Pentru cei care se întreabă de ce PNȚCD nu-și poate lua zborul, împiedicat fiind de propriile-i aripi, am să încerc în cele ce urmează să prezint o radiografie a situației din partid din ultimii 3 ani.
În anul de grație 2008 președinte al partidului era Marian Petre Miluț. Nemulțumirile legate de maniera sa de a conduce fierbeau la foc mic în partid de ceva vreme. Ele au dat în clocot în vara lui 2008, când organizațiile județene au decis convocarea unui congres extraordinar, în scopul schimbării conducerii PNȚCD.
Acest congres a avut loc la 24 august 2008 și s-a bucurat de sprijinul COLOANEI VERTEBRALE a partidului: președintele de onoare Ion Diaconescu, surorile Seniorului Coposu – Rodica Coposu și Flavia Bălescu –, membrii de onoare ai partidului, senatorii PNȚCD – în majoritate foști deținuți politici –, personalități marcante ale partidului: Ion Caramitru, Alexandru Herlea, Gheorghe Ciuhandu, Andrei Dimitriu etc.
Congresul nu s-a bucurat însă și de prezența președintelui său în funcție, Marian Miluț intrând, se pare, în istorie, ca primul președinte care nu a participat la congresul propriului partid. Acesta a ales să convoace în paralel, în aceeași zi și la aceeași oră, o ședință a Comitetului Național de Conducere (CNC) la Sinaia, ședință onorată de câțiva președinți de organizații județene, rămași fideli (restul, adică marea majoritate a organizațiilor partidului, circa 65%, au trimis delegați la congres).
Nu mă pot abține să nu fac aici câteva observații personale:
Ca președinte al partidului, Marian Petre Miluț ar fi trebuit să participe la acest congres, fie și numai pentru a-l dezavua, fie și numai pentru a-și susține un punct de vedere referitor la oportunitatea acestuia, FIE ȘI NUMAI PENTRU A ONORA CU PREZENȚA SA DE PREȘEDINTE ÎNCĂ ÎN FUNCȚIE PE CEI PESTE 400 DE MEMBRI AI PARTIDULUI prezenți la congres, fie și numai pentru a-i asculta pe aceștia, ori, de ce nu, pentru a-și depune propria moțiune, contracandidând astfel pe Radu Sârbu, care în final a fost ales președinte al PNȚCD în cadrul acestui congres.
Marian Petre Miluț a ales, evident, să nu facă nimic din toate acestea, convocând în paralel amintita ședință a CNC. Ulterior, a ales să conteste lucrările congresului și conducerea nou aleasă, blocând în instanță înregistrarea acestora în Registrul Partidelor Politice. Mai mult, a intentat proces penal unui număr de 37 (inițial 18, ulterior încă 19) membri delegați la congres, pe motiv că semnăturile acestora ar fi fost false. Nimic mai fals! Acest lucru a fost dovedit după ÎNDELUNGATE lupte prin instanțe, în final decizia de Neîncepere a Urmării Penale a acestor delegați – venită cu greu și contestată de același M. P. Miluț – confirmând netemeinicia acuzațiilor fostului președinte al PNȚCD.
În paranteză fie spus, am vorbit personal cu unii dintre acești devotați membri PNȚCD, printre ei și foști deținuți politici, acuzați pe nedrept de Marian Miluț, care mi-au povestit cât s-au simțit de umiliți, înjosiți, purtați fiind de fosta conducere pe drumuri, în comisii rogatorii, nevoiți să dea declarații peste declarații… oameni cinstiți care nu au încălcat vreodată legea, care s-au simțit ca niște infractori de rând…
Rămân în această paranteză pentru a preciza, așa cum bine a sesizat la un moment dat conducerea Senatului PNȚCD, că oricum un eventual vot „contra” ori absența acestor delegați nu ar fi schimbat cu nimic soarta congresului, nu ar fi avut vreo influență asupra votului majorității covârșitoare care a decis schimbarea conducerii… În orice caz, în cele din urmă, așa cum am arătat mai sus, s-a dovedit că acuzațiile de fals au fost neîntemeiate.
Voi scurta această prezentare, neinsistând asupra nenumăratelor procese care au urmat după congresul din 2008. Pe scurt, deci, acesta a fost contestat și răs-contestat, înregistrarea lui a fost blocată în instanță în ultimii trei ani pe toate căile posibile de către fosta conducere –”aripa Miluț”.
Din august 2008 PNȚCD rămâne, deci, rupt în două tabere: aripa Miluț, care își revendică legitimitatea juridică (și care își va trimite prim-vicepreședintele, pe dl. Aurelian Pavelescu, să candideze la alegerile parlamentare pe listele PNL) și aripa Sârbu, care își revendică legitimitatea morală, având alături COLOANA VERTEBRALĂ a partidului.
Anul 2009 găsește partidul astfel împărțit. În luna mai, surorile Coposu și Ion Diaconescu îi adresează o scrisoare deschisă lui Marian Petre Miluț, somându-l să renunțe la impostură.
În septembrie 2009 ambele aripi organizează câte un congres extraordinar: aripa Miluț în 12.09.09 – prilej cu care își afirmă sprijinul pentru PD-L – iar aripa Sârbu în 26.09.09, în scopul modificării Statutului PNȚCD, precum și a unei părți a echipei de conducere. De data aceasta, prezența la Congresul Extraordinar al PNȚCD condus de Radu Sârbu a fost înregistrată notarial, pentru a se evita eventuale contestații privind semnăturile, iar pregătirea congresului a fost mult mai riguroasă, ceea ce în final nu a scutit „aripa” Sârbu de contestații din partea fostei conduceri… Procesele continuă și se înmulțesc…
Anul următor, 2010, a fost marcat de alte două evenimente importante în PNȚCD:
1. Demisia lui Marian Petre Miluț, în luna mai
2. Congresul Extraordinar al aripii Miluț, la 17 iulie 2010, în cadrul căruia a fost ales ca președinte prim-vicepreședintele aripii Miluț, mâna dreaptă a acestuia, domnul Aurelian Pavelescu, fostul candidat pe listele PNL nu cu mult timp în urmă.
Tot în 2010, Aurelian Pavelescu încearcă să vândă una din clădirile aparținând patrimoniului PNȚCD, și anume sediul din Strada Clemenceau, acțiune care în final nu a fost dusă la capăt, întrucât în partid reacțiile contra nu au întârziat să apară.
Între timp, în aripa Sârbu începe să se contureze un curent care susține schimbarea echipei Sârbu cu o echipă condusă de Victor Ciorbea, inițiativă la care Radu Sârbu subscrie în mod democratic, aderând la acest curent, majoritar în partid.
Anul 2011 debutează furtunos pentru PNȚCD: aripa Pavelescu planifică un nou congres extraordinar pentru data de 29 ianuarie, la care urma să participe ca unic candidat la șefia partidului Aurelian Pavelescu. Între timp, prim-vicepreședintele aripii acestuia, Eugen Romulus Moiescu (notă: nu am găsit pe Internet nici o biografie, nici un CV mai mult sau mai puțin oficial al acestuia), se hotărăște să candideze în cursa pentru președinția PNȚCD, alături de Pavelescu. Acesta anunță imediat anularea congresului, care se va ține, totuși, pe 29 ianuarie 2011; în cadrul acestui nou congres este aleasă o echipă de conducere în frunte cu Eugen Moiescu, fostul prim-vicepreședinte „pavelescian”. Astfel ia naștere cea de-a treia aripă PNȚCD…
Între timp, cu câteva zile înainte de sus-pomenitul congres și după anunțarea candidaturii lui Moiescu, Aurelian Pavelescu are revelația împăcării cu aripa Sârbu – unde vocea lui Victor Ciorbea era din ce în ce mai puternică – cu care semnează un Acord de Reunificare a PNȚCD, conform căruia în martie 2011 urmează a se organiza un mare congres extraordinar de reunificare a partidului.
După congresul Moiescu urmează un moment absolut emoționant, la Sighet, cu ocazia comemorării lui Iuliu Maniu, în 4-5 februarie 2011, unde TOȚI țărăniștii din toate aripile, la unison, au revelația reunificării printr-un congres comun.
Cu toate acestea, Congresul de Reunificare, preconizat în martie 2011, nu s-a mai ținut.
Lanțul congreselor nu s-a rupt însă. Nici cel al proceselor.
În vara aceasta, după o încercare a aripii Pavelescu de a organiza un congres în luna iulie a.c., încercare eșuată în final, convocându-se o ședință CNC în loc de congres, s-au succedat în PNȚCD alte două congrese extraordinare:
1. Congresul Extraordinar al PNȚCD din 18 iunie 2011, care a ales o nouă echipă de conducere, în frunte cu Victor Ciorbea, congres susținut, ca și cele din 2008 și 2009 ale „aripii” Sârbu, de COLOANA VERTEBRALĂ a PNȚCD.
2. Congresul Extraordinar al aripii Pavelescu, din 17 septembrie 2011, unde, după ce luni de zile a fost vehiculat numele lui Radu Vasile ca viitor președinte, acesta nu s-a regăsit în noua echipă de conducere nici măcar ca membru supleant. În schimb, în fruntea aripii Pavelescu este ales Vasile Lupu; acesta este secondat de Aurelian Pavelescu, prim-vicepreședinte.
Tot anul acesta, lunile august-septembrie marchează două evenimente importante în viața PNȚCD, pe plan juridic:
1. Recunoașterea de către Tribunalul Municipiului București a Congresului Extraordinar al PNȚCD din 18.06.2011, la care a fost ales ca președinte Victor Ciorbea și respingerea cererilor de intervenție venite din aripa Pavelescu;
2. Desființarea, practic, a aripii Moiescu, în urma deciziei Curții de Apel București din 21.09.2011.
Aceasta este, în linii mari, evoluția evenimentelor și istoria pe scurt a luptelor interne din PNȚCD. COLOANA VERTEBRALĂ a partidului a rămas în picioare în tot acest răstimp, în ciuda vicisitudinilor; încet-încet, încep să renască speranțele că lupta sa pentru menținerea identității partidului se va dovedi a nu fi fost în van.
„După lupte seculare” se pare că partidul se apropie de un liman, apele sunt pe cale de a se limpezi, iar în cele din urmă PNȚCD își va putea regăsi locul în spațiul politic românesc, sub dictonul lui Thomas Morus: OMUL NU TREBUIE DESPĂRŢIT DE DUMNEZEU, NICI POLITICA DE MORALĂ.
Ţărănista 
Am găsit interviul acordat de dl. Ciorbea Revistei 22, pe care îl găsiți aici: http://barlogulpntcd.wordpress.com/2011/09/27/interviu-victor-ciorbea-pntcd-vom-negocia-si-cu-usl-si-cu-miscarea-populara/
La întrebarea dacă ușa dialogului va fi deschisă și către USL, Victor Ciorbea a răspuns:
„Nu vreau să vă mint. Eu rămân acelaşi, consecvent cu mine însumi. Sunt colegi în cadrul partidului care doresc şi discuţii cu USL. Prin urmare, vor fi întâlniri şi dialoguri şi cu USL. Decizia finală o vom lua la nivelul cel puţin al unui comitet naţional de conducere extrem de lărgit, cu participarea tuturor birourilor judeţene sau poate că va fi şi un congres al partidului. Va trebui să ţinem seama şi de rezultatul negocierilor şi cu o parte, şi cu cealaltă. Vom lua în calcul însă şi ceea ce ne uneşte de unii şi de ceilalţi, şi ceea ce ne separă.”
Deci, reținusem bine: dl. Ciorbea își va consulta partidul înainte de încheierea unei alianțe, va convoca, la nevoie, chiar și un congres în acest scop.
Numai bine!
ApreciazăApreciază
Ar fi bine sa fie asa, dar nu-i suficient.
Eu ma refeream la reglementarea acestor consultari in statut si la extinderea lor si la nivelul stabilirii candidaturilor.
Este diferenta intre rezolvarea unui fenomen si rezolvarea unui caz singulat.
Dl Ciorbea ne spune ca rezolva problema cu care se confrunta acum, probabil din anumite considerente practice.
Si Dl Milut la inceputul mandatului avea un blog pe care din cand in cand raspundea la intrebari, pana a inceput sa primeasca intrebari incomode si a renuntat la dialog si la blog.
Dl Beuca a introdus cenzura la criticile privind alianta cu „Asociatia 21 Decembrie” si aprecierile la actiunile lui Teodor Mărieş.
Eu nu cred ca asemena asocieri aduc voturi. Votuirle se obtin cu masuri care sa fie credibile.
In politica romaneasca se bate moneda pe credibilitatea persoanelor ceea ce mi se pare o eroare.
ApreciazăApreciază
Ar fi bine ca decizia sa se ia cu consultarea tuturor membrilor, pentru ca liderii din conducerile judetene sunt amatori de aliante cu partide la putere, alinate din care sa obtinai pozitii decizionale in teritoriu.
Daca sunt supuse la vot trei variante: pozitia independenta, alianta cu USL sau alinata cu PDL, consultarea tuturor membrilor partidului poate sa dea castig variantei pozitiie independenta, pe cand Congresul in care sunt reprezentati lideri judeteni o sa oscileze intre variantele aliantelor cu cele doua forte politice dominante.
ApreciazăApreciază
P.S. Nu am vrut să explic incapacitatea de relansare, ci doar să arăt situația, așa cum este ea, de trei ani încoace.
ApreciazăApreciază
Cronologia evenimentelor nu explica incapacitatea de relansare si nici nu lasa sa se intrevada o finalizare a luptelor interne.
Toata politica romaneasca si cea din PNTCD de dupa decesul regretatilor Corneliu Coposu si Ion Ratiu este o lupta pentru suprematie, pentru controlul partidului. Nici un lider nu mai lupta pentru principii.
V Ciorbea cred ca este o persoana integra si energica, dar nu a reusit nici cu ANCD nici cu PNTCD sa dovedeasca o capacitate manageriala.
Ca sa relanseze PNTCD ar fi trebuit sa se faca un statut prin care decizile importante sa fie traansferate congresului si adunarilor generale locale, respectiv stabilirea listelor de candidati la alegeri loale si parlamentare sa se faca prin alegeri interne in urma unor camapanii de algeri interne, si aliantele cu alte partide sa fie validate prin referendum intern dupa dezbateri.
O conducere descentralizata nu ar mai fi permis confiscarea partidului si intregrarea lui in aliante impotriva naturii. Cei care urmaresc aliante isi urmaresc proprile intrese, utilizeaza partidul pentru a se pozitiona avantajos in viata politica.
Trebuia stabilite strategiile, principile si unificarea sa se faca in jurul acestora.
Unificarea trebuie facuta de jos in sus si fara liderii care au tinut partidul in procese interminabile, pe baza unui statut exigent, cu proceduri clare care sa oblige liderii sa obtina performanta, si mai ales sa-i oblige sa organizeze dezbateri, finalizate cu decizii aprobate prin vot.
ApreciazăApreciază
Din câte știu, alianțele sunt decise de Comitetul Național de Conducere, iar domnul Ciorbea va convoca chiar un congres, dacă va fi nevoie, în acest scop. Chiar azi am citit o știre pe această temă, dacă găsesc link-ul o să-l postez aici.
ApreciazăApreciază
Multumesc Cristina !
ApreciazăApreciat de 1 persoană