au adus injurii grosolane directorului general al Institutului.”
(Unii afirma ca textul legii cu pricina ar fi fost scris chiar de catre Institutul sus-mentionat – aceasta ar explica de ce nu face referire si la comunism…)
Aha!
Asadar, un fel de “grup constituit pentru combaterea cuceririlor (democratice – sau revolutionare?)!
Pai – asta este un caz pentru Tribunalul Poporului!
Ah, de ce nu mai sunt ei in anii ’50!
Mai ales ca apreciaza ca “poziţiile publice ale doamnei …. contribuie la crearea unui climat politic şi moral insalubru şi sunt periculoase pentru democraţia românească. Ele sunt contrare opţiunii europene (de, n-au putut scrie “internationaliste”) a societăţii româneşti”.
Asadar, atunci cand le convin, legile si organismele Guvernului Romaniei sunt sacrosancte.
Nu pot fi criticate.
Ilustrativ – pentru gandirea autorilor.
In asa fel inteleg ei democratia: sa existe numai ceea ce le este pe plac!
Daca Partidul National Liberal va da curs solicitarii autorilor scrisorii inseamna ca se reinstaureaza teroarea.
La inceput – cea culturala.
B.G.
P.S. – 1. Este interesant numarul mare de semnatari de la SNSPA – in care se pare ca dainuie spiritul “Stefan Gheorghiu”.
- SNSPA reprezint initialele de la “Scoala Nationalade Studii Politice si Administrative”.
“Nationala”? – Nu ma asteptam!
Cum de nu au denumit-o “Pro-Europeana”? Pai, se poate?
- Tanarul Bogdan Florian este cumva “fiul lu’ tata”, respectiv “nepotul lu’ bunicul”?
Ca prea seamana – si la chip, si la atitudini…
Ţărănista 
Dupa parerea mea, aceasta lege nu ar trebui sa existe pana nu se face referire si la perioada comunista, cea care a distrus intelectualitatea romaneasca, care a furat averea personala a poporului si care a promovat la conducerea tarii niste persoane care abia invatase sa semneze. Acesti criminali care exista si astazi traiesc in averile furate pe care au ajuns proprietari si din pacate cu niste pensii care pot asigura o viata mai mult decat usoara si frumoasa, in timp ce intelectualii traiesc cu o pensie minora cu care nu-si pot asigura cheltuielile zilnice. Dar asa cum a fost si dupa abdicarea fortata a REGELUI si transformarea Romaniei in republica, tot asa a fost posibila si instaurarea regimului comunist roman 2 in frunte cu iliescu. TRAIASCA REGELE !
ApreciazăApreciază
O PARTE DIN CEI MENŢIONAŢI MAI JOS “SE BUCURĂ”(CHIAR SI POST MORTEM) DE CRITICI RĂUVOITOARE PENTRU OPINII SIMILARE.CURAJ OANA STĂNCIULESCU,SUNTEŢI ÎNTR-O COMPANIE SELECTĂ!
De meditat asupra unor adevaruri rostite cu prilejul înmânării diplomei si medaliei “DREPT ÎNTRE POPOARE”profesorului Raoul Sorban(Yad Vashem, Ierusalim, 7 aprilie 1987)
“(…) România s-a dovedit a fi fost nu numai mai putin speriata de riturile violentei hitleriste decât alte tari aflate sub ocupatia armatelor germane, dar si faptului ca marile mase ale poporului român nu erau ostile evreilor, iar românii aflati sub stapânirea Regatului ungar si prigoniti, atât de catre organele de stat, cât si de marea majoritate a populatiei civile maghiare, au facut front comun cu evreii. Datorita acestor imprejurari, de-a lungul granitelor, din zona Bihorului, a Clujului si pâna la Brasov, cu sprijinul activ al populatiei românesti, au putut trece din Ungaria in România mii de evrei in perioada martie-august 1944. De altfel, este un lucru bine cunoscut ca România a fost singura tara care in timpul razboiului a oferit – tot mai ferm – siguranta, documente de identitate si posibilitatea de a tranzita spre Turcia si Palestina atât evreilor refugiati din Ungaria, Polonia, Iugoslavia si Germania, cât si francezilor evadati din lagarele germane. O parte a acestor francezi (neevrei) au fost trecuti din Ungaria in România cu ajutorul Primrabinului Moshe Carmilly-Weinberger. Pentru mine acest ajutor salvator acordat de catre o organizatie evreiasca, când evreii insisi se aflau in pericol, are semnificatia unei grandioase manifestari de solidaritate umana(Raoul Sorban). “
“(…)Apoi, in aprilie 1944, când Clujul se afla deja de câteva saptamâni in mâinile Gestapo-ului si ale SS-ului, “Judenrat”-ul local si conducatorii vietii politice românesti au elaborat impreuna un plan urmarind sporirea punctelor de trecere peste granita a refugiatilor. In acest scop s-a luat hotarârea ca Dr. Ernest Marton , Jenö Laszló , impreuna cu mine insumi(Dr. Moshe Carmilly-Weinberger) sa trecem in România pentru a rezolva cu oficialitatile românesti desfasurarea in cât mai bune conditiuni a acestei actiuni. Primul am trecut eu, pe acelasi drum pe care, inaintea mea, sute si sute de refugiati evrei si-au salvat viata. Eram 11 care “am trecut hotarul” in zorii zilei de 2 mai 1944. Cu o zi mai inainte, Raoul Sorban a parcurs cu succes acelasi drum. Ne-am reintâlnit la Bucuresti. Cu ajutorul sau am ajuns si la Iuliu Maniu, fost prim-ministru, presedintele Partidulului National-Taranesc, desi acesta se afla in arest la domiciliu. La cererea mea(Dr. Moshe Carmilly-Weinberger), Maniu mi-a dat 1200 de legitimatii de membru al PNT, in alb, pe care Raoul Sorban era gata sa le duca evreilor din Cluj. Fara sa ezite, el a si trecut frontiera din România in Ungaria, mergând la Cluj, unde insa nu a mai gasit evrei. In decurs de 6 saptamâni ungurii au deportat o mare parte a evreilor din Ungaria, printre acestia aflându-se si evreii clujeni, ca si cei din restul Transilvaniei de Nord. Cu aceasta veste cumplita a aparut Raoul Sorban, peste câteva zile, la locuinta mea conspirativa din Bucuresti. In general se spune ca este un “erou” cel care savârseste o fapta ce pare a fi periculoasa. Eu cred insa ca adevaratul erou este cel care, cunoscând riscurile – chiar pericolul de moarte – la care se expune in realizarea unei fapte, nu ezita sa duca la bun sfârsit fapta. Un asemenea om a fost Raoul Sorban.( Dr. Moshe Carmilly-Weinberger) “
„(…)Vreau, domnule profesor Raoul Sorban, sa va multumesc pentru participarea Dv. la aceasta actiune(de salvare a evreilor). Sa va multumesc in numele Comisiei din care fac parte, o comisie prezidata de catre un judecator de mare autoritate de la Tribunalul Suprem al Israelului, dl Moshe Beiski. Comisia aceasta, in studierea unui dosar, se conduce dupa cele mai serioase si severe norme judiciare, acordând titlul de Drept intre popoare pe baza urmatorului criteriu: cel caruia i se acorda acest titlu trebuie sa fie un om, neevreu, care si-a riscat viata penrtu a salva evrei, fara a avea din aceasta actiune un oarecare profit personal.( )În incheiere mai vreau sa va spun ca poporul evreu – care nu are prea multi prieteni – are o memorie foarte buna si de foarte lunga durata. El stie sa-i aprecieze si sa nu-i uite, sa onoreze si sa-i respecte pe acei putini care au salvat prestigiul omenirii in vremurile cele mai grele si cele mai intunecate. Sunteti unul dintr ei. Va felicit si va multumesc.( Itzhak Artzi , deputat in Kneset )”
De meditate si la acest fragment din discursul fostului Sef-rabin al României, Dr. Alexandru Safran, rostit in Parlamentul României la 20 martie 1995:”(…) Evreii din Ardealul de Nord, ocupat de catre unguri, nu au avut norocul să se gaseasca in dioceza vajnicului mitropolit Balan, nu au putut, deci, beneficia de obladuirea lui, a acestui suflet mare românesc. Ei, sarmanii, au fost expediati cu mare cruzime la Auschwitz, pentru a fi acolo inabusiti in camerele de gaz si mistuiti in dogoarea cuptoarelor. Iar acei evrei razleti din Ardealul de Nord, care au izbutit sa scape de la deportare la Auschwitz, datoreaza salvarea lor simtului nobil românesc al domniei-voastre, D-le profesor Sorban, chibzuintei dumneavoastre active si a aceleia a prietenilor domniei-voastre. Ei s-au caznit ca acesti razleti evrei sa poata sa treaca in România la noi, si, de aici, din acest liman al izbavirilor, sa ajunga apoi in Tara Fagaduintei, in Tara Sfânta. Asadar, România, din acest punct de vedere, al deportarii evreilor in Polonia, se situeaza in rândul acelor putine tari europene cotropite de armatele lui Hitler, ca Bulgaria, Danemarca, Finlanda, care nu si-au trimis copiii de obârsie evreiasca sa piara in gazul si in focul de la Auschwitz. “ sursa: http://www.geocities.ws/rsorban/invazie.htm
ApreciazăApreciază