În toiul marelui fâs al „dreptei” ce a pornit cu stângul nu demult, în așteptarea alegerilor după care PNȚCD va primi, desigur, câteva locuri binemeritate în Parlament, pentru care se negociază ardent, în dreapta și în stânga, nu e de mirare că au trecut pe lângă noi două zile care ar fi trebuit marcate ca importante în calendarul PNȚCD:
- 86 de ani de la înființarea PNȚ, prin fuziunea Partidului Național al lui Maniu cu Partidul Țărănesc al lui Mihalache, la 10 0ctombrie, 1926. PNȚCD – o lecție de istorie pe care membrii PNȚCD ar trebui s-o învețe și s-o țină minte;
Un an de la trecerea la cele veșnice a domnului Ion Diaconescu, Președintele Onoarei noastre, care chiar și pe patul de moarte se gândea la Partidul nostru martir, pe care îl dorea scos la liman: la 11 octombrie 2011 s-a stins ultimul patriarh al PNȚCD: Dumnezeu să-l odihnească în pacea Sa!
Ţărănista 
Ion Diaconescu a fost ultimul mare lider taranist care a avut un cuvant de spus in politica romaneasca de dupa decembrie 1989.
Prieten cu marele Corneliu Coposu a luptat alaturi de Senior pentru reorganizarea Partidului si cooptarea de noi membri carora sa li se transmita traditia national taranista.
Ion Diaconescu a fost o persoana sensibila si cateodata influentabila. Aceste trasaturi i-au adus nenumarate critici venite din lumea prietenilor politici. Ne-prietenii i-au exploatat si criticat din plin slabiciunile omenesti!
Dincolo de toate cele spuse mai sus se mai poate adauga ca a fost un om de o bunatate profunda care isi intampina interlocutorii cu un suras sincer, deschis!
Dumnezeul sa-l odihneasca!
ApreciazăApreciază