Iliescu, invitat de Coposu în PNŢCD: a fost sau n-a fost?

Motto: “M-aş degrada intrând în polemici cu nemernicii şi mişeii care şi-au făcut din defăimarea mea o profesiune de credinţă.” – Corneliu Coposu

#Ţărănista

Pe 16 iunie anul acesta o ştire făcea ravagii printre ţărănişti: Coposu i-a propus lui Iliescu să preia şefia PNŢCD. Am pornit pe urmele adevărului şi astfel s-a născut acest articol. Dacă aţi fost martori direcţi la acele evenimente din 1990 la care articolul face referire, vă invit să lăsaţi mărturia dumneavoastră în subsolul paginii, sub formă de comentariu. Mulţumesc!

PREMISE: Corneliu Coposu i-ar fi propus lui Ion Iliescu, în 1990, să intre în PNŢCD, să preia preşedinţia acestuia şi să candideze pe listele ţărăniştilor la alegerile din mai 1990 • Ştirea de la Digi24 • Extrase din rechizitoriul procurorilor  •Ce susţine Iliescu? • REACŢII ŞI MĂRTURII: Mărturii mai vechi şi mai noi şi luări de poziţie ale ţărăniştilor apropiaţi Seniorului Coposu • Reacţia preşedintelui PNŢCD „oficial”, condus de Aurelian Pavelescu • Reacţii şi comentarii ale membrilor şi simpatizanţilor PNŢCD pe reţelele sociale • • Ion Andrei Gherasim, fost şef de cabinet al preşedintelui PNŢCD, Corneliu Coposu • Alexandru (Kala) Popescu, lider al tineretului ţărănist în anii ’90 • Liviu Petrina, fost secretar general al PNŢCD în anii ’90 • Aurelian Pavelescu, preşedintele juridic al PNŢCD „oficial” • Liviu Petrina, 23 iunie 2017 • Alexandru Herlea, reprezentantul PNŢCD în Franţa, în anii ’90 • OBSERVAŢII ŞI CONCLUZII: • 1. Când şi cum apar ştirile legate de invitarea lui Iliescu în PNŢCD? • 2. De unde îşi iau procurorii informaţiile? •  3. Care sunt faptele şi ce spun martorii? • 3.1. Faptele •  3.2. Martorii • 4. Concluzii

PREMISE:

Corneliu Coposu i-ar fi propus lui Ion Iliescu, în 1990, să intre în PNŢCD, să preia preşedinţia acestuia şi să candideze pe listele ţărăniştilor la alegerile din mai 1990

Ştirea de la Digi24

La mijlocul lunii iunie (16 iunie 2017), Digi24 TV a difuzat o ştire legată de Dosarul Mineriadei, care prelua din rechizitoriul acestui dosar informaţia conform căreia „Coposu i-a propus lui Iliescu să preia şefia PNŢCD„. Ştirea s-a rostogolit rapid pe Internet, fiind preluată de mai multe site-uri.

În general, Digi24 este un post credibil, dar de data aceasta am pus ştirea sub semnul întrebării, părându-mi-se un soi de fake news. Ca atare, am purces în căutarea adevărului, pentru a vă prezenta faptele, aşa cum au fost ele.

Evident, prima dată am apelat la rechizitoriul Dosarului Mineriadei. Nu mică mi-a fost mirarea când am întâlnit în acest dosar următoarele două informaţii:

(Extrase din rechizitoriul procurorilor)

1. „La 10 ianuarie 1990, la Palatul Victoria, a avut loc o întâlnire între Corneliu Coposu şi Ion Iliescu, întâlnire la care au mai participat aproximativ 25 de persoane, printre care Petre Roman, Dumitru Mazilu, Cazemir Ionescu, Nicolae S. Dumitru, Dan Iosif, Liviu Petrina, Ion Diaconescu, ultimii doi membri marcanţi ai P.N.Ţ.-C.D. La această întrunire s-a discutat despre pluripartitism. Pentru prima dată, Corneliu Coposu a lansat ideea ca cei prezenţi să se înscrie într-unul din partidele istorice, Partidului Naţional Ţărănesc – Creştin Democrat (P.N.Ţ.-C.D.), Partidul Naţional Liberal (P.N.L.) sau Partidul Social Democrat Român (P.S.D.R.)„.

2. „În ziua de 28 ianuarie 1990 […] La câteva minute după ce liderii partidelor politice au ajuns în faţa guvernului, Cazemir Ionescu i-a invitat în sediul guvernului, la discuţii, cu persoanele din conducerea ţării.

Astfel, la aceste discuţii au fost prezenţi Corneliu Coposu, Ion Diaconescu, Liviu Petrina, Iftene Pop, Ion Raţiu, Gavrilă Copil, Dudu Ionescu şi Ion Gherasim, din partea P.N.Ţ.-C.D., Călin Popescu Tăriceanu şi Dinu Patriciu, din partea P.N.L., iar din partea P.S.D.R. au participat Sergiu Cunescu şi Constantin Avramescu.

Din partea C.F.S.N. au fost prezenţi Ion Iliescu, Petre Roman, Cazemir Ionescu, Nicolae S. Dumitru, Claudiu Iordache şi Dan Iosif.

Cu prilejul acestei întâlniri, Corneliu Coposu le-a spus interlocutorilor că, partipanţii (sic!) la miting protestează în mod democratic, că nu au intenţia să dea jos conducerea ţării şi solicită pluripartitismul.

Cu acest prilej, Corneliu Coposu, l-a invitat pe Ion Iliescu să facă parte din P.N.Ţ.-C.D., oferindu-i chiar şi funcţia de preşedinte al acestui partid.

Din rechizitoriu nu reiese clar de unde provin aceste informaţii (înregistrări? stenograme? martori? cine au fost aceşti martori?), registrul lingvistic denotativ şi conotativ al procurorilor favorizând ideea interpretării lor ca fapte obiective şi incontestabile (sic!).

Ce susţine Iliescu?

Nu este un secret faptul că Ion Iliescu a afirmat acum vreo 9 ani (august 2008), pe blogul său personal, că Seniorul i-ar fi propus, pe 10 ianuarie 1990, să candideze în alegeri pe lista PNŢCD:

„Am mai spus că prima mea întâlnire cu d-l Coposu a avut loc în ziua de 10 ianuarie 1990, când, împreună cu Mazilu, am primit delegaţia PNŢcd condusă de d-l Coposu. Atunci, eu le-am propus să-şi desemneze reprezentanţi care să fie incluşi în Consiliul CFSN. Am fost refuzat. D-l Coposu mi-a avansat propunerea de a accepta să candidez în fruntea listei de candidaţi ai PNŢcd în viitoarele alegeri.”

Câţiva ani mai târziu, în aprilie 2013, Iliescu afirma în spaţiul public că „seniorul ţărănist Corneliu Coposu i-a adresat invitaţia de a deveni membru al PNŢCD, el [Ion Iliescu, n.m] arătând că a declinat oferta întrucât nu avea aceleaşi repere şi platformă de gândire ca ţărăniştii„. Adică a mai „nuanţat” puţin, remaiiterând că ar fi fost invitat să candideze pe lista PNŢCD, ba dimpotrivă: „Întrebat dacă la momentul respectiv Coposu îi oferise o poziţie în Senat, Iliescu a negat, precizând că seniorul ţărănist îl invitase să devină membru al PNŢCD.” (Citatele le-am preluat de pe site-ul Mediafax, dar ştirea a circulat cu copy-paste pe tot Internetul la vremea respectivă).

REACŢII ŞI MĂRTURII

· Mărturii mai vechi şi mai noi şi luări de poziţie ale ţărăniştilor apropiaţi Seniorului Coposu · Reacţia preşedintelui PNŢCD „oficial”, condus de Aurelian Pavelescu · Reacţii şi comentarii ale membrilor şi simpatizanţilor PNŢCD pe reţelele sociale ·

· Ion Andrei Gherasim, fost şef de cabinet al preşedintelui PNŢCD, Corneliu Coposu, în anii ’90

Jurnalistul Andrei Manolescu, de la Dilema veche (nr. 540, 19-25 iunie 2014) i-a luat cândva un interviu dlui Ion Andrei Gherasim, fostul şef de cabinet al lui Corneliu Coposu, în anii ’90. Din acest interviu –  apărut sub titlul Un om de o vitalitate extraordinară – reţin următoarele două mărturii ale dlui Gherasim, referitoare la Corneliu Coposu:

1. „Nu era doar tolerant, ci şi foarte deschis. De exemplu, el tot timpul a vorbit cu Ion Iliescu, pînă în momentul în care acesta l-a jignit. De atunci a spus că PNŢ-ul va sta de vorbă cu Ion Iliescu şi cu Frontul Salvării Naţionale, dar nu el personal. Se referea, tăcut, la sintagma aceea din 28 ianuarie 1990, cu „sula-n coaste“, pe care o folosise Ion Iliescu.”

2. „Apropo de relaţia cu Ion Iliescu. Ea a devenit mai contondentă pe data de 23 ianuarie 1990, cînd acesta a anunţat că Frontul Salvării Naţionale va participa la alegeri. Atunci, preşedintele Coposu – eram în biroul lui – a pus mîna pe telefon şi a vorbit şi cu Ion Iliescu, şi cu Petre Roman şi le-a spus în felul următor: „Nu faceţi această mare greşeală a democraţiei tinere din România. Dacă vreţi, aveţi Partidul Naţional Ţărănesc, aveţi Partidul Naţional Liberal, aveţi Partidul Social Democrat. Puteţi să vă înscrieţi toţi liderii FSN în ce partid doriţi. Faptul că provocaţi o criză politică, prin candidatura FSN în alegerile din mai, va crea un vid total între FSN şi celelalte partide, pentru că voi beneficiaţi de absolut totul. În cazul în care nu vă retrageţi, în următoarele 24 de ore, decizia de a candida în luna mai, PNŢ, împreună cu PNL şi PSD vor organiza, pe data de 28 ianuarie, un miting de protest în faţa Guvernului, în Piaţa Victoriei.“ […] Ulterior, Ion Iliescu şi alţii au spus însă că a fost o încercare de lovitură de stat.

· Alexandru (Kala) Popescu, lider al tineretului ţărănist în anii ’90

Imediat după ştirea difuzată de Digi24 TV, Alexandru (Kala) Popescu, fost preşedinte al Organizaţiei de Tineret a PNŢCD în anii ’90, a reacţionat pe Facebook:

” Tocmai am ascultat la DIGI 24 un Breaking News care spunea că PNŢCD i-a oferit lui Ion Iliescu conducerea partidului în data de 28 ianuarie 1990. Dragi prieteni, este o minciună sfruntată. Jurnaliştii ăştia nici măcar nu citesc complet ce au în faţă. Adevărul e că Preşedintele PNŢCD Corneliu Coposu i-a cerut lui Ion Iliescu să nu transforme FSN în partid, şi i-a exprimat posibilitatea ca PNŢCD eventual să îl susţină pe Iliescu să devină preşedintele României. Ce dorea Coposu era că România să înceapă perioada să democratică cu un scrutin în care toţi au şanse egale. Ce s-a întâmplat….. este istorie!!!!„

· Liviu Petrina, fost secretar general al PNŢCD în anii ’90

Iliescu şi PNŢCD

1. Zilele acestea am fost sunat de mai multe ori şi mi s-a spus că unele posturi de televiziune difuzează o ştire cum că, în 28 Ianuarie 1990, Corneliu Coposu i-ar fi propus lui Iliescu să preia conducerea… PNŢCD!!! 

2. Lui Ion Iliescu îi place să povestească mereu despre o aşa-zisă propunere de a candida pe… listele PNŢCD, ce i-ar fi făcut-o Coposu în Ianuarie 1990, în întâlnirea Conducerilor PNŢCD şi FSN.

 Niciodată nu i-a propus Seniorul lui Iliescu să candideze la PNŢCD!

 Am arătat în mai multe rânduri – martor ocular fiind la acea întâlnire, din 16 Ianuarie 1990 – că Preşedintele Corneliu Coposu NU i-a propus Domnului Iliescu să candideze pe listele PNŢCD, pe nici un fel de loc.

 Deşi anunţaseră, ca să deruteze oamenii, că FSN nu va participa la proximele alegeri, feseniştii se pregăteau în ascuns şi noi le-am reproşat că acţionează pentru transformarea în Partid a FSNului.

 Faţă de plângerea fesenistă (Domnul Bujor-Sion), „Vreţi ca noi, FSNul, emanaţii Revoluţiei, să rămânem în afară Parlamentului viitor!?”, Preşedintele Coposu i-a propus Domnului Iliescu să se participe la primele alegeri numai cu patru Partide, cele recunoscute de Naţiunile Unite, în 1944, înainte de ocupaţia sovieto-comunista: PNŢ, PNL, PSDR, PC (Partidul Comunist, n.m).

 Auzind propunerea Preşedintelui Coposu, Domnul Liviu Petrina, Secretarul General PNŢCD, a sugerat imediat că Domnul Iliescu să participe la alegeri pe lista Partidul Comunist, iar ceilalţi din Conducerea FSN prezenţi (Roman, Stănculescu, Bujor-Sion) pe lista care i se potriveşte fiecăruia. Nu au acceptat sugestiile noastre.

Iar FSNul s-a căţărat la putere ca partid, cum ştim. 

3. Acum văd că Domnul Iliescu plusează. În loc să fie déjà în arest preventiv şi să se preocupe de procesul în care este acuzat de crime, dumnealui se interesează de Guvernul Grindeanu, şi aduce o nouă aberaţie pe piaţa ştirilor. Şi mută data din 16 la 28 ianuarie 1990. 

Ce vrea să insinueze Iliescu?

Că ar fi fost considerat de Coposu demn să conducă un Partid ca PNŢCD, cu care nu avea nimic în comun, pe care chiar el, Iliescu, îl ura şi îl ataca zilnic, mişeleşte?!?!

Vrea, astfel, să primească circumstanţe atenuante? 

Precizez:

În 28 Ianuarie 1990 – iar am fost prezent – nu s-au discutat asemenea lucruri.

Era şi absurd să se fi făcut vreo propunere lui Iliescu cu privire la Conducerea PNŢCD.

Iar în alte împrejurări, Preşedintele Corneliu Coposu NU i-a propus Domnului Iliescu să candideze pe listele PNŢCD, pe nici un fel de loc. Şi nu i-a făcut nici vreo altă propunere legată de PNŢCD sau de Conducerea acestuia. 

4. Domnul Alexandru Popescu ne spune, în Revista Presei PNŢCD, 18 Iunie 2017, că a auzit la Digi 24 povestea cu Iliescu la PNŢCD. Dânsul respinge ştirea, ca neadevărată.

Dar adaugă: „Corneliu Coposu… i-a exprimat [lui Iliescu] posibilitatea ca PNŢCD eventual să îl susţină pe Iliescu să devină preşedintele României”.

Sunt surprins şi de această afirmaţie; nu este adevărată.

Liviu PETRINA
19 iunie 2017

· Aurelian Pavelescu, preşedintele juridic al PNŢCD „oficial”

Bomboana de pe tort (sau mai degrabă de pe coliva PNŢCD-ului?) vine de la actualul preşedinte juridic al PNŢCD, într-o postare a lui Pavelescu pe Facebook, la 22 iunie 2017, în care relatează că Ioan Talpeş i-a spus „în urmă cu ceva timp” că Seniorul Coposu „i-a propus lui Ion Iliescu să candideze la Preşedinţia României”:

„Corneliu Coposu i-a propus lui Ion Iliescu să candideze la Preşedinţia României în 1990 din partea PNŢCD! Istoria trebuie să consemneze acest moment politic de o importanţă covârşitoare, aşa cum mi-a fost relatat de Ioan Talpeş în urmă cu ceva timp, el fiind mesagerul de la Corneliu Coposu la Ion Iliescu.

Mai întâi doresc să fac o precizare: Ioan Talpeş vine dintr-o veche familie de ţărănişti, din perioada interbelică, ca şi soţia acestuia, la rândul ei descendenta unui mare lider ardelean ţărănist.

Relatez spusele lui Ioan Talpeş, pe care le consider sincere: nu avea niciun interes să nu spună adevărul. Era vorba despre o întâmplare din viaţa sa cu semnificaţie politică uriaşă. Oricine mă poate verifica, chestionându-l.

Întâmplarea a avut loc după momentul în care Ion Iliescu a decis transformarea CFSN în partid politic [deci undeva după 23 ianuarie 1990, n.m.] – FSN, hotărând să candideze la Preşedinţia României din partea acestuia. Dându-şi seama că această mişcare va conduce la polarizarea votului de partea FSN, partidele istorice, în frunte cu PNŢCD, neputând face faţă la o confruntare electorală inegală, Corneliu Coposu l-a chemat pe Ioan Talpeş, una dintre persoanele care asigurau comunicarea directă, personală, cu Ion Iliescu (în cadrul privat) şi i-a comunicat să-i transmită acestuia că îi oferă candidatura la Preşedinţia României din partea PNŢCD (nu este momentul să dezvălui mai mult din mesajul transmis de liderul ţărănist, şi anume o frază cheie, cuvânt cu cuvânt, reprodusă mie de Talpeş…). Talpeş a considerat propunerea formidabilă, de natură să conducă la estomparea puternicelor ostilităţi dintre grupurile sociale care divizau ţara, cu costuri politice uriaşe în viitor. Acesta s-a deplasat imediat la Ion Iliescu şi i-a transmis propunerea lui Corneliu Coposu. Ion Iliescu, mi-ar (sic!) relatat Talpeş, înainte de a se pronunţa, l-a întrebat pe acesta: „Şi ce scor electoral crezi că aş obţine în această postură (de candidat al PNŢCD)?”. Talpeş i-a răspuns: „Între 50% – 60%”. Întrebarea următoare a lui Ion Iliescu: „Şi PNŢCD ce scor ar lua?”. Dialogul s-a oprit aici, Talpeş înţelegând că Ion Iliescu ar fi ridicat PNŢCD în scor electoral…

Semnificaţia refuzului lui Ion Iliescu a fost implicită. Eu am înţeles-o astfel: PNŢCD ar fi luat un scor semnificativ cu candidat Ion Iliescu, dar nu neapărat suficient pentru a-i asigura o majoritate parlamentară stabilă acestuia. Pe de altă parte, Primul-ministru urma să fie desemnat de PNŢCD sau nu? Ar fi putut lucra Iliescu cu PNŢCD la guvernare în 1990, aşa cum ştim că era PNŢCD în 1990? Dincolo de interpretarea mea, Ion Iliescu a refuzat propunerea lui Corneliu Coposu. E clar că România ar fi avut un al traiect. Nu ştim care.

Am făcut publică această relatare pentru istorie. Iniţiativa lui Corneliu Coposu poate fi comentată în fel şi chip. Mă opresc aici. Comentariile cu altă ocazie.”

Această declaraţie a lui Pavelescu de pe Facebook a fost însoţită, evident, de o mulţime de comentarii, pe care nu e cazul să le redau aici. Pe scurt, avocatul Antonie Popescu precizează că este vorba de o „romanţare şi  o „deformare a discuţiilor”, Mihai Guţanu, vicepreşedintele lui Pavelescu, invocă un „scandal” pe această temă, în urma căruia ar fi plecat din PNŢCD Ion Puiu şi alţii, precum şi invitarea lui Vadim să facă parte din partid etc. La toate acestea răspunde a doua zi domnul Petrina:

· Liviu Petrina, 23 iunie 2017:

PNŢCD şi Iliescu/Talpeş 

Precizare privind PNŢCD şi Iliescu/Talpeş.

În Revista Presei din 22 Iunie 2017,

1. Domnul Aurelian Pavelescu relatează o convorbire cu Domnul Ioan Talpeş, fost consilier al Domnului Iliescu.
Dl. Talpeş ar susţine că Preşedintele Coposu i-ar fi propus lui Ion Iliescu să candideze la Preşedinţia României în 1990 din partea PNŢCD!

2. Dl Pavelescu aduce ca argument că povestea ar fi adevărată faptul că Dl Talpeş şi soţia sa au ascendente PNŢ.
Partidul cel mai mare din Europa Centrală la mijlocul Secolui XX, care a câştigat trei-sferturi din voturi la alegerile (apoi măsluite) din 1946, care a dat cei mai mulţi martiri în Rezistenţa faţă de ocupaţia sovieto-comunistă este normal că a fost prezent în majoritatea familiilor din România.
Deci: Ascendenta PNŢ nu este argument pentru veridicitatea susţinerii Pavelescu-Talpeş.

3. Are dreptate Domnul Antonie Popescu: romanţări; penibile…

4. Cum am mai spus şi zilele trecute, Dl. Iliescu, în loc să ceară iertare poporului român pentru crimele pe care le-a determinat la Revoluţie şi la Mineriadă, în loc să se preocupe de procesul în care este inculpat, vine cu poveşti stranii.

Caută să obţină circumstanţe atenuante?

5. Domnul Mihai Guţanu spune (pe ce bază?): „Coposu a prezentat ideea în BNC (Biroul Naţional de Conducere, n.m.), unde a fost primită cu ostilitate„. Etc. Etc.,.
Nu este adevărat. Am participat la toate şedinţele de BNC – fiind Secretar General PNŢCD; nu a avut loc o asemenea prezentare.

6. Prim–Vicepreşedintele PNŢCD Ion Puiu a plecat din Conducerea PNŢCD în alte împrejurări, în 10 Iunie 1990.

7. În privinţa lui Vadim, el a venit la Sediul PNŢCD, adus de un fruntaş PNŢCD, dar a fost o simplă vizită la Secretarul General; eu, care-l cunoşteam de mai mulţi ani, i-am explicat că nu poate fi vorba de o asociere a sa cu PNŢCD; şi, ca să se convingă, l-am dus la Preşedintele Coposu, care i-a spus, asemenea, lui Vadim că nu este compatibil cu ţinuta acestui Partid şi – la afirmaţia acestuia ca şi el ar vrea să fie de folos poporului roman – Coposu l-a îndemnat să caute să fie de folos poporului român din locul în care a ajuns. Ulterior, susţinătorii lui Iliescu-Roman-Brucan i-au dat fonduri consistente lui Vădim ca să atace PNTCDul…

Liviu PETRINA
23.06.2017

· Alexandru Herlea, reprezentantul PNŢCD în Franţa, în anii ’90

„Despre invitaţia pe care ar fi făcut-o Corneliu Coposu, în 28 ianuarie 1990, lui Ion Iliescu de a se înscrie în PNŢCD.

 În ziua de 27 ianuarie 1990 am participat la BNC-ul convocat de către Corneliu Coposu, care trebuia să hotărască dacă PNŢCD va lua parte sau nu la întreaga manifestaţie, prevăzută a doua zi, Duminică 28 ianuarie, pentru a protesta împotriva transformării FSN în partid politic. Studenţii îşi anunţaseră participarea pe întreaga sa durată; liberalii lui R. Câmpeanu ezitau. În cursul reuniunii a sunat telefonul: era I. Iliescu, care dorea să vorbească cu C. Coposu; acesta s-a retras în acest scop mai multe minute. Situaţia era manifest încordată şi R. Câmpeanu, care fusese invitat să participe la reuniune, a anunţat că PNL nu va participa la întreaga manifestaţie şi pleda pentru o atitudine împăciuitoare faţă de I. Iliescu. La reuniunea BNC s-a hotărât că PNŢCD să rămână a doua zi la întreaga manifestaţie şi a fost desemnată o delegaţie, în frunte cu C. Coposu, care să ia parte la discuţiile ce urmau să aibă loc a doua zi la sediul Guvernului. Ele fuseseră propuse de I. Iliescu lui C. Coposu în cadrul conversaţiei telefonice menţionate. 

Corneliu Coposu, în discuţiile pe care le-am avut ulterior, m-a informat, dacă îmi amintesc bine, că i-a spus lui I. Iliescu că este inadmisibil ca FSN să se transforme în partid politic şi că cei care vor să ia parte la viaţa politică din Ţară să se înscrie în partidele existente sau să creeze altele noi. Probabil că afirmaţia de a se înscrie în partidele existente a fost interpretată tendenţios ca o invitaţie de a se înscrie în PNŢCD.

 Precizez că sosisem în Ţară pe 15 ianuarie din Franţa, unde eram reprezentantul PNTCD-ului şi în această calitate criticam, fără menajamente, în mass media, comportamentul celor care preluaseră puterea în decembrie ’89 în frunte cu Ion Iliescu şi Petre Roman. În 15 ianuarie, de exemplu, apăruse în prima pagină a ziarului „Le Quotidien de Paris”, sub titlul: „Franţa susţine clanul comunist de la Bucureşti”, un interviu pe care îl dădusem acestui ziar, în care denunţam felul în care se desfăşurase vizita la Bucureşti a Ministrului de Externe al Franţei, Roland Dumas, care refuzase să-l întâlnească pe C. Coposu şi se mulţumise să-i întâlnească pe I. Iliescu şi P. Roman. Acest interviu a fost folosit pentru interpelarea ministrului R. Dumas în parlamentul francez. Ştiam perfect care era poziţia PNŢCD şi atitudinea lui C. Coposu faţă de comportamentul conducătorilor FSN. În jur de 20 ianuarie, la cererea lui C. Coposu, mă deplasasem la Braşov pentru a participa la înfiinţarea filialei PNŢCD din judeţ şi vedeam bine ce se întâmplă în Ţară, de ce era în stare FSN. Este, deci, practic exclus ca C. Coposu să-l fi invitat pe I. Iliescu să devină membru al PNŢCD şi absolut inimaginabil să-i fi propus să fie preşedintele acestuia; lucru de altfel imposibil, PNŢCD nefiind un partid totaliar.„

 

Alexandru Herlea
26 iunie 2017

OBSERVAŢII ŞI CONCLUZII

1. Când şi cum apar ştirile legate de invitarea lui Iliescu în PNŢCD?

Deosebit de interesant îmi pare faptul că informaţiile privitoare la: invitarea în PNŢCD a lui Ion Iliescu, candidatura lui pe listele acestui partid, preşedinţia PNŢCD pe care i-a oferit-o însuşi Coposu au apărut

1.1. Mult după decesul Seniorului şi

1.2. În contexte în general legate de dosarele Revoluţiei şi Mineriadei: în 2008 s-a hotărât disjungerea unor fapte în dosarul Mineriadei, în aprilie 2013 CEDO a decis ca statul român să plătească despăgubiri unor victime ale Revoluţiei, în mai anul acesta Iliescu a fost audiat în calitate de inculpat în dosarul Mineriadei (în cadrul căruia s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale la sfârşitul anului trecut) etc.

2. De unde îşi iau procurorii informaţiile?

 Aşa cum am subliniat mai sus, în rechizitoriul Dosarului Mineriadei, informaţiile acestea apar prezentate drept fapte – nu se specifică de unde au fost preluate, cine ce a declarat etc.

 

2.1. O sursă posibilă pentru acest rechizitoriu îmi pare a fi (blogul lui) Ion Iliescu, care zice (în 2008) că la 10 ianuarie 1990 Corneliu Coposu i-ar fi propus să candideze pe lista PNŢCD la alegeri. Ulterior însă, în 2013, Iliescu neagă acest lucru, susţinând că i s-a oferit doar calitatea de membru al PNŢCD. Această ultimă informaţie este preluată de rechizitoriu.

2.2. O altă posibilă sursă a procurorilor îmi pare a fi celebrul Ioan Talpeş, care tocmai i-a mărturisit lui Aurelian Pavelescu „în urmă cu ceva timp” că domnul Coposu i-ar fi propus lui Iliescu să candideze la preşedinţia României din partea PNŢCD, imediat după 23 ianuarie 1990 – deci probabil pe 28, când, potrivit procurorilor Dosarului Mineriada, Coposu i-ar fi oferit lui Iliescu funcţia de preşedinte al PNŢCD. Cu excepţia faptului că s-or fi „rătăcit în spaţiu” (ori procurorii, ori Talpeş) când să-şi dea seama despre ce „preşedinţie” e vorba, informaţiile corespund, în mare, cu declaraţiile lui Talpeş, consemnate de Pavelescu.

3. Care sunt faptele şi ce spun martorii?

3.1. Faptele

Cumulând informaţiile din dosar şi declaraţiile martorilor la care am avut acces, pe care le-am prezentat mai sus, firul evenimentelor ce ne interesează aici poate fi reconstituit astfel:

-10 ianuarie 1990: Întâlnire la Palatul Victoria între Ion Iliescu (CFSN) şi Corneliu Coposu (PNŢCD); din partea PNŢCD mai participă Ion Diaconescu şi Liviu Petrina. La întâlnire participă cca 27 de persoane. Discuţii despre pluripartitism.

– 12 şi 16 ianuarie 1990: întâlnire între conducerile FSN şi PNŢCD, pe tema eventualei transformări FSN în partid

– 23 ianuarie 1990: FSN decide să se transforme în partid

– 27 ianuarie 1990: şedinţă a BNC al PNŢCD, pentru a se stabili dacă PNŢCD va participa la protestul faţă de transformarea FSN în partid, protest programat pentru a doua zi

– 28 ianuarie 1990: mitingul de protest faţă de transformarea FSN în partid, desfăşurat în Piaţa Victoriei. Reprezentanţii Opoziţiei sunt invitaţi la dialog, la Palatul Victoria. Momentul „sula în coastă”. Se decide crearea Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională (CPUN)

– 29 ianuarie 1990: în Piaţa Victoriei ajung minerii din Valea Jiului, în sprijinul FSN. Prima mineriadă şi momentul „s-au demascat”. Asedierea sediului PNŢCD.

3.2. Martorii

Am adunat aici mărturii ale unor reprezentanţi importanţi ai PNŢCD din anii ’90, colaboratori şi apropiaţi ai lui Corneliu Coposu în acele vremuri şi participanţi direcţi la evenimente. Din declaraţiile lor reţin că nimeni nu-şi aduce aminte ca vreodată Coposu să-l fi invitat pe Iliescu în PNŢCD, darămite să-i propună preşedinţia partidului sau vreo candidatură în numele acestuia!

Cei ce susţin altminteri sunt fie necredibili (Iliescu, Talpeş, Pavelescu), fie prost informaţi din start (procurorii din dosarul Mineriada), fie, cel mai probabil, deţin informaţii la a doua-a treia mână (Mihai Guţanu).

Ceea ce se poate afirma cu certitudine (şi este confirmat de toată lumea) este faptul că domnul Coposu i-a propus lui Iliescu & Co să se înscrie / să candideze pe listele partidelor deja existente, eventual să-şi înfiinţeze singuri unul nou. Această propunere datează din data de 10  şi / sau 16 ianuarie 1990. Or, pe scena politică românească existau deja în jur 30 de partide. Din care Coposu a enumerat 3-4, cele mai cunoscute. Printre care, desigur, şi PNŢCD.

Această simplă enumerare nu poate fi interpretată ca o invitaţie directă către Iliescu de a se înscrie în partidul Seniorului. Decât, mă rog, dacă eşti rău-voitor, tendenţios sau de-a dreptul prost.

Cât despre data de 28 ianuarie (şi, de altminteri, orice altă dată), nici nu se poate pune problema ca preşedintele PNŢCD să-i fi oferit lui Iliescu ceva, orice, cumva, oricum, în PNŢCD. Deci, nicidecum funcţia de preşedinte al partidului. De altfel, există stenograma acelei întâlniri între CFSN şi opoziţie, există şi filmări. Şi doar nu-şi închipuie cineva că l-ar fi tras Coposu pe Iliescu într-un colţ să-i propună fix asta, după nenumăratele disensiuni dintre ei, după ce Iliescu abia îl apostrofase să nu-i pună „sula în coastă”, în vreme ce în Piaţă vreo 100.000 de oameni manifestau împotriva FSN-ului condus de Iliescu. Corneliu Coposu a fost un om bun, blând, generos. Dar nicidecum prost. Cum ar fi fost să iasă la balcon şi să anunţe: „I-am propus lui Iliescu preşedinţia PNŢCD!”?

4. Concluzii

În concluzie (concluzia mea, fireşte), afirmaţiile disperate (şi mincinoase) ale lui Iliescu, susţinute, după foarte mulţi ani de la trecerea Seniorului dincolo, doar de oameni ai sistemului (fesenistoid şi neocomunist), nu sunt decât o încercare – reluată când şi când, în momente importante – de spălare a imaginii, de câştigare a unei credibilităţi pe care Iliescu de mult nu o mai are. Iar în subsidiar sunt o dovadă a modului cum funcţionează sistemul. În acest caz aparte, fie sistemul este incapabil să obţină informaţii veridice, la prima mână, fie îşi continuă un plan odios de salvare a exponenţilor săi, „emanaţi ai revoluţiei”, şi de distrugere, în acelaşi timp, a imaginii adevăraţilor luptători pentru democraţie, adevăr şi dreptate. Eu înclin mai degrabă spre a doua variantă. În orice caz, oricare dintre variante ar fi valabilă, mi-e greu să cred în dreptatea pe care acest sistem o va face. Dacă o va face vreodată.